De unde-s banii, Igor?

Președintele și premierul său și-au pus ca prioritate de vârf obținerea creditului rus, pe care l-au tot negociat din decembrie. De altfel, nu e clar cine anume a negociat – nici din partea Moldovei, nici din partea Rusiei, se menționează într-un studiu al Comunității WatchDog.MD

Creditul rusesc

Pe 17 aprilie, Igor Dodon publică textul acordului pe pagina sa de Facebook, pe 21 aprilie Cabinetul de Miniștri îl aprobă, iar pe 23 aprilie Parlamentul îl ratifică. În total – o săptămână.

Viteza cu care a fost aprobat și ratificat împrumutul nu este însă o consecință a consensului politic și a calității acordului. Dimpotrivă, guvernarea pur și simplu a ignorat criticile opoziției și ale societății civile.

În pofida neclarităților legitime privind punctul 3.3, care prevede că banii vor fi folosiți pentru proiecte comune cu firme rusești, sau 7.2, care ar putea permite Moscovei să pună în cârcă Moldovei datoriile unor firme private, majoritatea parlamentară a ratificat acordul fără a clarifica și elimina aceste riscuri.

Salarii sau altceva?

Punctul 3.3 mai pune la îndoială declarațiile președintelui și premierului că banii sunt necesari pentru a plăti salariile bugetarilor. E greu de imaginat cum aceste salarii pot fi plătite prin „proiecte comune” cu implicarea companiilor rusești.

Nu în ultimul rând, „calendarul” împrumutului e deosebit de convenabil pentru Igor Dodon. A doua tranșă de 100 de milioane de euro va fi transferată la toamnă, când informalul lider socialist va candida pentru al doilea mandat prezidențial. O pură întâmplare, asigură Igor Dodon.

Și totuși apare întrebarea: dacă, așa cum spune premierul Chicu, „fără aceste împrumuturi, din lunile mai-iunie, Republica Moldova nu va avea posibilitate să achite pensii și salarii, inclusiv pentru medici”, de ce jumătate din creditul salvator e planificată abia pentru toamnă?

Guvernarea pur și simplu neagă orice critică privind creditul rus. Președintele Dodon a acceptat senin și faptul că jumătate de miliard de dolari s-au redus la 200 de milioane de euro. Nu a văzut „declarații frumoase” sau promisiuni încălcate.

Standarde duble pentru UE

În schimb, șeful statului și-a păstrat mai toate criticile pentru Uniunea Europeană:

„La etapa aceasta noi am primit ajutor real, nu promisiuni, din partea Republicii Populare Chineze, Federației Ruse, Elveției, Turciei, [..] Am auzit declarații că sunt gata să ne ajute și cei din UE. Și sperăm foarte mult că acest lucru se va întâmpla în timpul apropiat. Eu știu că dl Prim-ministru și ministrul afacerilor externe și integrării europene au avut contacte cu partenerii noștri din UE în aceste zile și sperăm foarte mult că vom primi un anumit suport din partea Bruxelles-ului. Ei au făcut declarații că vor să ajute țările din Parteneriatul Estic, frumoase declarații, sume se declară foarte mari, sperăm că RM va primi ajutor și de la UE pentru lupta cu pandemia.

Intenționat sau nu, Igor Dodon confundă două lucruri separate. Programul de asistență macrofinanciară nu are treabă cu epidemia. E un program multianual în cadrul căruia Moldova primește bani europeni pentru implementarea unor seturi de reforme. Nu faci reforme, nu primești bani. Acesta este însă doar unul din programele prin care UE ajută Moldova.

Pentru urgențele legate de combaterea epidemiei, Bruxelles-ul a anunțat un pachet de 140 de milioane de euro pentru țările din Parteneriatul Estic, unde intră și Moldova. Guvernele trebuia doar să spună de ce au nevoie și UE va cumpăra și va livra echipamentul și materialele cerute.

Ulterior, UE a mai alocat un pachet de 87 de milioane de euro pentru necesitățile imediate ale Moldovei. Acești bani sunt nerambursabili – adică granturi. Ei vor fi canalizați prin programele existente pentru a sprijini ONG-uri, mediul de afaceri, și pentru a cumpăra echipament medical. Aceste 87 de milioane sunt ajutor direct pentru moldoveni, chiar dacă nu trec prin Guvern.

Președintele Dodon s-a dus la aeroport să întâmpine un avion cu echipament medical din China, cea mai mare parte cumpărat, nu donat, doar pentru că livrarea a fost oferită gratis de Rusia.

Cele 87 de milioane de la UE însă nu sunt bune, pentru că „Ele nu vin în bugetul de stat. Sunt bani pentru diferite proiecte. Din aceasta salarii și pensii nu plătești.”

Aceeași mantră a fost preluată și de premierul Chicu: „Acei bani Guvernul nu-i gestionează, nu vin în buget, din acei bani nu se plătesc salarii și pensii.”

