CEALALTĂ BASARABIE // Păpușăreasa din Paris

De când este în Franța, basarabeanca noastră și-a deschis propriul birou de traduceri, oferă copiilor cursuri de confecționare și mânuire a păpușei, și învie păpușele în cadrul a patru spectacole care reușește să le vândă foarte bine.

Victoria Ștefaniuc este cunoscută și în rândul jurnaliștilor, lucrând pentru câteva emisiuni din Paris, unde mai pui că anul trecut a fost invitată să facă subtitrajul la două documentare foarte importante de acolo. Păpușăreasa s-a născut la Chișinău, în familia Nataliei și a lui Victor Ștefaniuc, actori renumiți în R. Moldova. Părinții ei au jucat la Teatrul „Licurici”, până în ziua când tatăl ei a decis să-și fondeze propriul teatru pe care l-a numit „Guguță”.

„Atunci pentru prima dată un teatru de la noi a început să joace scene și să monteze spectacole bazate pe literatura română. Ceea ce era interzis înainte”, își începe povestea păpușăreasa din Paris.

diaspora

A crescut în teatru

Școala la care învăța era vizavi de Teatrul „Licurici”, iar după lecții mergea mereu la părinții ei. În timp ce aceștia făceau repetiții, ea își făcea lecțiile, iar seara mergeau toți trei acasă.

A crescut în teatru, iar din acest motiv nici nu putea să-și imagineze o altă profesie.

Deși inițial se gândea să studieze fie jurnalismul, fie literatura, în anul când trebuia să se înscrie la facultate, pentru prima dată în R. Moldova a fost inițiat un curs pentru păpușari. Se întâmpla la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, iar concursul a fost unul drastic și mare: 10 studenți pe un loc. Și cum inima o trăgea să facă păpușărie a decis să își încerce norocul, iar acesta a fost de partea ei.

Mama – ba, tata - da

Mama sa nu a fost de acord cu profesia pe care și-o dorea, în schimb era susținută de tatăl ei, regretatul actor Victor Ștefaniuc.

„Părinții mă luau în turnee, la repetiții și când îi vedeam cât de fericiți sunt mi-am zis: de ce să încerc o altă profesie când vreau să fiu la fel de fericită ca cei care mi-au dat viață!

Mama credea că e o profesie grea. Uneori plecau pe o lună în turnee și mă lăsau la rude. Cred că vedea alte aspecte”, ne declară actrița.

diaspora

George Banu a ajutat-o să obțină viză studențească

În 2000 a mers la Festivalul Teatrului Internațional de Păpuși care avea loc în Franța. A profitat de această oportunitate și l-a găsit pe George Banu, teatrolog și profesor universitar român stabilit la Paris, căruia i-a spus că vrea să-și facă studiile de doctorat acolo.

Așa a ajuns să obțină o viză studențească și să studieze timp de doi ani la Universitatea Sorbona, cea mai cunoscuta universitate din lume.

Astăzi este fericită că a ajuns să facă ceea ce-i place cel mai mult, teatru, cu toate că din start a încercat mai multe profesii.

S-a măritat cu un francez

Ca să supraviețuiască, venind cu un copil de doi ani, Victoria a fost și agent imobiliar. Însă a rezistat cu această profesie timp de doi ani, ca mai apoi să își deschidă propriul birou de traduceri pe care-l are și astăzi.

Niciodată nu a vrut să se căsătorească cu un francez, i se păreau prea complicați pentru ea, însă după 15 ani de ședere în Franța, l-a întâlnit pe actualul ei soț alături de care și-a întemeiat o familie frumoasă și are un băiețel.

„M-a cucerit prin atitudinea lui vizavi de ceea ce iubesc să fac. Când i-am zis că aș vrea să continui să fac teatru, însă voi câștiga mai puțini bani, el m-a susținut. Aici este imposibil să te întreții cu un singur salariu”, ne mai spune actrița noastră.

Îi este dor de viața pe care o avea până a emigra. În Moldova a avut o emisiune pentru copii care se numea „Ciufulică”, monta spectacole la Teatrul „Guguță” unde și astăzi se joacă cinci piese care-i port amprenta, era actriță la Teatrul „Licurici” și lector la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice.

De două decenii la Paris

Când a plecat în Franța avea 30 de ani, iar anul acesta, în septembrie, va face 20 de ani de când e acolo.

Recunoaște că i-a fost greu deoarece nu cunoștea pe nimeni, iar timp de 10 ani nu a întâlnit nicio moldoveancă. Era doar printre francezi, iar timp de un an a schimbat șase locuințe. Franța îi dădea bursă, însă o primea peste vreo jumătate de ani, iar ca să achite chiria lucra seara chelneriță.

Este bucuroasă că între timp a reușit să-și deschidă biroul de traduceri, prin intermediul căruia ajută și ține legătura cu diaspora noastră.

diaspora

Cum a revenit la păpușărie

Faptul că e traducătoare i-a permis să lucreze pentru câteva emisiuni televizate din Franța, iar anul trecut a făcut subtitrajul la două documentare foarte importante.

„Când am venit aici să-mi fac studiile de doctorat, deja aveam două spectacole. Este vorba de „Fata babei și fata moșului” și „Degețica”. Am încercat și am avut spectacole, însă am lepădat deoarece îmi era greu de una singură. Însă în 2010, în urma unui Festival din Columbia, la care am participat cu „Fata babei și fata moșului”, mi-am zis că trebuie să revin la păpușărie.

Acum patru ani mi-am deschis asociația mea care impune ca tu să îți iei o licență ca să joci spectacole. Faptul că am o diplomă de doctorantură teatrală, mi-a fost foarte ușor să întreprind toți pașii ca să pot juca. Spectacolul „Degețica” nu-l mai joc deoarece este prea trist pentru ei, în schimb am alte patru piese care prind destul de bine”, ne povestește Victoria Ștefaniuc.

A jucat și în Africa

Cu „Fata babei și fata moșului” a ajuns și în Africa, iar despre publicul de acolo spune că „este cel mai bun”.

Cât despre publicul francez zice că așteptările acestuia sunt mult mai mari și că actorii trebuie să fie sinceri cu el, să le ofere totul live, de altfel îi taxează. Unde mai pui că și concurența este una mare, actorii mânuitori de păpuși fiind extrem de talentați.

„Eu câștig publicul prin faptul că sunt moldoveancă și le povestesc istorii, și legende din țara mea. Dar și prin faptul că spectacolele mele sunt complexe. Când sunt invitată ei știu că vor avea parte de ceva feeric”, adaugă actrița.

Păpușile ei sunt create în Moldova

Păpușele pe care le vedem în spectacolele ei sunt create în Moldova, iar în privința acestui aspect are o problemă care-i provoacă durere sufletească.

„Singurii păpușari pe care-i mai are țara noastră sunt un cuplu în etate care au învățat cu părinții mei. Din păcate, la noi nu s-a deschis nici un curs de scenografi și de păpușari, iar odată cu dispariția acestui cuplu, va dispărea și această artă. Dacă aș fi să fiu în Moldova, aș deschide un astfel de curs”, susține basarabeanca din Paris.

Decembrie este luna cu cele mai multe spectacole pentru Victoria Ștefaniuc, însă de regulă are patru spectacole lunare.

Ca traducătoare câștigă mult mai bine deoarece cererile sunt mai multe, iar un spectacol îl vinde cu 600 ori o mie de euro.

În cursul săptămânii, în fiecare zi de marți, basarabeanca noastră oferă cursuri de confecționare și mânuire a păpușei. Cursul este destinat copiilor de ani și i se achită 100 de euro ora.

Unde mai pui că și moldovenii noștri au început să o invite la evenimentele lor în calitate de animatoare.

Îi este greu să revină acasă

Pe final de discuție, am întrebat-o pe actriță dacă ar vrea să revină în Moldova, iar răspunsul ei a venit fără a sta prea mult pe gânduri.

„Îmi este greu să revin în vizită deoarece observ o tristețe nu doar în sufletele oamenilor, dar și în familia mea. Odată cu dispariția tatălui nu mai există umorul și veselia oferite de el. Revin doar ca să mă întâlnesc cu creatorii de păpuși și ca să-mi văd mama, și fratele. Atât!”, își încheie povestea păpușăreasa din Paris.