image
Sursa foto: Jurnal.md / Natalia Munteanu

INTERVIU // Vicepremierul Serebrian: „Dorim regiunea transnistreană în componența R. Moldova, dar nu cu orice preț”

La ce bun avem nevoie de un viceprim-ministru pentru Reintegrare, dacă diferendul transnistrean nu este reglementat de aproape trei decenii? În ce mod comunică liderii separatiști cu oficialii moldoveni? Cum războiul din Ucraina ar putea schimba situația din stânga Nistrului? Și în ce caz Chișinăul ar refuza categoric să se reintegreze cu Tiraspolul? Sunt întrebări pe care și le-au pus mulți dintre noi și pe care nu am putut să le trecem cu vederea în cadrul interviului de mai jos, acordat pentru Jurnal.md de către vicepremierul Oleg Serebrian, unul dintre cei mai buni prozatori din R. Moldova și fost ambasador al R. Moldova la Paris și la Berlin.

- Dle Serebrian, de fiecare dată, înainte de alegeri, când îi întreb pe concurenții electorali cum vor soluționa conflictul transnistrean, absolut toți promit că neapărat vor face acest lucru, dacă vor ajunge la putere. Dar s-au scurs zeci de ani și lucrurile parcă stau pe loc. De ce se întâmplă așa?

- Nu-i chiar așa. Astăzi, dosarul transnistrean arată altfel decât acum șase luni, ca să nu mai vorbim de acum un an sau zece ani. Sigur că cei care urmăresc mai rar și mai superficial ceea ce se întâmplă pe această filieră, pot să aibă percepția de static. În realitate însă lucruile se schimbă și se schimbă foarte repede. Numai în ultima jumătate de an, zeci de mii de persoane din stânga Nistrului au solicitat cetățenia R. Moldova și astăzi 90 la sută din populația regiunii transnistrene deține cetățenia statului nostru. În același timp, alte câteva sute de companii transnistrene s-au înregistrat în R. Moldova, numărul total al acestora ajungând la aproape 2200 în momentul de față. Cu alte cuvinte, majoritatea absolută a companiilor de acolo sunt înregistrate aici și activează în conformitate cu rigorile noastre. Mai mult, tot fluxul comercial al regiunii transnistrene trece deja prin vama controlată de către autoritățile constituționale. Sunt schimbări majore și, în niciun dosar conflictual din regiunea Mării Negre, nu avem un proces de integrare atât de serios la nivel social și economic. Este un proces extraordinar, în care acum cinci ani nimeni nu ar fi crezut.

„Războiul din Ucraina a schimbat în totalitate coordonatele conflictului transnistrean”

- Schimbările la care vă referiți au avut loc de când dvs. ați devenit vicepremier?

- Nu, aceasta nu are neapărat legătură cu postul cuiva sau cu un guvern oarecare, ci mai mult cu conjunctura regională. Războiul din Ucraina a schimbat în totalitate coordonatele conflictului, a schimbat temele puse în discuție în cadrul negocierilor. Și grupurile de lucru și-au schimbat prioritățile, căci plăcuțele neutre, transportul auto sau telecomunicațiile, care acum câțiva ani erau puse în prim-plan, astăzi nu mai sunt teme de actualitate. În prezent, una dintre priorități este sănătatea. Cinci din zece grupuri de lucru, care s-au întrunit în ședințe în acest an, au fost pe subiecte legate de sănătate, inclusiv privind la importul de medicamente, din cauza insistenței noastre ca ei să accepte Nomenclatorul de stat de produse farmaceutice al R. Moldova.

Este o problemă de preț, dar totuși principala problemă în acest domeniu este legată de euroconformitatea produselor noastre, pentru că noi avem un nomenclator de produse farmaceutice care coincide normelor europene. Și, ținând cont de statutul de țară candidat pentru aderarea la UE, evident că vom fi nevoiți nu să extindem nomenclatorul respectiv cu produse din țări asiatice sau din spațiul CSI, dar să fim mai restrictivi decât am fost. Sănătatea este un domeniu destul de scump. Eu îmi pun întrebări când văd medicamente prea ieftine. Ăsta e un preț pe care trebuie să-l plătim.

SerebrianSerebrian

- Dar de ce lucrurile nu se prea schimbau înainte de războiul din Ucraina?

- În mare parte, trebuie să recunoaștem că era o altă conjunctură regională și ei au avut alte posibilități de import. O mare parte din comerțul exterior al regiunii se efectua prin tronsonul central al frontierei moldo-ucrainene. Lucrurile s-au schimbat tomai în 2014, iar după 28 februarie curent s-a intervenit cu o schimbare radicală, când tronsonul respectiv a fost închis.

