Victor Organ: „Istoria bunicilor, părinților noștri merită atenție și trebuie valorificată, albumele vechi trebuie păstrate”

- Ce înseamnă pentru Dvs fotografia?

- Mi-a fost greu mereu să mă exprim verbal, de aia am ales fotografia. Fotografia este unica modalitate prin care poți simultan să captezi prezentul și să vorbești cu trecutul și viitorul. Fotografia este o necesitate vitală de a păstra viu un moment. Fotografia este explorare. Este o evadare. Prin prisma obiectivului mă teleportez într-o altă lume, mai profundă, liberă, veșnică. Fotografia înseamnă a vedea diferit de fiecare dată.

Prin fotografie mențin legătura cu trecutul și vorbesc cu viitorul.

Victor Organ

- Cum a apărut fotografia în viața celui care vorbește despre această pasiune la trecut, prezent și viitor?

- Am învățat fotografia la Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice (sunt regizor de film de profesie), acolo am observat că-mi place să fac portrete și să fotografiez arhitectura, îndeosebi monumentele istorice de valoare națională. Deja lucrând la Arhiva Națională am început să reproduc fotografiile și să compar locurile și oamenii. Tot aici am început să învăț procesul de restaurare și colorizare a fotografiilor vechi. Tind să mă conduc deja după procedeele fotografice de atunci și să învăț școala fotografilor de atunci.

Victor Organ

„...sunt un fotograf documentalist și fotografiez arhitectura și personajele în modul lor natural”.

- Știm că fotografia nu este doar despre artă, ci și despre muncă. Cum se vede lumea secolului XXI prin ochii unui fotograf?

- Dacă vorbim de Chișinău, procesul de lucru e mai complicat, aici e vorba de mansarde, aparate de aer condiționat pe fațade, culori stridente și mașini parcate pe trotuar, de aia e nevoie de multă muncă de cercetare și mers pe jos până a găsi un loc mai estetic, și nu zic numai de fotografie stradală dar și de portrete, de aia mulți fotografi aleg parcuri sau biserici unde lucrul e mai ușor. Consider că sunt un fotograf documentalist și fotografiez arhitectura și personajele în modul lor natural.

- Dar prin prisma ochiului și experienței unui fotograf, de ce fotografia devine o nevoie pentru oameni sau așa a fost dintotdeauna?

- Cred că e o nevoie pur omenească de a păstra în memorie, de a surprinde momentul, de a opri timpul și oamenii care ne sunt dragi să îi ținem minte la fața așa cum erau, mai tineri, mai frumoși, mai vioi, etc... o chestie interesantă e că în anii 40-50 elevii la absolvire își dăruiau unui altuia printuri mici cu un mic text din spate "Îți dăruiesc această fotografie ca amintire de la...".

Victor Organ

- Pentru a putea fotografia e nevoie de emoții, trăiri, dar de școală?

- E nevoie de experiență și spontanietate, plus o bună comunicare cu persoanele ca în rezultat ei sa fie mai deschiși, mai liberi. Vorbesc din experiența pe care o am și observasem că e absolut necesar să fii un prieten și apoi fotograful.

„Oamenii sunt frumoși atunci când vorbesc despre ceea ce le place lor”.

- Dincolo de relația de prietenie… cu persoanele mai puțin timide în fața aparatului de fotografiat, cum se lucrează?

- Cei care nu se rușinează în fața aparatului de fotografiat încearcă să stăpânească procesul și se poziționează cum cred ei că e mai bine, însă insist pe faptul să fie naturali, aici îi iau cu vorba și la un moment dat uită că sunt cu un fotograf și abia atunci le fac o fotografie, îi deprinzi cu faptul că sunt mai frumoși așa cum sunt... un pic plictisiți și îngândurați, cu grijile și nevoile lor, și mai e vorba ceea: „Oamenii sunt frumoși atunci când vorbesc despre ceea ce le place lor”.

Victor Organ

„Am mers cu bicicleta prin mai multe sate și am colectat fotografii de prin anii 40-50...”.

- Cum a apărut ideea de a face fotografie „ca pe vremuri”?

