image
Sursa foto: Sănătate INFO

8.000 de lei costă viața la Edineț; Business pe seama pacienților infectați cu noul coronavirus

„Eu așa am auzit, că tratamentul pentru COVID-19 este gratuit pentru toți. De ce dar noi plătim? De ce nu suntem tratați toți la fel? De ce la Chișinău pacienții sunt tratați gratuit, dar noi, niște țărani amărâți, plătim pentru fiecare medicament? O viață întreagă am muncit din greu pe deal, la tutun, și acum nu pot nici măcar să fiu tratată la fel ca ceilalți oameni. Vreau să mi se respecte drepturile, pentru că sunt cetățean al acestei țări și am dreptul la viață.”

La începutul acestei pandemii, autoritățile ne-au dat asigurări că toți bolnavii infectați cu SARS-CoV-2 vor fi tratați gratuit, indiferent dacă au sau nu poliță medicală. În realitate lucrurile stau invers.

Cei cu forme ușoare, se tratează practic pe cont propriu, iar mai nou și cei spitalizați, în unele spitale raionale, spun că sunt nevoiți să-și cumpere singuri medicamente, iar suma cheltuită pentru ele nu este deloc de neglijat. Unii au fost nevoiți să scoată din buzunar și câteva mii de lei ca să și le cumpere. Este o sumă prea mare, mai ales pentru bătrânii care, de frică să nu moară, sunt gata să dea și ultimul bănuț agonisit, scrie sanatateinfo.md.

Ana (n.r. nume schimbat) este originară dintr-un sat din raionul Edineț. A chemat salvarea într-o vineri seara, când nu mai știa cum să scadă febra soțului ei. Era mijlocul lunii decembrie. Lucrătorii medicali de pe ambulanță i-au spus că nu sunt locuri în spital și că nu-l pot prelua, pentru că locuri sunt doar „afară sau pe coridor”. Asta, deși protocolul clinic de tratament a infecției Covid19, spune că orice adult trecut de 60 de ani, care suferă de o formă a bolii ce-i pune viața în pericol trebuie spitalizat.

Pentru că starea soțului ei se agrava, luni au mers împreună și au dat testul la COVID-19, iar miercuri, Gheorghe (n.r. nume schimbat), soțul ei, a și fost internat în Spitalul Rional Edineț, fiind confirmat pozitiv.

Ana: „Din spital i-au spus lui Gheorghe că: „dacă vrei să trăiești, cumpără medicamente, că noi nu avem”. Gheorghe m-a sunat vineri și mi-a spus să-i duc 8.000 de lei pentru medicamente. Farmacia era închisă, așa că mai târziu, după ce am plecat acasă, s-a dus singur și a cumpărat. La spital este foarte multă lume revoltată, pentru că trebuie să dea bani pentru medicamente. La spital nu este nici măcar natriu clorid, pentru că și pe acesta ne-au pus să-l cumpărăm. Oricine ajunge acolo este de acord să dea și bani, doar să trăiască”.

Soții Elena și Ion (n.r. nume schimbate), ambii pensionari, din aceleași sat cu Ana și Gheorghe, au fost internați ambii în aceeași zi, tot la Spitalul din Edineț. În cele 12 zile cât au stat acolo au cheltuit 7.600 de lei pentru antibiotice și natriu clorid. Nu știau că vor trebui să plătească pentru tratament, așa că au venit la spital fără niciun leu. Banii le-au fost aduși de o rudă, puși într-o mănușă chirurgicală și lăsați pe pragul instituției.

Elena: „Eu așa am auzit, că tratamentul pentru COVID-19 este gratuit pentru toți. De ce dar noi plătim? De ce nu suntem tratați toți la fel? De ce la Chișinău pacienții sunt tratați gratuit, dar noi, niște țărani amărâți, plătim pentru fiecare medicament? O viață întreagă am muncit din greu pe deal, la tutun, și acum nu pot nici măcar să fiu tratată la fel ca ceilalți oameni. Vreau să mi se respecte drepturile, pentru că sunt cetățean al acestei țări și am dreptul la viață. Aud la televizor că tratamentul COVID-19 este gratuit și asta mă doare, pentru că am dat toți banii din casă pentru medicamente. Am adunat cu mult greu acești bani. Am cules în pestelcă de pe marginea drumului câte 20 de nuci pentru a face niște bani pentru bătrânețe și acum i-am dat pe toți grămadă. Acești 8.000 de lei pe care i-am dat pentru medicamente sunt agonisirea noastră de o viață întreagă. Era o bătrânică în secție care plângea și spunea că banii pe care îi ținea ca să cumpere lemne pentru iarnă, i-a dat pentru medicamente și că atunci când se va duce acasă v-a muri de frig, deși a supraviețuit COVID-ului.”

