7 momente de isterie în masă, de-a lungul istoriei; Fenomenele sunt foarte greu de explicat

Timp de secole, societățile umane au căutat să identifice cauza isteriei în masă. Procesele vrăjitoarelor din Salem au vizat femeile ca practicante de vrăjitorie. În apogeul anxietății celui de-al Doilea Război Mondial, locuitorii din Mattoon, Illinois, se temeau de un agent necinstit care mânuia gaze otrăvitoare, scrie descopera.ro.

„Isteria în masă și panica socială sunt barometre ale vremii și reflectă temerile noastre colective”, spune dr. Robert Bartholomew, lector onorific în cadrul Departamentului de Medicină Psihologică de la Universitatea Auckland.

Cauzele imaginate din spatele acestor simptome reale dezvăluie anxietățile fiecărei epoci. Iată șapte astfel de cazuri de-a lungul istoriei.

1. Ciuma dansului din 1518

Totul a început într-o zi de vară la Strasbourg, când doamna Troffea a început să danseze pe străzi și nu s-a oprit aproape o săptămână. În decurs de o lună, 400 de cetățeni ai orașului din estul Franței au fost afectați de dorința de a dansa până când au căzut. Și au renunțat afectați fiind de accidente vasculare cerebrale, atacuri de cord și epuizare.

Autoritățile au pus starea de transă pe seama „sângelui fierbinte” și au ordonat ca cei care au dansat zi și noapte să-și exorcizeze demonii, construind chiar o scenă și angajând dansatori și muzicieni. Acest lucru a dus la o frenezie și mai mare. Versiuni ale ciumei dansului s-au răspândit în Germania, Olanda și Elveția.

Unii istorici au propus că dansatorii au ingerat accidental ergot, un mucegai toxicasociat cu spasmele, dar asta nu ar explica rezistența incredibilă a crizelor lor. Alții subliniază stresul legat de bolile și foametea care mătura regiunea și o populație ușor influențabilă care credea în „blestemul dansant” al Sfântului Vitus.

2. Procesul vrăjitoarelor din Salem (1692 – 1693)

În ianuarie 1692, Elizabeth Parris, în vârstă de nouă ani, și verișoara ei, Abigail Williams, în vârstă de 11 ani, au început să aibă convulsii în satul Salem: „Acești copii au fost mușcați și ciupiți de agenți invizibili. Uneori au muțit, gura li s-a oprit, gâtul lor s-a sufocat, membrele lor zdrobite și chinuite”, a scris un duhovnic local.

Un doctor chemat la fața locului vorbea despre vrăjitorie. În curând, fetele din satul Salem s-au confruntat cu crize.

În căutarea unui țap ispășitor, procesele vrăjitoarelor de la Salem au început să întoarcă vecinii unul împotriva celuilalt: „Satul Salem a suferit de un facționalism extrem care s-a concentrat în jurul controversatului său ministru, Samuel Parris, și de temerile de scădere a fervoarei religioase”, spune Emerson Baker, autorul cărții „A Storm of Witchcraft: The Salem Trials and the American Experience”.

„Oamenii nu știau dacă noul guvern va fi capabil sau nu să apere colonia de războiul devastator de frontieră pe care îl pierdea Massachusetts în fața francezilor și a aliaților lor nativi americani. Acest lucru se întâmpla exact când se termina o variolă letală.” Foamea și inflația s-au răspândit datorită temperaturilor extreme din „Mica Epocă de Gheață” care a decimat recoltele.

Vina s-a concentrat asupra femeilor nepopulare (și a șase bărbați) din oraș, începând cu Tituba, o femeie sclavă în gospodăria familiei Parris, și extinzându-se la rezidenții percepuți ca „alții” sau amenințători la adresa fragilă a status quo-ului. Ultima „vrăjitoare” din Salem a fost grațiată la 329 de ani de la condamnarea ei.

3. Tremurul scrisului din 1892

În 1892, mâinile elevelor din Groß Tinz, Germania, au început să tremure incontrolabil când au încercat să scrie. Unii au experimentat amnezie și conștiință alterată. În anul următor, studenții din Basel, Elveția au avut aceleași convulsii.