Logica conducătorilor e simplă: dacă banii nu vin direct la buget, dacă nu sunt direct sub controlul lor, să-i cheltuie așa cum socotesc de cuviință, atunci pur și simplu nu se socot deloc.

De ce UE ar alege să sară peste guvern și să implementeze direct unele proiecte în Moldova? Răspunsul vine chiar de la premierul Chicu: „esența faptului că RM, din păcate, a trișat UE și a făcut așa ca acel suport generos oferit de europeni pentru Moldova să nu fie utilizat așa cum trebuie. Noi nu trebuie să ascundem acest lucru. RM din 2009 a trișat și a ratat oportunitățile pe care ni le-a oferit UE.”

Într-adevăr. Acesta e și motivul pentru vestitele „condiționalități” introduse pentru asistența macrofinanciară. După atâta bănărit irosit în Moldova, nu e surprinzător că UE a devenit mai sceptică față de abilitățile și bunele intenții ale guvernanților de la Chișinău.

Totuși, acele 87 de milioane de euro, repetăm – nerambursabili, vor ajunge în Moldova, iar nemulțumirea obraznică a președintelui Dodon contrastează cu gratitudinea servilă față orice „ajutor” de la Moscova, fie că e o cursă charter gratuită ori un împrumut dubios. Un alt lucru pe care nu îl spun autoritățile este că din acești bani se vor plăti salarii, vor fi cumpărate produse, vor fi salvate locuri de muncă – iar din toate acestea se achită impozite și taxe care umplu bugetul. Nu mai puțin de 30% din acești bani vor ajunge indirect în bugetul din care „se plătesc pensii și salarii”.

Ce mai dă UE?

UE a mai anunțat un program de asistență macrofinanciară de urgență, prin care Moldova va putea accesa împrumuturi de 100 de milioane de euro în condiții avantajoase. După semnarea unui Memorandum de Înțelegere, UE va transfera prima tranșă, iar a doua va veni după îndeplinirea unui set de condiții agreate în acel Memorandum.

Alte fonduri europene ajung în Moldova prin intermediul OMS, unde atât UE, cât și țările sale membre au contribuții semnificative. În 2018-2019, Comisia Europeană a alocat 131 de milioane de dolari și aici nu intră contribuțiile individuale ale țărilor membre. Doar Germania singură a virat 292 de milioane în fondul OMS. Cei mai mari contribuitori sunt SUA cu 893 de milioane și Fundația Bill și Melinda Gates cu 531 de milioane. Rusia s-a limitat la modesta sumă de 57 mln, iar China la 87 mln.

Guvernarea de la Chișinău a salutat creditul de 235 de milioane de dolari de la FMI, ba chiar a comparat răspunsul rapid al FMI-ul cu încetineala UE. Ce uită președintele Dodon e că Fondul Monetar Internațional e finanțat în mare parte tot de UE și SUA. Mai exact, țările membre UE, fără Marea Britanie, dețin 26,23% din cotele de finanțare FMI, iar SUA – 17,45%. În total, țările NATO și UE dețin peste 50% din cotele de contribuție la FMI. Pentru comparație, cota Rusiei e de 2,71%.

Tot aici merită menționat aranjamentul prin care funcția de director FMI revine de obicei Uniunii Europene, iar cea de director al Băncii Mondiale Statelor Unite. Politicile FMI și UE sunt adânc întrepătrunse. Nu în zadar una din precondițiile finanțării europene este un acord cu FMI-ul. Să mulțumești FMI-ului în timp ce critici UE-ul demonstrează ignoranță sau rea voință.

Russia First

Chiar și atunci când Igor Dodon recunoaște ajutorul partenerilor vestici, nu se poate abține să nu facă o comparație favorabilă Kremlinului:

„Îndată ce noi am primit acest credit din Rusia, imediat au reacționat și alți parteneri.

Peste câteva ore am primit creditul de la FMI, UE a declarat că este gata să ne acorde 100 milioane de euro. Noi mulțumim și UE, și SUA, și tuturor, dar cu un ajutor financiar concret mai întâi a reacționat Federația Rusă și în acest sens vreau să le spun mulțumesc, noi apreciem mult acest lucru.”

Și aici președintele minte din nou. Rusia nu „a reacționat mai întâi” – creditul rus nu e un ajutor pentru ameliorarea crizei cauzate de coronavirus. E un împrumut negociat încă înainte să se știe despre acest virus și până recent autoritățile de la Chișinău păreau nesigure dacă să cheltuie banii pe proiecte de infrastructură sau să-i redirecționeze în lupta cu epidemia și efectele ei. Acest credit, dacă se clarifică situația cu punctele controversate ca 3.3 și 7.2, poate fi util. El însă nu e o reacție imediată de ajutor frățesc pe timp de pandemie. Dimpotrivă, când situația s-a înrăutățit, ajutorul s-a înjumătățit (din 500 de milioane au rămas 200).