Deși s-au plâns că sunt obligați să-și plătească tratamentul anti-Covid19, nimeni dintre vorbitorii noștri nu au îndrăznit să depună vreo plângere la administrația instituției medicale și nici să meargă cu bonurile de casă să-și ceară banii înapoi. Ne-au explicat simplu: „Nici nu am știut că avem dreptul. Ș-apoi, noi avem și alte boli și va trebui să mai ajungem la acești doctori

Nici la linia verde de la Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM), de la debutul pandemiei, nimeni nu a depus vreo plângere că ar fi fost obligat să cheltuiască, din propriul buzunar, bani pentru medicamente.

„Prin intermediul Serviciului telefonic Info CNAM, nu au fost înregistrate reclamaţii referitoare la faptul că se solicită bani de la persoanele spitalizate, care se tratează de coronavirus”, se arată într-un răspuns oficial al CNAM remis Redacției noastre.

Ce medicamente au cumpărat protagoniștii noștri?

Oamenii au fost nevoiți să cumpere de la Farmacia Familiei, care se află chiar în poarta Spitalului, Natriu-Clorid de 0.9%, soluție perfuzabilă, Meropenem Atb, 1000 mg, sub formă de pulbere pentru soluție injectabilă, perfuzabilă și Heparin 5000IU/ml, soluție injectabilă.

Meropenemul este un antibiotic din seria carbapeneme și este administrat în tratamentul pneumoniei. Medicii spun că medicamentul este unul de ultimă generație și poate fi administrat doar cu indicații foarte stricte și în cazuri foarte grave și, de obicei, se află în secția reanimare. Aceștia spun că nu au stat în reanimare, ci într-un salon obișnuit din secția Covid.

Pentru 20 flacoane de 1000 mg, pacienții au fost nevoiți să plătească 7.519 lei. Împreună cu el, au cumpărat și Heparin, un anticoagulant administrat pentru a evita formarea cheagurilor de sânge în organism și clorură de sodiu sau natriu clorid, care se folosește în diluarea medicamentelor sau în perfuzii.

Pentru aceste medicamente, bătrânii au trebuit să mai cheltuiască aproximativ 860 de lei. Meropenenul este produs de compania românească Antibiotice SA SC din Iași. Pe piața noastră, acesta costă între 74.80 de euro și 146.85 de euro cutia de 10 flacoane.

Medicamentul are însă analogi, care există pe piață și care costă mult mai ieftin, mai ales atunci când este procurat de spitale în cantități mari. De exemplu, unele spitale folosesc din același grup de antibiotice, pentru tratamentul infecților bacteriene grave, Tienam sau Imipenem. Un flacon de Imipenenum+cilastatinum de 500 mg, potrivit prețurilor de achiziție pentru 2021, poate fi cumpărat de spital cu 50 de lei 17 bani direct de la importator. Natrii Chloridum 0.9%, de 500 ml costă 4,46 lei, iar un flacon de Heparin 5000UI 5ml poate fi procurat cu 44,13 lei.

Acest medicament se administrează pentru tratamentul infecțiilor bacteriene pacienților în stare gravă, care, de obicei, se află în secția reanimare. Însă poate fi administrat și pacienților gravi, care se află în secția Covid, dacă tot vorbim despre ei. Acest Meropenem este același Tienam sau Imipenem. Medicamentul nu poate fi administrat oricui. Sunt criterii, care trebuie să se ia în calcul. Acum însă la bolnavii gravi de Covid19 li se dă Vancomycin. Este o altă clasă de medicamente folosită tot în tratamentul infecțiilor bacteriene, dar e o clasă mai joasă, decât medicamentele despre care v-am vorbit”, ne-a explicat Lilian Brânză, director al Spitalului Raional Sângerei.