- E adevărat că Chișinăul a profitat mulți ani de contrabanda efectuată prin Transnistria și de alte scheme ilegale din regiune?

- Schemele, din păcate, sunt ceva tradițional în spațiul nostru și nu le putem exclude în totalitate, căci au existat diferite interese economice oculte. Îmi dau seama că se puteau face bani mari, inclusiv în sectorul energetic, dar noi nu suntem o instanță de drept, ca să vă confirm prin dovezi că este anume așa.

„Dosarele economice trebuie soluționate întâi de toate”

- M-am întrebat și eu, dar și alți oameni, cu ce se ocupă un vicepremier pentru Reintegrare?

- Funcția de viceprim-ministru pentru Reintegrare există probabil și în alte țări mult mai puternice, care nu au reușit să soluționeze dosare separatiste. Ciprul este stat membru al UE, cu o economie foarte bună, dar încă nu reușește să-și rezolve această problemă. La rândul nostru, am avut perioade diferite. Anii ‘90 aveau alte priorități decât anii 2000. Atunci era nevoie de o anumită restabilire a încrederii și a comunicării, de o redeschidere. Era perioada căutărilor oarecum romantice a statutului regiunii, se făceau vizite în Insulele Aland, Tirolul de Sud și alte destinații, unde căutam modele pentru soluționarea conflictului. Suntem departe acum de perioada respectivă, fiindcă am devenit mult mai pragmatici și am înțeles că dosarele economice trebuie soluționate întâi de toate și că reintegrarea poate fi accelerată anume prin sectorul economic și cel social. Nu zic că pachetul politic trebuie neglijat, dar în momentul de față nu văd condiții prielnice pentru a începe discuțiile în această privință.

Modul de soluționare a conflictului transnistrean, sigur că pe cale pașnică, va fi clar după încheierea ostilităților în Ucraina. Pentru că astăzi avem o situație foarte interesantă: noi căutăm soluții pentru reintegrare, iar cei de la Tiraspol vorbesc despre independență. Sunt două lucruri care se contrapun și avem o dilemă. Am vorbit și cu colegii de la OSCE că nu putem să ne mișcăm în aceeași direcție simultan. Dincolo de toate problemele care există, s-au creat ori pot fi create anumite oportunități pentru a găsi și o soluție politică a dosarului transnistrean.

- Aceste oportunități pot să apară și în contextul războiului Rusiei cu Ucraina?

- Pe timp de război, este foarte clar că nu vom ajunge la pachetul politic, dar încheierea ostilităților militare din statul vecin va conduce fără îndoială la redeschiderea discuțiilor pe dosarul transnistrean. Formatul 5+2, în condițiile de azi, nu poate să aibă loc. Nu puteam avea la masa de negocieri, în calitate de mediatori, Ucraina și Rusia, în condițiile în care aceste țări sunt în stare de război. Să evităm prezența lor ar fi neonest. Pentru noi participarea Ucrainei este foarte importantă, căci dosarul transnistrean este unul de securitate regională și vulnerabilizează securitatea întregii regiuni: și a României, și a Ucrainei.

„Odată ce avem acest focar conflictual, trebuie să fim pregătiți pentru orice evoluție”

- Ce vrea să demonstreze Tiraspolul prin declarațiile recente, făcute la Moscova, de către așa-zisul ministru de externe Vitali Ignatiev, precum că regiunea transnistreană ar intenționa să adere la Rusia?

- Și noi ne-am minunat de aceste afirmații, pentru că ele nu aduc decât tensiune, o tensiune inutilă. Noi dimpotrivă încercăm să netezim colțurile și să manifestăm cât mai multă deschidere. În situații de criză, inclusiv pentru calmarea opiniei publice, este important să menținem un canal de dialog, care a fost periclitat anume de aceste declarații neașteptate. Până în iunie, când R. Moldova a obținut statutul de stat candidat pentru aderarea la UE, Tiraspol dădea asigurări și Kievului, și Chișinăului, că ține să fie cât mai departe de orice implicare în conflict sau de resuscitarea conflictului armat. Dar după aceasta, declarațiile pe care le-am auzit de la Tiraspol sună aproape amenințător.

Mulți observatori politici consideră că există un interes pentru destabilizarea situației interne din R. Moldova. În astfel de condiții, conflictul transnistrean poate juca un rol nefast. Dezghețarea lui poate fi pentru noi toți o mare problemă, o criză cu adevărat de proporții. R. Moldova pledează pentru menținerea dialogului și statu-quo-ului și în niciun caz nu va merge la dezghețarea conflictului, dar odată ce avem acest focar conflictual, trebuie să fim pregătiți pentru orice evoluție.

- Dezghețarea conflictului se poate întâmpla numai dacă rușii ocupă Odesa?

- După cum evoluează războiul în Ucraina, e greu de presupus că în timpul apropiat armata rusă ar ajunge la Odesa. Dar destabilizarea situației în R. Moldova se poate întâmpla și fără ofensiva Rusiei în sudul Ucrainei. Din păcate, asta este o realitate.

- În orice caz, declarațiile de ultimă oră ale lui Ignatiev ne amintesc de începutul războiului din Ucraina, când separatiștii din Donețk și Lugansk au declarat exact același lucru, că vor să adere la Rusia.

- Tratările sunt diferite. Unii consideră că declarația dlui Ignatiev a fost circumstanțială. Adică, aflându-se la Moscova, el a lansat un mesaj de consum intern pentru ruși sau pentru o parte a populației din regiunea transnistreană, care are anumite atitudini sau filiații geopolitice. Eu prefer să cred că anume acesta este motivul. Sigur că, în condițiile de azi, poate fi și o altă lectură. Într-o perioadă de calm, am fi lecturat discursul respectiv cu totul altfel, dar pe timp de război sigur că acesta trezește nedumerire. Nu poți veni cu un discurs inflamabil, care poate să incite spiritele, într-o perioadă când ele deja sunt încinse. Deci, sau este o imprudență din partea lui, sau o proastă intenție de destabilizare a situației.

„Cu dl Krasnoselski am avut două întrevederi la Varnița”

- Un fost vicepremier pentru reintegrare mi-a spus că nu are numărul de telefon al liderului de la Tiraspol și n-am putut să-l cred. Cum dialogați cu Tiraspolul? Dvs. comunicați cu Krasnoselski?

- Discuțiile se poartă în formatul 1+1. Zilnic se comunică prin mesaje și scrisori între Biroul politici de reintegrare și Tiraspol despre problemele care apar. Uneori negociatorul-șef din Chișinău și negociatorul-șef de la Tiraspol comunică și telefonic. Este formula agreată și de către OSCE. Eu cu dl Krasnoselski am avut două întrevederi la Varnița. A fost important dialogul direct și pentru reconfortarea opiniei publice, căci datoria noastră în momentul de față este să-i calmăm pe cetățenii noștri de pe ambele maluri ale Nistrului. Este nevoie să dăm semnale că purtăm discuții și că nu s-au închis canalele de comunicare, ceea ce ar fi chiar foarte periculos în condițiile de astăzi. Cu dl Ignatiev m-am întâlnit de multe ori. Ultima dată l-am văzut pe 4 iulie, la un eveniment organizat de Ambasada SUA. În august, ar trebui să aibă loc o nouă reuniune în formatul 1+1.

- După începutul războiului din Ucraina, partea transnistreană este la fel de deschisă pentru negocieri?

- N-am avut niciodată sentimentul că, după 24 februarie, ar fi existat reticențe față de formatul 1+1 sau față de grupurile sectoriale de lucru, în afară de subiectele în legătură cu care existau anumite rezerze și până atunci. De exemplu, drepturile omului, unde avem teme foarte dureroase, cum ar fi problema deținuților politici. Există și problema libertății circulației, una gravă din punctul nostru de vedere, pentru că cetățenii noștri sunt opriți, controlați, umiliți. Avem de asemenea situația fermierilor din raionul Dubăsari, care trebuie să treacă prin filtrele așa-zișilor grăniceri transnistreni pentru a accede la terenurile lor agricole. Interesul autorităților neconstituționale este de a ne demonstra că ei sunt un stat, că într-adevăr au suveranitate și că trebuie să-i luăm în calcul, iar în cazul celor peste șase mii de hectare de teren arabil din Dubăsari, cred că există și o intenție economică, anume exproprierea lor.

SerebrianSerebrian

„Să lăsăm reunificarea țării pentru atunci când vom avea o situație geopolitică mai prielnică”

- După eșuarea Memorandumului Kozak în 2003, Igor Dodon îi propunea în 2019 lui Plahotniuc să accepte federalizarea R. Moldova, discuție care a ieșit la iveală în fimlările din dosarul „kuliok”. La ora actuală, Chișinăul ar putea accepta cumva federalizarea țării?

- Suntem acum mai departe ca oricând de orice gânduri sau idei de federalizare. Nu vom ceda în sensul ăsta. Ca să fie clar, noi dorim regiunea transnistreană în componența R. Moldova, dar nu cu orice preț. Prețul nu poate fi independența R. Moldova. Din păcate, în 2003, se propunea ca R. Moldova să devină reîntregită numai în aparență, dar în realitate am fi avut o anulare a Declrației de Independență, o alienare a statutului țării, care devenea practic anihilată.

Misiunea noastră este să fim vigilenți în așa fel, încât proiectul de reunificare să nu prejudicieze buna funcționare a R. Moldova. Preferabil în cazul dat este un statu-quo și păstrarea liniștii, ca să vedem ce putem îmbunătăți pe parcurs, în special viața oamenilor. Indiferent de opiniile lor geopolitice, ei sunt cetățenii noștri. De aceea ar trebui să lăsăm reunificarea țării pentru atunci când vom avea o situație geopolitică mai prielnică.

Germania, un stat foarte puternic, a așteptat reunificarea timp de 40 de ani. Ciprul este în așteptare peste 50 de ani. China se confruntă de asemenea cu o problemă oarecum identică cu a noastră. După cum vedeți, nu suntem într-o situație deloc unică și cei care aduc învinuiri că, în 30 de ani, nu a fost soluționat conflictul să se mai uite în jur. Lumea e plină de situații similare.

- Dar ce credeți că s-ar întâmpla, dacă i-am asculta pe unii lideri de opinie și am renunța la regiunea transnistreană?

- Mai întâi de toate, ar trebui să înțelegem ce înseamnă așa-zisa Transnistrie, căci viziunea geofragică asupra a ceea ce este această regiune diferă la Chișinău și la Tiraspol. Cei de acolo consideră că și Cocieri, și Coșnița, și Varnița, chiar și Copanca, trebuie să facă parte din așa-numita „republică moldovenească nistreană”. Dacă vă uitați pe hărțile editate de ei, nu doar teritoriul controlat efectiv în momentul de față de către autoritățile neconstituționale, dar și alte opt localități subordonate Chișinăului ar trebui să facă parte din componența „rmn”. Am auzit și eu tot felul de teze și ipoteze, că ar fi bine să le dăm independență și ei să ne dea Benderul, dar astea sunt lucruri nerealiste. Nimeni nu ne va da nimic pur și simplu. Pare o soluție ușoară, dar nu am dori să avem alături de noi un teritoriu care ne iese în totalitate de sub control. Independența regiunii transnistrene nu este sub nicio formă o soluție, pentru că ar duce la o și mai mare nesiguranță și instabilitate decât s-ar crede.

„Regiunea transnistreană este determinată geografic să fie în UE”

- Dacă admitem că povestea noastră europeană nu este un vis, cum va fi posibil să aderăm la UE cu un conflict înghețat și cum vom proceda în cazul în care Tiraspolul se va opune acestui lucru?

- Va fi posibil, așa cum a fost în cazul Ciprului și așa cum Ucraina este astăzi stat candidat la aderare la UE. În cazul malului stâng al Nistrului, este foarte important ce vor dori oamenii. De aceea este foarte necesară o mutație în mentalitatea populației. Spuneam recent și la Bruxelles că trebuie să facem tot posibilul ca procesul de integrare în UE și cel de reintegrare a țării să fie sincronizate cumva, să meargă în paralel, inclusiv prin motivarea pozitivă a cetățenilor. Dacă toate companiile astea se înregistrează acum în R. Moldova, este un fapt cert că sectorul economic înțelege deja care sunt beneficiile unor relații cu UE. Drept dovadă, comerțul regiunii transnistrene, în proporție de 70 la sută, se face cu UE, fapt care era de negândit acum trei au patru ani.

Mutația care se produse în această privință a început în 2013, odată cu liberalizarea circulației pentru posesorii de pașapoarte moldovenești. Astfel, trebuie să lucrăm mai mult nu doar cu așa-zisele oficialități de la Tiraspol, dar cu oamenii de acolo, să creăm peste Nistru o veritabilă societate civilă, cu suportul partenerilor externi. Regiunea transnistreană, fiind o enclavă între noi și o Ucraină puternică, nu are alte posibilități și este determinată geografic să fie în UE, să fie împreună cu noi.

SerebrianSerebrian

- Pe parcursul anilor, Chișinăul a făcut multe concesii în fața Tiraspolului. Recent, prim-ministra Gavriliță a intervenit pe lângă Comisia Europeană pentru a fi reluat importul de metale către Uzina Metalurgică din Râbnița. Aceste cedări se fac din cauza dependenței noastre energetice de malul stâng sau și din alte motive?

- Prelungirea licenței pentru uzina din Râbnița a fost o decizie temporară, pentru a aduce în conformitate instalațiile ecologice ale întreprinderii. Noi nu avem interesul ca această uzină să fie lichidată, pentru că acolo lucrează cetățenii noștri de pe ambele maluri ale Nistrului. Mergeți dimineața la Rezina și veți vedea sute de cetățeni de acolo care lucrează la Râbnița. Și CFM, care transportă metalele, are de câștigat din aceasta. Lucrurile sunt mult mai interdependente decât s-ar crede și trebuie să vedem efectele colaterale ale pașilor care sunt întreprinși. Da, am auzit speculații că aceasta s-a făcut doar în legătură cu importul de electricitate, dar nu este chiar așa. Întotdeauna, la negocieri, folosești diferite instrumente, dar în orice caz noi ținem cont și de dimensiunea umanitară. Dacă mâine s-ar închide întreprinderea respectivă, mii de oamerni vor rămâne fără lucru. Ceea ce dorim noi este ca întreprinderile date să funcționeze în deplină conformitate cu legislaația țării noastre.

- Oricum, în ce măsură Tiraspolul ne șantajează, pornind de la aceeași dependență energetică a noastră față de ei?

- Folosirea cuvântului șantaj în cazul dat este nepotrivită. Pentru că și Chișinăul îi poate șantaja în același fel, căci noi suntem singurul cumpărător al energiei electrice de acolo. Dacă noi nu cumpărăm, cine cumpără? Dar ei trebuie să funcționeze, nu? Ajungem iarăși la interdependență și nu știu cine de cine depinde mai mult în cazul cu electricitatea. Da, prețul pe care ni-l oferă Tiraspolul este incomparabil mai interesant decât cel de pe alte piețe, dar la un moment dat poate să apară o situație când vom spune că acesta este un preț al demnității și noi preferăm să achiziționăm de două ori mai mult, dar din altă parte.

„Radarele noastre de prognoză nu pot fi îndreptate la distanțe foarte mari”

- De foarte mulți ani se vorbesște și despre necesitatea modificării formatului de pacificatori din regiunea transnistreană într-o misiune civilă internațională. Hai să fim sinceri, cum credeți că ar putea fi scoasă armata rusă de acolo?

- Referitor la formatul de negocieri și la misiunea de pacificare, au fost foarte multe discuții în spațiul public și s-au vehiculat multe idei. Repet, nu este cazul să vorbim despre o reconfigurare cardinală a geometriei formatului de negocieri cât timp nu vom vedea care va fi sfârșitul războiului din Ucraina. Sunt convins că războiul din Ucraina, dincolo de tragedia care este pentru poporul ucrainean și nu doar pentru el, a condus la o schimbare cardinală a geopoliticii regiunii Mării Negre și a creat premize noi. Deja trebuie să înțelegem că procesul de extindere a UE către Est, la fel ca și stagnarea procesului de negocieri în dosarul transnistrean, se datorează invaziei ruse în Ucraina. Și relansarea negocierilor se va datora într-un fel tot situației din Ucraina.

Vom vedea la momentul potivit, căci acum lucrurile sunt foarte schimbătoare, e o situație foarte volatilă și radarele noastre de prognoză nu pot fi îndreptate la distanțe foarte mari. Ceea ce lucrăm acum este viitorul imediat, încercăm să gestionăm o situație foarte complicată dintr-un viitor care este efectiv prognozabil. Mai mult nu putem nici spune, nici face, ne putem da numai cu părerea. Dar și asta o pot face doar comentatorii politici, nu și oficialii guvernamentali.

- Dvs. v-ați petrecut copilăria la Cernăuți. Cum vă explicați faptul că aceasta este singura regiune din Ucraina care deocamdată nu a fost atacată de armata rusă?

- Dintr-o fericire, dintr-o întâmplare fericită. Mă bucur că acest lucru s-a întâmplat. Foarte des discut cu rudele mele din Cernăuți, mai ales pentru că soțul singurei mele verișoare este ofițer în armata ucraineană și se află în prima linie a frontului. Ne facem foarte multe emoții din cauza asta.

comentarii: