Academicianul Mihai Cimpoi, făcut praf de către șefa Institutului de Filologie Română „B. P. Hasdeu”

După ce academicianul Mihai Cimpoi a devenit un aliat al lui Ion Tighineanu, actualul președinte a Academiei de Științe (AȘM), colegii săi de la Chișinău au început să facă dezvăluiri incredibile despre cel care era considerat drept unul dintre cei mai buni emnescologi români. Amintim că Tighineanu a fost înaintat în funcție de guvernarea Plahotniuc, iar la ultimele alegeri prezidențiale l-a susținut deschis pe Igor Dodon în detrimentul Maiei Sandu.

„Am tăcut și când academicianul ne mințea cu nerușinare, știind că noi știm că minte!”

Săptămâna trecută, Nina Corcinschi, șefa Institutului de Filologie Română „B. P. Hasdeu” a dat de înțeles într-o postare pe rețelele sociale că răbdarea foștilor apărători ai lui Cimpoi s-a epuizat deja, iar mitul legat de acest om s-a transformat într-un balon de săpun.

„De ce a ajuns AȘM în asemenea hal? Pentru că noi am tăcut!

Am tăcut când academicianul „participa” în plenul conferințelor importante complet nepregătit, improvizând nimicuri de toată jena la microfon.

Am tăcut când organiza „congrese mondiale ale eminescologilor”, în care 99% dintre cei veniți erau niște neica-nimeni, prieteni de pahar de-ai organizatorului. Și tăceam siderați când academicianul din prezidiu accepta cu un calm olimpian toate inepțiile pe care le debitau acești „eminescologi” penibili, care nu aveau nicio treabă cu știința sau cu literatura.

Am tăcut și când academicianul ne mințea cu nerușinare, știind că noi știm că minte!

Am tăcut când am fost întrebați dacă într-adevăr academicianul a predat cursurile pentru care și-a primit salariul și s-a mai ales și cu titlul de profesor universitar.

Am tăcut când a fost învinuit că a plagiat ediția Stere! Am tăcut rușinați de scandal.

Am tăcut când promova de-a valma impostori, grafomani și profitori la premii, funcții, doctorate.

Am tăcut când am văzut că ultimele sale cărți sunt ilizibile. Compilații din cărțile anterioare, incoerențe și învălmășeală de citate.

Noi tăceam (ca proștii, era să zic), în timp ce în România se scria clar despre cărțile academicianului, semnalându-i-se un „statut cultural precar”, „lipsa evidentă de familiarizare cu intimitatea operelor”, „lacune de informare bio-bibliografice”, „enorme erori biografice”, „incredibila găunoşenie a argumentaţiei”, „fraza neterminată”, „ductul bolovănos şi căznit al frazării”, „compilaţiunea pe spaţii însemnate”, „neadevăruri flagrante”, „titlurile bombastice, ţâfnos «heideggeriene» (vai!), fără nicio legătură cu substanţa unor mai mult decât modeste încercări de istorie literară”, Mihai Cimpoi având „superstiţia că dresul busuiocului cu Heidegger este un panaceu care poate salva miraculos orice fel de inepţie” etc., etc.

Noi tăceam, în timp ce pleiada de mediocrități și semidocți cărora le semna prefețele și dosarele de promovare îl elogia. Aceștia îl făceau să se simtă Maestru. Noi tăceam, ca să nu scoatem gunoiul din casă. Că are și el o vârstă. Că a scris și cărți bune cândva. Că nu se cade să atingi un academician.

Am tăcut poate și pentru că am vrut să avem și noi un mit. Care nu e decât un balon de săpun (cu gaze tot mai toxice).

Mulțumesc pentru lecție, Mihai Cimpoi! Vă promit că n-o să mai tac!”

Declarația care a pus pe jar Academia

Vorbind despre criticile aduse lui Cimpoi în presa de peste Prut, Nina Corcinschi se referă la materialele „Un caz de plagiat – Cum se fură o ediție?”, semnat de profesorul Radu Mircea Voia și publicat în „România Literară” în 2017, și „Maculatorul lui Mihai Cimpoi despre „Școala literară și artistică de la Târgoviște”, semnat de Ștefan Ion Ghilimescu și publicat în „Viața Românească” în același an.

Conflictul de la Academie a luat amploare după recenta Declarație a mai multor oameni de știință, istorici, scriitori și medici către conducerea statului, prin care semnatarii îşi exprimă indignarea cu privire la situația dezastruoasă de la AŞM, după ce la cârma Academiei a venit Tighineanu și institutele de cercetare au trecut în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, apoi a universităților. De atunci, subliniază autorii Declarației, expertizele proiectelor din sfera ştiinţei şi inovării sunt trucate, iar experţii anonimi sunt aleşi după bunul plac al conducerii AȘM, în scopul răfuielilor cu echipele de cercetare incomode. Totodată, se mai arată în Declarație, alegerile de noi membri ai AȘM sunt aranjate în aşa fel ca să câştige concursul doar persoane loiale conducerii AȘM, în vederea asigurării succesului pentru un nou mandat a actualei conduceri. Și asta chiar dacă Academia primește anual din haznaua statului peste 20 de mln. de lei.

„Scrisoarea” în cauză e o mostră de stil mahalagesc, suburban, „ca la ușa cortului”

Deși declarația a fost semnată de multe personalități, printre care Alexandru Burlacu, Andrei Țurcanu, Maria Șleahtițchi, Vladimir Beșleagă, Val Butnaru, Ion Meriuță, Vitalie Ciobanu, Emilian Galaicu-Păun și alții, Mihai Cimpoi și-a vărsat tot amarul pe Nina Corcinschi, care este doar una dintre semnatari.

Academicianul a scris un articol pentru „Literatura și Arta”, intitulat „Nina Corcinschi și „Scrisoarea” ei agramată”, în care o acuză pe șefa Institutului de Filologie Română „B. P. Hasdeu” de agramatism, management prost și plagiat.

„Este de domeniul evidenței că „Scrisoarea” în cauză e o mostră de stil mahalagesc, suburban, „ca la ușa cortului”. Patosul furibund domină, încât am avut senzația că rachetele rusești căzute în preajma satului meu Larga au exploadat în această „Scrisoare”. Nina Corcinschi lansează îndemnuri de punere la respect a conducerii AȘM, propunând o instaurare a unei „ordini” exemplare cu „implicarea instituțiilor abilitate” (Jdanov redivius). O sfătuim însă ca mai întâi să facă ordine în Institutul pe care „cu onoare” îl conduce”, a remarcat Cimpoi.

Ulterior, academicianul a mai publicat un text denigrator la adresa Ninei Corcinschi și a fostului său amic Vasile Bahnaru, acuzându-i pe ambii de plagiat.

„Te poți răzgândi, ce mare lucru? Ești academician, ți se permite ORICE!”

Drept răspuns la învinuirile academicianului, Nina Corcinschi vine și ea cu o nouă replică, într-un text scris în exclusivitate pentru Jurnal.md, pe care-l publicăm mai jos:.

„Cum să construiești de la A la Z o farsă „academică”, marca Mihai Cimpoi? Simplu de tot. Pentru asta trebuie să pui cap la cap niște elemente importante.

Tot aduni supărări pe Nina Corcinschi. Că e independentă, că nu-ți cântă osanale, că-ți cere nu știu ce rezultate pentru care-ți primești salariul. Cât se poate? Nu știe că ești academician? Iar acum a mai semnat și o Declarație împotriva templului sacru al AȘM! Ai un plan: trebuie s-o ataci din câteva părți. Să demonstrezi tuturor că: a) e agramată, b) e manager prost, c) e plagiatoare.

a) Cum demonstrezi că-i agramată? Iei textul Declarației pe care a semnat-o împreună cu vreo 40 de persoane și o faci „autoarea” acelui text. Nu găsești agramatisme, dar le inventezi. Nu e mare lucru, ești academician. Trebuie să poți! Și ce dacă cuvântul „bugetofag” este folosit frecvent în publicistica lui Eminescu în care te pretinzi expert? Nu contează, zici că „agramata” aia l-a inventat, iar cititorii „Literaturii și Arta” oricum habar n-au! Ca să fii credibil, îi dai cu DEX-ul, zici că „vizor” are sensul de „vizetă”, te faci a nu vedea că „vizor” e parte a expresiei „a avea în vizor”. Alegi să arunci cu praf în ochi. Doar ești ditamai academician! Când spui tu, spus rămâne!