Anatolie Guțu, directorul Spitalului Raional Edineț recunoaște că s-au înregistrat cazuri când pacienților li s-a cerut să cumpere medicamente pentru tratamentul Covid19 și ne-a promis că pe viitor nu se va mai întâmpla așa ceva. Managerul s-a justificat, spunându-ne că vina ar fi a CNAM, care ar plăti prea puțini bani pentru un caz tratat.

Anatolie Guțu: „CNAM ne plătește 4.600 de lei pentru un caz tratat de COVID-19. Un curs de antibiotic scump costă 1.200 de lei pe zi. Cam cum am putea noi să cumpărăm pentru toți pacienții acest preparat scump? Nu ne permitem pentru fiecare pacient un curs complet și cineva dintre pacienți a fost nevoit să cumpere medicamente. Probabil că s-au întâmplat așa cazuri, dar mai mult nu o să se repete, pentru că nu o să le mai indicăm să cumpere medicamentul. Anul trecut am comandat un lot de antibiotice scumpe, neștiind că o să fie pandemie, dar anul acesta îndreptăm situația și nu ne băgăm în polemică”.

A cui este vina că pacienții sunt nevoiți să își cumpere singuri medicamente?

Anatolie Guțu: Ce vreți să auziți de la mine? Că sunt vinovat pentru că nu am bani să cumpăr medicamente? Adevărul este că nu mi-au ajuns bani să cumpăr suficiente medicamente. La începutul anului trecut, când s-au făcut achizițiile, nu știam că o să avem atâția pacienți în stare gravă, cu pneumonie. Anul acesta, când vom semna contractual cu CNAM, vom repartiza sursele astfel încât să ne ajungă medicamente.

Responsabilii de la CNAM spun că finanțatorul nu are nicio datorie față de instituțiile medicale cu care are semnate contracte și că achită spitalelor integral costul cazului tratat de COVID-19. Acest lucru, potrivit finanțatorului, oferă pacienţilor, indiferent de statutul asigurat/neasigurat, acces gratuit la consultaţiile medicului, inclusiv testul pentru confirmarea infecţiei COVID-19, tratament, medicamente, îngrijire, cazare şi alimentare.

Însă, spun responsabilii de la CNAM în răspunsul la solicitarea noastră că: „Prestatorul se obligă să asigure existenţa în stoc a medicamentelor, articolelor parafarmaceutice şi consumabilelor necesare prestării serviciilor medicale prevăzute în Programul unic, iar conform Normelor metodologice de aplicare a Programului unic al AOAM, conducătorul instituţiei medico-sanitare spitaliceşti asigură acordarea asistenţei respective în volumul stabilit de Programul unic, prin dotarea corespunzătoare a instituţiei cu medicamente şi consumabile necesare, incluse în formularul farmacoterapeutic al Instituției Medicale Spitalicești”.

M. R., care de asemenea ne solicitat să-i protejăm numele, a fost internată și ea în spitalul din Edineț în stare gravă. A stat acolo 21 de zile. De la fiicele ei a aflat că medicii le-a spus că trebuie să cumpere 20 de sticluțe de antibiotic destul de scump, pentru care a plătit aproape 8000 de lei.

Fetele au cumpărat, pentru că erau bucuroase să mă salveze, să trăiesc. Când dai de boală și vrei să te faci bine, să trăiești, dai oricâți bani se cer, doar să fie bine. Nu ne-a impus nimeni să cumpărăm, dar fetelor mele li s-a spus că aceste medicamente mă vor salva de la moarte”, a mărturisit femeia.

Ați întrebat medicii de ce a fost nevoie să procurați medicamente?

M.R.: „Nuuuu, nu am întrebat și nici nu am vrut să întreb. Eram bucuroasă că m-au salvat. Nimeni nu ne-a impus să cumpărăm. Cine vrea, cumpără, cine nu are bani, nu cumpără. Eu eram în stare gravă și aș fi dat oricâți bani ar fi fost nevoie pentru ca să scap. Mulți pacienți internați au cumpărat medicamente, în special cei care erau în stare gravă. Unii cumpărau câte 10 flacoane, alții câte 20. N-am nicio pretenție la medici. Le mulțumesc că m-au salvat și acum sunt acasă. Bani o să mai fac. Bine că am rămas în viață”.

Soții Elena și Ion au fost și ei externați și acum sunt acasă. Spun că au sărutat poarta și pereții casei, atunci când au ajuns „săraci, dar vii și sănătoși”.

Continuarea citiți aici

Citeşte mai mult despre

comentarii: