image
Sursa foto: Jurnal.md // Nadejda Roscovanu

Expoziție de cărți religioase rare, din secolele XVII-XIX, la Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”

Zece cărți religioase rare, de mare valoare, printre care și două manuscrise, păstrate în fondurile Muzeului Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” din Chișinău, au fost expuse ieri, 20 septembrie, și vor putea fi văzute încă trei zile în sala de expoziții a muzeului. Cărțile au fost scrise în secolele XVII-XIX, în limba română cu litere slavone, limbile slavonă, greacă și armeană. Cea mai veche dintre ele are peste 400 de ani.

Maria Șleahtițchi, directoarea muzeului de literatură, a spus că aceste cărți sunt expuse cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului și că se vor afla în expoziție pentru o perioadă atât de scurtă din cauză că ele trebuiesc păstrate în condiții speciale:

Cărțile acestea nu au trecut prin restaurare și ele au nevoie de o curățare mai specializată, mai cu seamă când este vorba de argintării, sau de pagini cu margini aurite, cu siglele, toate necesită îngrijire. Noi ne vom strădui să le păstrăm și să le aducem la o condiție mai bună, acolo unde este cazul. Tot așa ne ocupăm și de celelate cărți, pe care nu le-am expus aici. Această expoziție foarte mică, din doar zece cărți, nu este decât o invitație la cercetare și un semn că Republica Moldova este deținătoare de carte rară de mare valoare. O parte din această carte se află și în patrimoniul depozitat al muzeului. Suntem obligați ca, oricând e solicitată o asemenea carte, să o aducem pentru cercetare. Vă atragem atenția că aceste cărți pot fi citite doar în prezența muzeografului”, a informat directoarea muzeului.

Pentru prezentarea cărților din „mica expoziție” a fost invitat un specialist în domeniul „cărții rare” de la Biblioteca Națională, specialist de care muzeul duce lipsă.

Veronica Postovan, șefa secției de carte veche și rară în cadrul Bibliotecii Naționale, a studiat cărțile expuse și a spus că ele fac parte din Patrimoniul Cultural Mobil și sunt calificate ca „Piese Arheologice și Istorico-Documentare”, iar importanța lor este pusă în valoare de arealul georgrafic de unde provin, de personalitățile care au contribuit la realizarea lor, precum și de oformarea poligrafică.

Cărțile sunt importante pentru domeniul istoric, al artei, dar și teologic, deoarece sunt cărți de factură religioasă. Unele din ele sunt parte din Registrul Programului Național „Memoria Moldovei”, care a fost lansat în 1998 de către Biblioteca Națională. Acel registru reprezintă un repertoriu al tuturor documentelor de patrimoniu care sunt gestionate de către 14 instituții. Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”este prezent în acest registru cu 430 de documente, dintre care trei sunt de importanță internațională, circa 390 de importanță națională și 48 de importanță teritorială. Trei dintre aceste cărți se regăsesc în acest registru, este vorba de „Triodionul” apărut la Iași în 1747, la prima tipografie particulară, deschisă în Moldova de către Duca Sotiriovici, grec de origine. Pe filele acestui „Triodion” se regăsesc mai multe însemnări care atestă circulația lui intensă în spațiul românesc și una din însemnări vorbește că această carte a fost cumpărată și dată într-o biserică din Huși. Altă însemnare vorbește că această carte face parte dintr-o biserică din satul Secăreni, raionul Hâncești.

O altă carte, care se regăsește în registrul Moldovei, este „Antologhionul” din 1775, care la fel are însemnări marginale în care se vorbește când a fost achiziționat și că pentru achiziția lui au fost cheltuiți 25 de lei din banii locuitorilor satului și a preotului din localitatea Suceava. Este important că în acestă carte se atestă, pe la 1820, o epidemie de holeră în Bucovina. Și “Evanghelia de învățătură”, de la 1637, la fel face parte din acel registru “Memoria Moldovei”. De fapt, acest exemplar este prima evanghelie atestată în spațiul moldo-rus, care a apărut cu contribuția mitropolitului de origine românească Petru Movilă, care s-a îngrijit de tipărirea cărților ortodoxe.

Cartea de la 1619 a apărut cu susținerea financiară a fiicei lui Ierimia Movilă, Irina, care a fost căsătorită cu un nobil polonez. Moșia Rohmanov, de fapt, îi aparținea domniței, pe teritoriul căreia se afla o mănăstire, unde era amplasată o tipografie. Din păcate, Irina nu a apucat să vadă finalitatea lucrului pe care ea l-a finanțat, pentru că a decedat cu puțin timp înainte ca să apară cartea. Mărturia contribuției ei la editarea acestei cărți este pe versul foii de titlu”, a prezentat Veronica Postovan câteva din cărțile rare aflate în aceste zile în sala de expoziții a Muzeului Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” din Chișinău.

Jurnal.md // Nadejda RoscovanuJurnal.md // Nadejda Roscovanu
Jurnal.md // Nadejda RoscovanuJurnal.md // Nadejda Roscovanu
Jurnal.md // Nadejda RoscovanuJurnal.md // Nadejda Roscovanu
Jurnal.md // Nadejda RoscovanuJurnal.md // Nadejda Roscovanu
Jurnal.md // Nadejda RoscovanuJurnal.md // Nadejda Roscovanu
Jurnal.md // Nadejda RoscovanuJurnal.md // Nadejda Roscovanu
Jurnal.md // Nadejda RoscovanuJurnal.md // Nadejda Roscovanu
Jurnal.md // Nadejda RoscovanuJurnal.md // Nadejda Roscovanu
Jurnal.md // Nadejda RoscovanuJurnal.md // Nadejda Roscovanu
Jurnal.md // Nadejda RoscovanuJurnal.md // Nadejda Roscovanu
Jurnal.md // Nadejda RoscovanuJurnal.md // Nadejda Roscovanu

comentarii: