În familia Miron, protagonista unui reportaj realizat de Jurnal TV, cel puțin cinci generații au practicat apicultura din tată în fiu. Vladimir Miron este inginer IT de profesie, dar a lăsat tehnologiile avansate pentru alții și a revenit la prisaca din Boldurești, acolo unde a crescut.

„Părinții mei când și-au extins prisaca destul de mult au spus: ori vii tu și ne ajuți, ori noi vindem prisaca. Și atunci m-am gândit eu bine și am zis, hai să încerc. Am venit încoace, am deschis o întreprindere, de fapt gândul să mă fac apicultor era încă de mic, dar nicidecum nu mă puteam decide”, spune Vladimir Miron.

Cunoștințele din domeniul IT îi prind bine. Duce evidența strictă a familiilor de albine și face o analiza morfometrică printr-un program special.

„În primul rând evidența, mai ales că noi suntem autorizați ca stupină de prăsilă și trebuie să avem o evidență strictă a familiilor de albine, a productivității. Avem analiza morfometrică a albinelor. Ca să selectăm o rasă pură avem nevoie de analiza morfometrică, iarăși sunt programe specializate cu care digitalizăm aripile albinelor și sunt programe care ne spun cât de pură este rasa”, povestește tânărul.

Iulian Miron este tatăl apicultor. Are albine de când se ține minte.

„De când mă țin minte sunt în prisacă, am crescut în prisacă. Tot timpul am avut nu mai puțin de 70 de familii de albine. Înainte la noi erau stupi în buduroaie, în scorbură de copaci. Nu erau otrăvurile acestea, nu era nimic, noi ne duceam doar să scoatem miere și să prindem roiul vara odată la două săptămâni”, spune apicultorul.

Din cauza climei care s-a schimbat mult în ultimii ani, e greu să faci apicultură, spun oamnenii.

„Este greu, cred că este extrem de greu să faci acum apicultură. Dacă înainte părinții mei, chiar tatăl meu, spunea că înainte nu făcea aproape nimic la stupii aceștia și scotea miere multă, acum stăm toată ziua în ei, încercăm să investim mult și nu scoatem atâta miere”, a mai spus Vladimir Miron.