b) Înaintezi curajos cu acuzații de management prost. Cum habar n-ai de proiectele Institutului, în care ești angajat pe 1 normă, îți amintești nervos că directoarea te tot toca la cap să predai Dicționarul de care ești responsabil în calitate de coordonator de grup. Găsești soluția! Nu l-ai coordonat și editat din cauza ei! Ce contează că toți cercetătorii care au făcut lucrul în locul tău (tu primind netulburat doar salariul) știu că anume tu ești vinovatul. Nu-ți bați tu capul de ei, sunt o masă neglijabilă!

c) Mizezi tare pe partea cu plagiatul. Aceasta trebuie să dea lovitura de grație! Nu găsești plagiate prin cărțile și articolele Ninei Corcinschi. Mai ales că știi că le-au căutat cu osârdie și alții înaintea ta, fără succes. Nu te întristezi. Lasă că o brodezi tu! Cu o perfidie demnă de toată aprecierea, folosești un material „interpretabil”. Găsești de la o cumătră suburbană (pardon, din suburbie, am vrut să zic) planul managerial al Ninei Corcinschi (încă de la concursul de alegere a directorilor...) și te agăți de el cu toată disperarea. Știi prea bine că un plan managerial e nimic altceva decât un set de obiective, sarcini pe care și le asumă candidatul, sunt fraze clișeu care circulă prin toate planurile manageriale. Știi prea bine că un plan managerial nu are valoare științifică, literară sau comercială, nu e o „creație”, nu e un studiu original cu drept de autor. Nu e un text publicat și nici un text care se supune unei analize din perspectiva plagiatului. Nu contează, ție trebuie să-ți iasă farsa. Găsești niște formulări similare, gen „managementul financiar”, „pregătirea cadrelor” etc., și acuzi, plin de sine(le academic): Plagiat, domnilor! Ce contează că te faci de râs și că, în această logică sucită, toate documentele ministeriale, traduse și preluate din alte țări, pot fi susceptibile de „plagiat”. Să te faci de râs, dar să-ți iasă numărul! Oricum, nu mai intră nimeni în detalii să înțeleagă ce și cum!

Ca să îngroși acuzația, folosești un truc verificat în publicistică. Dai un titlu-bombă, în care-i numești pe Nina Corcinschi și Vasile Bahnaru „plagiatori consacrați!” Nu alături întâmplător aceste două nume. Îți amintești bine de cazul plagiatului care i se incrimina lui Vasile Bahnaru. Erai atunci președintele Comisiei de etică al AȘM, obligat să te pronunți. Cu cea mai academică expresie pe față, ai decretat atunci public:„Nu e plagiat în textul lui Vasile Bahnaru!” Azi nu mai ești prieten cu Bahnaru, te poți răzgândi, ce mare lucru? Ești academician, ți se permite ORICE!

Important e ca o acuzație nouă să se sprijine pe una veche, consolidată! Important e că titlul sună grozav! Important e că textul este semnat de Mihai Cimpoi, academician. Asta atârnă greu. Mai ales pentru cititorii de la „Literatura și arta”.

Iar partea cu adevărat sardonică a acestei povești care e? E „Literatura și Arta”, căreia Nina Corcinschi i-a dedicat prima ei teză de doctorat, cu titlul „Eseistica lui Nicolae Dabija”. Când a candidat pentru titlul de academician la compartimentul publicistică („aranjat” tot de binefăcătorul academician), Nicolae Dabija a înaintat argumentul că despre publicistica lui din LA s-a scris o teză de doctorat și s-a editat o carte semnată de Nina Corcinschi, „Poezie și publicistică. Interferența limbajelor”. Care a luat și premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut.”

Menționăm printre altele că nici cuvântul „exploada” din textul lui Mihai Cimpoi nu face parte din DEX. Forma corectă a acestui cuvânt este „exploda”.

Jurnal.md a încercat să discute la acest subiect și cu academicianul Cimpoi, însă acesta nu ne-a răspuns la apeluri.