Oazu Nantoi, despre conflictul din Ucraina: „Putin a înțeles că lumea reală arată nițel altfel decât își imagina” / INTERVIU

- Dle Nantoi, cât e posibilă la ora actuală declanșarea unui conflict armat între Ucraina și Rusia? Sau suntem martorii unor provocări, prin care liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, încearcă să forțeze Occidentul să renunțe la orice fel de pretenții față de Ucraina, după cum scria zilele trecute The New York Times?

- În primul rând, Occidentul nu are niciun fel de pretenții față de Ucraina, care se află în stare de război cu Rusia din 2014. Anexarea Crimeei și situația din regiunile Donețk și Lugansk vorbesc univoc că Federația Rusă minte atunci când insistă că acest conflict este unul intern al Ucrainei. În al doilea rând, ar trebui să revenim la 11 iulie 2021, când pe site-ul Kremlinului a apărut un articol semnat chipurile de Putin în două limbi: rusă și ucraineană, prin care se neagă existența poporului ucrainean și legitimitatea actualei guvernări de la Kiev. În opinia mea, prin pretinsul ultimatum pe care l-a înaintat Rusia, Putin urmărea două scopuri. Mai întâi a vrut să fie acceptat ca partener de dialog de SUA, dar să nu uităm că, înainte de aceasta, Moscova a publicat comunicarea diplomatică cu Germania și Franța, sfidând aceste țări și aruncându-le din procesul de negocieri. Iar apoi a vrut ca Occidentul să trădeze Ucraina și să exercite presiuni asupra Kievului, care să se întoarcă la executarea, în versiunea Kremlinului, a așa-zisului acord de la Minsk din 12 februarie 2015. Asta înseamnă transnistrizarea situației și federalizarea Ucrainei. Ca să vedem planurile reale ale Kremlinului, trebuie să citim informația de pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe (MAE) al Rusiei din 17 martie 2014, unde, într-o „declarație de susținere” pentru Ucraina, este descris modul în care Rusia vrea să vadă Ucraina îngenuncheată. Primul scop Putin și l-a atins prin șantaj, adică a comunicat cu Biden și consiliul NATO. Cu al doilea scop, situația s-a împotmolit. Probabil, Kremlinul și-a dat seama ce preț va fi obligat să plătească în caz de agresiune împotriva Ucrainei, adică Putin a înțeles că lumea reală arată nițel altfel decât își imagina, căci noi știm că el tratează democrația cu dispreț. Și a greșit, deoarece avem o consolidare a lumii democratice în raport cu ultimatumurile sale aberante, ceea ce iarăși ridică întrebarea: ce preț i s-a înaintat lui și dacă el este gata să accepte. Or, nereușind să scindeze lumea democratică, Putin a redat în schimb sens existenței Alianței Nord-Atlantice.

„Nimeni nu știe ce se întâmplă în capul lui Putin”

- Înseamnă aceasta că riscul unui conflict armat în Ucraina a dispărut?

- Firește că nu. În primul rând, nu avem informații despre revenirea unităților militare ale Rusiei la locurile permanente de destinație. În al doilea rând, după cum menționează chiar și centrele analitice serioase, când scriu despre Ucraina, nimeni nu știe ce se întâmplă în capul lui Putin. În al treilea rând, propaganda rusească continuă războiul informațional, acuzând Ucraina că ea va ataca Donețkul și Luganskul, ceea ce înseamnă că regimul Putin poate să recurgă în ultimă instanță la provocări de proporții, chiar dacă acest risc s-a diminuat. Chiar ieri, MAE al Ucrainei a anunțat într-o conferință de presă despre anihilarea tentativei unor provocatori plătiți cu un milion de hrivne de a destabiliza situației la Kiev, prin violență. Astfel, faptul că Putin s-a mai temperat cu planurile sale nu dă de înțeles că războiul hibrid împotriva Ucrainei încetează și că riscul unul conflict armat a dispărut cu desăvârșire.

- Presa anunța că diplomații ruși ar fi părăsit Ucraina și că zilele trecute în această țară ar fi fost aduse rezerve impunătoare de sânge din Rusia. Să fie și aceasta o provocare?

- Noi trăim în interiorul unui război informațional non-stop. După cum am spus și cu alte ocazii, Federația Rusă nu are minister de externe, căci acesta s-a transformat într-un minister de propagandă. Trebuie foarte atent să analizăm acest flux informațional, în care este foarte multă dezinformare, pentru a înțelege cum evoluează situația în realitate. Da, SUA și Marea Britanie sunt mai categorici, iar armata ucraineană este înzestrată cu armament performant pentru apărare – subliniez acest lucru! -, pentru a descuraja Rusia și a ridica prețul unei agresiuni militare, în caz de va fi pornită. Așa că rămâne de văzut. Eu sunt un optimist moderat din simplul motiv că toate planurile Kremlinului sunt atât de evidente, încât sper că ele vor fi totuși contracarate.