Mai mult – „creditul primit” nu este primit de fapt. Nici măcar procedura de aprobare a acordului nu a fost finalizată. Chiar dacă la Chișinău Curtea Constituțională va lăsa în vigoare acordul, el urmează încă să fie ratificat de parlamentul rus, iar apoi trebuie să fie semnate acorduri tehnice. Asta în timp ce banii de la FMI au ajuns pe contul BNM practic a doua zi după aprobare.

Spre deosebire de împrumut rus, fondurile de la UE și FMI sunt anume o reacție și o mână de ajutor pe timp de criză. O parte sunt fonduri noi, neplanificate, altă parte sunt fonduri redirecționate din alte programe. Ele nu au fost negociate timp de 4 luni, ci oferite urgent.

Și, în niciun caz, ele nu sunt o reacție la creditul rusesc pentru Moldova. Absurditatea acestei afirmații este enormă. Chișinăul nu e buricul pământului și ajutorul pe care-l primește de la UE și FMI face parte din programe globale și regionale. Asistență macrofinanciară de urgență vor primi toți membrii Parteneriatului Estic, indiferent dacă au semnat sau nu cu „câteva ore” înainte acorduri de împrumut cu Rusia.

Asta invalidează și pretențiile președintelui că tot ajutorul primit e rezultatul politicii sale echilibrate. Majoritatea banilor pe care i-a primit sau îi va primi Moldova acum fac parte din programe internaționale anticriză. Nu e meritul lui Igor Dodon, a cărui politică numai echilibrată nu poate fi numită.

Atitudinea sa, chiar și pe timp de epidemie, pare să fie „Russia first”. Chiar și atunci când le mulțumește celorlalți parteneri externi, o face cu asterisc și subliniază că rușilor le mulțumește și mai mult.

Lobby boy

În practică, președintele face lobby pentru o altă țară în fața propriului popor. Povestea pe care o deapănă Igor Dodon a fost împletită la Moscova și nu e deloc originală. Rusia ațâță de ani buni sentimentele eurosceptice din interiorul și din vecinătatea UE, iar politicieni ca Igor Dodon, Orban Viktor sau Matteo Salvini acționează uneori ca portavoce ale Kremlinului.

De când coronavirusul a ajuns în Europa, Rusia, dar și China, au promovat ideea că UE este o structură birocratică, ineficientă, lipsită de solidaritate, inutilă și chiar contrară intereselor naționale ale țărilor membre. E drept că Rusia a profitat de încetineala reală și coordonarea greoaie a statelor din UE. Reacția lor a fost una întârziată, iar Moscova a profitat de oportunitatea ivită. Convoiul de ajutoare din Italia a fost descris de unii analiști drept „cea mai mare și mai reușită operațiune de propagandă într-un teritoriu NATO la un cost aproape nul”.

Țările europene s-au mișcat mai greu, dar s-au mișcat: Germania și Austria au luat pacienți din Italia și Franța, doctori din România au mers să-i ajute pe italieni, Letonia a donat măști și respiratoare Lituaniei și Estoniei, Cehia a trimis câte 10,000 de costume de protecție Italiei și Spaniei, etc. Și acestea sunt doar exemple de solidaritate bilaterală – țară la țară.

La nivel european, statele membre ale UE au căzut de acord asupra unui fond de 540 de miliarde de euro pentru ameliorarea crizei economice și se lucrează deja asupra unui plan și mai ambițios, estimat la 1,5 trilioane de euro pentru revigorarea ulterioară a economiei europene.

Negocierile între țările membre sunt firești: UE e o comunitate de 27 de țări diverse cultural, geografic, economic, ideologic și planuri de așa amploare nu se adoptă peste noapte. Și totuși Igor Dodon repetă fidel narațiunea rusă: „Știu că și în Europa e dificil. Știm că și țările membre UE nu pot să găsească limbă comună referitor la planul de redresare financiară. Noi înțelegem că și acolo nu sunt bani, dar haideți împreună să trecem peste această perioadă.”

Între timp, UE a mobilizat în total peste 20 de miliarde pentru solidaritate externă. UE se urnește încet, dar când o face – e o forță masivă. O parte din aceste fonduri, după cum am arătat, au fost deja puse deoparte anume pentru Moldova (87 mln în granturi, 100 în credite). Alte fonduri vor fi accesibile în funcție de necesități și de capacitatea guvernului de a le accesa.

O comparație strict factuală între asistența europeană și ajutorul din partea Rusiei este net în defavoarea Moscovei. De aici și importanța pentru Rusia a unei narațiuni mincinoase promovată pe toate căile posibile – de la plăți directe pentru ca italienii să se filmeze în clipuri de mulțumire și alte știri false până la politicieni docili precum Igor Dodon.