„Convulsiile scrisului din Europa secolului al XIX-lea au fost rezultatul direct al unei noi metode de predare care privea mintea ca pe un mușchi care avea nevoie de exerciții”, spune dr. Bartholomew.

Exercițiile plictisitoare și repetitive au provocat o taxă fizică asupra studenților. „Acesta a fost o modalitate subconștientă de a ieși din temutele cursuri de scris”, spune Bartholomew.

4. Situațiunea din Mottoon din 1944

În apogeul paranoiei celui de-al Doilea Război Mondial, orașul Mattoon, Illinois, s-a umplut de rapoarte despre un bărbat misterios care a pulverizat cu gaz victime nebănuitoare.

Prima a fost Aline Kearney, care a descris „un miros rău și dulce în dormitor” care a dus la „paralizia picioarelor și a corpului inferior”. Când soțul lui Kearney s-a întors de la serviciu în acea noapte, a văzut un străin în afara casei lor. Povestea familiei Kearney a fost publicată pe prima pagină a ziarului local.

Curând, întregul oraș s-a umplut de rapoarte despre apariții și simptome similare. Zvonurile despre acest fenomen s-au răspândit cu o viteză uluitoare, provocând panică la nivel mondial.

5. Ciuma insectelor din iunie 1962

În iunie 1962, 60 de muncitori dintr-o fabrică de textile din SUA au început să prezinte simptome bizare: erupții cutanate, greață și amorțeală. Mass-media s-a agățat rapid de poveste, numind-o „ciuma insectelor din iunie”. Cu toate acestea, entomologii chemați la fața locului nu au găsit nicio urmă de insecte.

Psihologii care i-au intervievat pe muncitorii bolnavi au descoperit că peste 90% dintre victime lucrau în aceeași tură, majoritatea au lucrat ore suplimentare și că 50 dintre ei au început să-și raporteze simptomele abia după ce au văzut mediatizarea focarului. Stresul, împreună cu puterea de sugestie, au influențat această isterie în masă.

6. Epidemia de râsete din Tanganyika, 1962

În urma schimbărilor radicale după o luptă câștigată cu greu pentru independența față de Marea Britanie în 1961, teritoriul est-african cunoscut acum sub numele de Tanzania și-a închis școlile timp de săptămâni, deoarece zeci de eleve nu se puteau opri din râs.

Până la sfârșitul epidemiei de râs, peste 1.000 de oameni au fost înlăturați și patru școli au fost forțate să se închidă temporar. Nu era o chestiune de râs; elevii stresați au prezentat și erupții cutanate, leșin și probleme respiratorii. Diagnosticul oficial a fost isterie de masă.

7. Omul maimuță în India, 2001

Întreruperile de curent au zguduit Delhi în timpul unui val de căldură din mai 2001. Locuitorii care căutau alinare de la căldură dormind pe acoperișurile lor au început să raporteze atacuri ale unei creaturi misterioase care părea a fi în parte maimuță, în parte om. Victimele, în mare parte bărbați cu statut socio-economic scăzut, au venit la medici cu răni ciudate, cum ar fi urme de mușcături.

Două persoane au murit din cauza acțiunilor pe care le-au efectuat ca urmare a fricii, unul căzând de pe un acoperiș, celălalt pe scări. Un raport medical al poliției a constatat că rănile au fost autoprovocate, iar isteria a fost aprinsă de imagini din mass-media și de bârfe scăpate de sub control care îi înspăimântau pe localnici.

Posesiunea demonică, nebunii care gazau la întâmplare și bărbații maimuță pot părea ușor de trecut în sfera ridicolului, dar temerile și durerea provocate de aceste panici au fost reale.

„Diagnosticul de boală sociogenă în masă de către oficialii din domeniul sănătății publice este adesea întâmpinat cu controverse și proteste publice, deoarece există un stigmat, acela că victimele sunt tulburate mintal, ‘nebune’ sau prefăcute. Acest lucru nu este adevărat”, spune Bartolomeu. „Boala sociogenă în masă este condusă de o credință. Cu toții avem convingeri, prin urmare, toți suntem victime potențiale.”