„Este obsedat de ideea restabilirii unui fel de mini-urss”

- Dar ce ar putea să câștige totuși Rusia în cazul unei confruntări militare cu Ucraina?

- Problema e alta. Putin nu-și imaginează că Ucraina va deveni un stat de succes, cu o perspectivă europeană și euroatlantică. Scopul lui este să subjuge Ucraina și atunci când se va convinge că Kievul nu acceptă revenirea docilă la acordul de la Minsk în versiunea Kremlinului, atunci va reapărea riscul unui război. La 22 ianuarie curent, într-o discuție cu președintele Finlandei, Putin a reiterat insistent ideea că Ucraina e obligată să revină la implementarea întocmai a acordului de la Minsk, căci alternativă nu există. Același lucru a fost repetat și de Serghei Lavrov cu diferite prilejuri. Deci, ăsta este scopul lor, nu războiul în sine. Cât privește războiul, ce să zic? Până pe 20 februarie, în Belarus vor continua aplicațiile ruso-belaruse și mai multă lume consideră că aceasta este o amenințare al unui atac comun de acolo. Alții vorbesc despre proiectul Novorossia, care ne atinge și pe noi, dacă ne amintim de 2014, când pe teritoriul R. Moldova urma să fie proclamată Republica Bugeac, cu localitățile din regiunea Odesa, preponderent găgăuze. Eu însă consider că cea mai probabilă este provocarea pe linia frontului în Donețk și Lugansk, dar nu putem precize cum va fi desfășurată operațiunea militară în cazul dacă Putin o va lansa. Aștept să văd cum va evolua procesul de negocieri. Pe 26 ianuarie, a avut loc întrunirea reprezentanților din formatul Normandia, care a durat opt ore. Deci, sper totuși că Putin va fi nevoit să-și retragă ambițiile. Poate Occidentul îi va oferi ceva simbolic, pentru ca el să-și poată salva fața. Dar nu mai mult.

- Moscova protestează și în legătură cu o eventuală apropiere a NATO de hotarele sale. În actualele condiții, are vreo șansă Ucraina la Alianța Nord-Atlantică?

- În primul rând, asta este o minciună care face parte din propaganda rusească. NATO pe nimeni nu amenință. Și statele baltice au fugit sub umbrela NATO, temându-se de Federația Rusă. Pentru că Rusia este o amenințare, ea a distrus sistemul de pace pe continentul european postbelic, nemaivorbind de agresiunea împotriva Georgiei, anexarea ilegală a Crimeei și războiul din Donețk și Lugansk. În al doilea rând, firește că NATO este o organizație unde deciziile se adoptă prin consens și, între noi fie vorba, Ucraina nu are nicio șansă de a deveni țară membră Alianței. Ea nu-și controlează propriul teritoriu, se află într-un conflict armat cu Rusia, iar în privința funcționării statului de drept, a luptei corupția, se aud mai multe voci că mai are de lucrat. Deci, iarăși este un bluf al propagandei rusești, care pornește de la intenția lui Putin de a prelua controlul asupra Ucrainei în situația în care suveranitatea Belarusului este mai mult decât discutabilă și el este obsedat de ideea restabilirii unui fel de „mini-urss”.

„Nord Stream 2 este o unealtă în jocurile geopolitice ale Rusiei”

- Cu alte cuvinte, după tentativele eșuate de a reconstitui URSS prin intermediul CSI și apoi al Uniunii Euroasiatice, Rusia încearcă astăzi să facă acest lucru prin forță?

- CSI a murit și hoitul lui oleacă mai pute. Faptul că, în 2012, fostul premier Filat a semnat Acordul de Liber Schimb în cadrul CSI n-a încurcat rușilor să ne impună embargouri. Deci, în relațiile cu fostele republici unionale, rușii primii sfidează tot ce ar putea fi numit norme de drept internațional. Iar Uniunea Euroasiatică este un proiect neconvingător și neatrăgător. Astăzi însă Federația Rusă neagă suveranitatea Ucrainei și dorește să mențină această țară sub control geopolitic. Atunci când Kremlinul înaintează ultimatum că Alianța Nord-Atlantică trebuie să ofere garanții în scris că Ucraina nu va adera la NATO, se urmăresc cel puțin trei scopuri: ruinarea imaginii Alianței, demoralizarea Ucrainei și întoarcerea acesteia sub controlul Moscovei, în baza acordurilor de la Mink, care au fost semnate în condițiile când Rusia ținea pistolul la tâmpla Ucrainei, ucigând zi de zi sute de soldați ucraineni.

- Printre solicitările Moscovei se numără și certificarea gazoductul Nord Strean 2.

- În primul rând, aici este poziția dublicitară a Germaniei, căci consorțiul pentru finanțarea acestui proiect a fost creat în 2017, când războiul ruso-ucrainean era deja o realitate tristă. Și cei care au creat acest consorțiu nu puteau să nu-și dea seama că Nord Stream 2 nu este un simplu gazoduct, ci o unealtă în jocurile geopolitice ale Rusiei. În al doilea rând, din august 2020, Rusia n-a vândut un metru cub pe piețele spot de gaze ale UE. La licitația din 17 ianuarie „Gazprom” nu a rezervat niciun metru cub pentru tranzitarea prin gazoductul Yamal-Europa și s-a redus drastic tranzitarea prin sistemul de gazoducte prin Ucraina. Astfel, Rusia duce un război energetic, dorind să obțină certificarea cât mai curând posibil a gazoductului Nord Strean 2. În al treilea rând, Rusia luptă împotriva programului UE de trecere la economia energetică bazată pe hidrogen și caută să reimpună contracte clasice de livrare a gazelor. Implicit, folosește relațiile cu diferite țări europene pentru a dezbina UE. Să nu uităm de contractul semnat pentru 15 ani cu Ungaria, care prevede că gazele vor fi livrate, ocolind Ucraina. Deci, noi suntem victimă colaterală a acestui război, căci o parte din tarifele pentru gazele consumate este determinată de prețul de pe piața spot. Iar depozitele subterane în UE, care în mare parte aparțin „Gazprom” n-au fost suplinite în comparație cu anii precedenți, în perspectiva iernii, și abia acum UE își dă seama de consecințele acestei situații. Aceasta amplifică nervozitatea pe piața spot și contribuie la jocul Rusiei pe piața energetică europeană.

„R. Moldova este ținută de Rusia în calitate de „model pozitiv” pentru Ucraina”

- Dacă va fi război, cât e de posibil ca el să ajungă și în R. Moldova?

- Nu mă ocup cu asemenea preziceri. Oricum, R. Moldova este ținută de Rusia în calitate de „model pozitiv” pentru Ucraina. În decembrie, când marioneta rusească Krasnoselski i-a trimis o scrisoare doamnei președinte, propunând reluarea negocierilor în formatul 5+2, Dmitri Kozak chiar a tras o fugă la Viena, la OSCE, promovând aceeași idee. Asta înseamnă că Rusia dorește să impună Ucrainei îngenuncheate acest model, dar se pare că ucrainenii au învățat din greșelile noastre. Și aici nu văd rostul de ce Rusia ar trebui să atace și R. Moldova. Nu cred că trebuie să intrăm în panică, deoarece în acestă conflagrație ținta este Ucraina.

„Nu comentez deloc”

- Igor Munteanu spunea că Transnistria nu ar supraviețui nicio lună fără acces la piața UE, dar că acest lucru s-a datorat serviciilor generoase din partea guvernelor de la Chișinău. De ce autoritățile constituționale asigură supraviețuirea regimului secesionist?

- Întrebarea la prim-ministru și la președinte.

- Este vorba despre același sprijin și în cazul solicitării prim-ministrei Gavrilița către UE de a anula decizia privind suspendarea exportului de fier vechi spre Uzina Metalurgică din Râbnița?

- Nu comentez deloc. Împreună cu Igor Munteanu și alții, încă din 2004 am pus pe masă strategia 3D, adică demilitarizare, decriminalizare a Transnistriei și democratizare a Moldovei în întregime. Deci, deocamdată eu nu comentez.

- Înseamnă că există totuși interesul ascuns al Chișinăului de a menține separatismul peste Nistru?

- Nu știu, nu sunt nici măcar procurorul general, pe care nici nu-l avem.

- Ce părere aveți despre Mișcarea Alternativă Națională a primarului Ion Ceban, despre care se presupune că ar putea lua locul PSRM-ului în preferințele Moscovei?

- Există persoane, inclusiv cu informații de la Moscova, care consideră că Federația Rusă va promova politici de destabilizare a situației în Moldova, utilizând „Gazpromul”. Și pe fundalul nemulțumirilor sociale, se va încerca destabilizarea situației politice. Iată, chiar ieri, la Comrat, s-a desfășurat un miting de acest gen. Eu consider că Moscova a pierdut de mai multe ori și o să mai piardă, dacă va merge pe linia asta tâmpită de negare a voinței politice a majorității cetățenilor R. Moldova. Cât privește proiectul politic al lui Ceban, într-adevăr, Dodon este o persoană ratată din punct de vedere politic și nu este exclus că Rusia încearcă să lanseze un alt proiect politic. Dar aici susțin părerea doamnei preșeidnte Maia Sandu, care a spus că pot să lanseze câte partide vor, important este ca finanțarea să fie transparentă. Deoarece partide din kulioace noi am mai văzut.