„Distrugerea Institutului de Istorie va duce la o debusolare periculoasă a societății”; Interviu cu istoricul Nicolae Enciu

Stimate dle Nicolae Enciu, organizația sindicală a Institutului de Istorie a transmis un semnal îngrijorător, că se încearcă distrugerea, pe etape, a Institutului de Istorie. Când au apărut aceste presiuni?

Presiunile factorului politic asupra domeniului cercetării s-au intensificat după ce a fost aplicată inițiativa legislativă din anul 2017 de modificare a statutului, locului și rolului Academiei de Științe a Moldovei și a instituțiilor sale, în cadrul procesului de cercetare și inovare, atribuții care au fost transferate discreționar Ministerului Educației, Culturii și Cercetării.

Încă din acea perioadă, de la19 septembrie 2017, întreg colectivul Institutului de Istorie a atenționat Președinția, Parlamentul, Guvernul asupra pericolelor atribuirii Ministerului Educației, Culturii și Cercetării nu numai a tuturor atribuțiilor de cercetare, în detrimentul Academiei de Științe, ci și trecerii în subordinea directă a respectivului minister a colectivelor de cercetători din cadrul instituțiilor academice cu profil socio-uman.

Printr-o Declarație oficială, Institutul de Istorie al AȘM a avertizat că, în condițiile unei fluctuații perpetue a vieții politice, progresul cercetării științifice academice poate fi asigurat doar printr-un angajament al tuturor partidelor politice parlamentare și extra-parlamentare de menținere și de respectare a calității AȘM de cel mai important for științific național, cu statut autonom și funcționând în baza principiilor autoadministrării.

Atunci s-a subliniat faptul că menținerea științei istorice și a celor socio-umane, în afara sferei politicului este posibilă doar prin păstrarea instituțiilor academice respective în cadrul AȘM. În consecință, a fost solicitată unanim păstrarea Institutului de Istorie în cadrul Academiei de Științe a Moldovei, considerându-se că doar într-o atare formulă vor putea fi asigurate și garantate, în continuare, libertatea de expresie științifică, pluralismul de opinii.

Din nefericire, factorii de decizie politică au ignorat toate aceste argumente.

În viziunea Dvs cine și în ce mod încearcă azi să distrugă Institutul de Istorie?

În condițiile în care prim-ministrul „tehnocrat” Ion Chicu, afirmă că, în Republica Moldova, sunt legale doar „cercetările în matematică, fizică, chimie, biologie, medicină...”, în timp ce „cercetările în multe alte domenii” sunt tratate cu dispreț, răspunsul la întrebarea Dvs. este de domeniul evidenței.

În general, răspunsul „livrat” de autoritățile Republicii Moldova la necesitățile domeniului cercetării și inovării este într-o totală disonanță cu evoluțiile din Spațiul European de Cercetare.

Cine are nevoie de control asupra acestei instituții?

Tentativele actualului partid de guvernământ de re-subordonare atât a cercetării istorice propriu-zise, cât și a învățământului istoric în general sunt niște reflexe provenind încă din perioada sovietică. Așa cum bine se știe, științele socio-umane, în general, au purtat în perioada sovietică un pronunțat caracter de clasă, servind „cauza construcției socialismului și comunismului” prin studierea în instituțiile de învățământ superior a comunismului științific, a istoriei PCUS, a ateismului militant, prin încadrarea cadrelor didactice în sistemul învățământului de partid, în organizațiile de partid și comuniste din școli, - toate acestea constituind elemente esențiale ale obiectivului major de educare a unor persoane docile regimului.

Actuala guvernare încearcă zadarnic să facă abstracție de faptul că, la baza proclamării suveranității și independenței Republicii Moldova a stat inclusiv ceea ce istoricii au calificat drept „revolta istoriografică din Moldova Sovietică”, considerându-se de atunci că doar prin lichidarea monopolului asupra studierii istoriei, prin introducerea pluralismului de concepții și opinii, prin renunțarea la dogmatism, știința istorică are șansa reală de a se elibera de sub presiunea politicului, fără a mai fi croită după preceptele și ambițiile politice de conjunctură.

Conduceți un grup de 28 de cercetători specializați în Istoria contemporană care, a picat evaluarea. Cum a avut loc această evaluare? Cine este expertul selectat de Agenția Națională pentru Cercetări și Dezvoltare?

Colectivul secției Istorie Contemporană din cadrul Institutului de Istorie, a participat cu mult optimism și încredere în forțele proprii la concursul de proiecte de cercetare pe anii 2020-2023, organizat și desfășurat de Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare (ANCD) – o entitate nou-creată având, între altele, ca principale atribuții „implementarea politicii statului conform planurilor de acțiuni aprobate de Guvern în vederea realizării Programului național în domeniile cercetării, inovării și dezvoltării”.