- În cadrul proiectului „Chipuri basarabene din România interbelică” ,inițiat de Agenția Națională a Arhivelor, unde ocup funcția de Specialist Principal în Direcția documente cinematografice și audiovizuale, am colectat personal peste sute de fotografii și zeci de fotografii din primii ani de ocupație sovietică pe care le-am găsit interesante pentru mine. Am mers cu bicicleta prin mai multe sate și am colectat fotografii de prin anii 40-50, așa și a venit ideea de a surprinde în fotografii prietenii mei în aceleași haine și circumstanțe. Am avut o senzație stranie de a vedea persoane cu care m-am obișnuit să le văd pe desktopul de la lucru și aici brusc îi vad în centrul orașului Chișinău, credeam că am nevoie să am fotografiile cu mine în timpul procesului, un fel de inspirație, dar nu au fost necesare, pentru că după ore în șir petrecute la restaurare mi s-au întipărit toate pozițiile și expresiile din acea perioadă. Am rămas mulțumit de proces și nici nu mă așteptam la așa feedback.

Victor Organ

- Pentru unii să faci fotografie înseamnă să-ți eliberezi lumea pe care o ţii ascunsă în tine. Ar însemna asta că sunteți nostalgic după vremurile din trecut?

- Nu cred că e nostalgie, nu poți fi nostalgic după timpurile pe care nu le-ai trăit, așa cred, e mai mult admirație după estetica vremurilor de atunci, simplitatea lucrurilor, portul și tradițiile, e mai degrabă o evadare și simț lăuntric de a întoarce spiritul spre trecut, greu să explic - e o chemare și mă las dus de această chemare.

Victor Organ

- O chemare către autenticitate?

- Da.

„În pandemie fotografia a devenit o cale de comunicare, fapt ce ne lipsea enorm în acea perioadă”.

- Dar cum a afectat pandemia activitatea fotografică?

- A ajuns practic unica legătură cu lumea exterioară. A devenit o modalitate prin care să ne exprimăm și spre deosebire de alte activități, fotografia nu impune limite (limite de care eram înconjurați în pandemie). De asemenea, pandemia a demonstrat cât de profundă este arta fotografiei, pentru că prin intermediul ei se pot transmite niște stări de care nu mereu putem vorbi.

- Ce părere aveți despre trendul Instagramului unde fiecare se poate considera un fotograf. Se fură meseria?

- Nu sunt de părerea că se fură, instagramul a devenit și o platformă foarte bună pentru mulți fotografi renumiți, a apărut un interes mai mult pentru fotografie datorită acestei rețeli de socializare, o chestie importantă e și că apărut comunicarea între fotografi și public, ceea ce nu era posibil până la Instagram, tot aici a fost posibil de a găsi clienți care vor fotografii și modele.

- Munca fotografilor a devenit cu mult mai ușoară odată cu apariția rețelelor de socializare?

- Da.

- Și câteva sfaturi pentru fotografii începători.

- Va fi doar un sfat, mai personal, restul au mai auzit ori vor da search pe google, al meu ar fi: să-și aleagă bicicleta ca mijloc de transport și să facă drumeții.

Victor Organ

- E clar, fotografia câștigă lupta contra timpului. Dar ce împovărează totuși munca de a fi fotograf?

- Plictiseala și crizele periodice de inspirație. Cam asta.

- În Republica Moldova poți fi un fotograf de succes?

- La sigur.

- Și ce înseamnă a fi un fotograf de succes?

- Să fii inovativ și să cunoști cum de povestit o istorie prin imagini, daca vorbim de fotografii, documentare sau reportaj, în rest totul e legat de tehnică și matematică. În prezent, fotografia de succes e cea care e mai aproape de muzică prin jocul de lumini și umbre.

- Și dacă ați avea ceva de spus, din ceea ce nu v-am întrebat...

- Mesajul meu e că istoria bunicilor și părinților noștri merită atenție și trebuie valorificată, albumele vechi trebuie păstrate și digitalizate, pentru că mulți dintre noi, albumele le-au aruncat în pod, eu însă vreau să provoc pe fiecare să le scoată de acolo și treacă prin același labirint de cunoștințe prin care am trecut și eu.

Victor Organ

- De ce este important ca istoria strămoșilor noștri să fie valorificată?

- Pentru a ne cunoaște mai bine pe noi înșine, pentru a vedea viața cotidiană de atunci și de a ști cum au evoluat lucrurile, inclusiv cum a evoluat fotografia ca artă și din punct de vedere tehnic, și poate un pic de a ne gândi la origini.

Victor Organ

Victor Organ

Victor Organ