Nina Jecker a publicat în 2012 un articol într-un ziar din Basel, în care descria activitatea de mai mulţi ani a unui distribuitor de canabis şi haşiş pe care îl vizitase acasă.

Articolul a dus la deschiderea unei anchete, iar jurnalista a fost chemată ca martor, însă a refuzat să depună mărturie. Tribunalul cantonal i-a dat dreptate în primă instanţă.

La apel, tribunalul federal i-a interzis să îşi protejeze sursele, apreciind că mărturia ei ar fi singura modalitate de identificare a autorului infracţiunii, iar interesul public „primează faţă de interesul privat” al ziaristei.

CEDO a decis în unanimitate că poziţia justiţiei elveţiene încalcă articolul 10 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, referitor la libertatea de exprimare. Magistraţii de la Strasbourg au subliniat că numai „un imperativ preponderent de interes public” ar fi justificat constrângerea jurnalistei, însă în speţă nu s-a stabilit o astfel de situaţie.

Nina Jecker nu a cerut despăgubiri, prin urmare CEDO nu a condamnat Elveţia la plata vreunei sume.