În particular, un grup de circa 15 cercetători – specialiști recunoscuți în domeniul istoriei contemporane din cadrul Institutului de Istorie, au participat la acest concurs cu proiectul: „Spațiul Pruto-Nistrean în epoca contemporană: Basarabia, RASSM, RSSM și Republica Moldova. Sinteză academică, studii, documente și materiale didactice. Partea II”, propunându-și obiectivul de a elabora și a edita trei volume de istorie contemporană – câte un volum, fiecare a câte 700-800 pagini, pentru istoria interbelică a Basarabiei, RASS Moldovenești și a RSS Moldovenești și a Republicii Moldova de la proclamarea independenței de stat până în zilele noastre.

Acest efort academic urmărea să întregească proiectul specialiștilor în istorie veche, medie și modernă.

Din nefericire, anunțarea rezultatelor „concursului” organizat de ANCD, a confirmat cele mai sumbre presimțiri, confirmându-se dezolantul adevăr că au contat nu performanțele sau calitatea propunerilor de proiect, ci factorii extra-științifici, în primul rând, privilegiul de selectare și de numire a experților.

Spre exemplu, după punctajul acordat de primul expert, proiectul s-a plasat pe locul 13 din totalul de 74 de proiecte depuse; după punctajul acordat de cel de-al doilea expert, același proiect s-a plasat pe locul 8 din totalul de 74 de proiecte depuse, în timp ce după punctajul acordat de cel de-al treilea „expert”, proiectul în cauză a fost plasat intenționat pe locul 72 din totalul de 74 de proiecte depuse.

Ați încercat să contestați rezultatul acestui concurs?

Evident. Constatând o atare nedreptate și rea-voință a organizatorilor „concursului”, a fost depusă o contestație, în care s-a demonstrat, cu argumente obiective, faptul că cel de-al treilea „expert” s-a condus în mod vădit de alte criterii de evaluare decât cele științifice, că acesta nu are calificarea necesară, pentru a putea pătrunde în esența proiectului, respectiv, că nu are pregătirea profesională necesară pentru o apreciere obiectivă și imparțială a unui proiect științific de maximă importanță academică.

Am considerat că este de datoria ANCD să se clarifice, cum a fost posibilă acordarea, de către cel de-al treilea expert, a unui punctaj atât de contrastant față de cele ale primilor doi experți.

Din nefericire, inclusiv în acest caz, ANCD a dat dovadă de lipsă de respect și de rea-voință în adresa comunității științifice, respingând toate cele 108 contestații depuse de directorii de proiecte.

Dincolo de faptul că în condițiile concursului nu era indicat că pot fi depuse contestații, ANCD nici măcar nu a furnizat directorilor de proiecte o formă de contestație, ceea ce constituie o probă clară că instituția, din start, nu a avut intenția de a analiza contestațiile.

Atunci când un expert evaluează o propunere de proiect cu 40-50 de puncte mai slab față de ceilalți doi, iar organizatorii concursului nu întreprind nici o măsură pentru a elucida cauza - concluzia privind selectarea intenționată a unui „expert” care să „evalueze” anume într-o atare manieră iresponsabilă, se impune de la sine.

În așa mod, un concurs organizat și desfășurat cu criterii și condiții vag stabilite, cu formulare de propuneri de proiecte întocmite de persoane fără o tangență directă cu domeniul cercetării, cu un sistem nefuncțional de transmitere și de recepționare a proiectelor, cu acordarea suspectă de punctaj maximal (100 de puncte) unor propuneri de proiecte, cu o lipsă totală de informație privind modalitatea de selectare a experților etc., - toate acestea conduc nu numai la discreditarea inevitabilă a statutului ANCD, ci pune sub semnul incertitudinii perspectivele cercetării științifice în Republica Moldova.

Ce vor întreprinde angajații Institutului de Istorie pentru a readuce lucrurile în albia normalității?

Angajații Institutului de Istorie au decis inițierea unor acțiuni de protest prin care să sensibilizeze opinia publică și autoritățile despre situația creată în colectiv și în cadrul instituției. A fost constituit Comitetul de Grevă la Institutul de Istorie, și am lansat un apel colectivelor instituțiilor de cercetare de a se solidariza cu acțiunile și revendicările noastre, ca să ieșim să ne apărăm drepturile la exercitarea profesiei de istoric și de cercetător.

Or, o eventuală renunțare la studiile de istorie contemporană ar conduce, la lipsirea R. Moldova de posibilitatea de a purta un dialog științific fructuos, pe bază de egalitate, cu numeroase și prestigioase centre științifice de istorie contemporană din Uniunea Europeană, dar și din Federația Rusă.

Acest proces ar putea contribui la o debusolare inevitabilă și periculoasă a societății noastre și la abandonarea acesteia în fața pericolului prezentat de exagerările, manipulările și falsificările de tot soiul.

Vă mulțumim.

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu