Pandemia pune la grea încercare trăinicia cuplurilor căsătorite! Psiholog: „Certurile sunt normale în această perioadă”

„Sunt foarte multe studii psihologice care spun că, pe perioade mai lungi de 9-12 luni, munca de acasă are un impact psihologic negativ. Lipsa interacțiunii, lipsa relațiilor dintre oameni și lipsa dinamicii de la birou afectează anumite categorii de oameni și scade productivitatea”, a spus Margareta Rusu.

Lecțiile online, trecerea de la munca la birou la domiciliu și stresul provocat de pandemie au creat certuri și probleme în unele familii. Psihologul este de părere că, în această perioadă, o bună comunicare și identificarea sarcinilor sunt o soluție pentru a rămâne calmi și înțelegători:

1) Program vs limite - identificăm perioadele de maximă energie mentală și fizică de pe durata unei zile și structurați sarcinile mai importante și mai obositoare în aceste intervale. De exemplu, puteți profita de primele ore ale dimineții când copiii dorm și pentru a face acele activități care cer concentrare sau creativitate.

2) Rutină vs responsabilitate – găsim activități pentru copiii și îi implicăm în treburile casnice. Le permitem să greșească. Îi explicăm copilului că este nevoie să lucrezi x ore pe zi și în timpul acesta poate lucra și el la activitățile propuse de grădiniță/școală. Rutina zilnică este importantă, păstrarea unui orar regulat de lucru, mese și somn ajută atât la o bună dispoziție în casă, cât și la fortifierea sistemului imunitar. Când noi vom termina munca, iar copilul activitățile educative, ne putem bucura împreună de timpul liber, făcând ceva ce ne place.

3) Așteptări vs Posibilități - este important să comunicăm cu angajatorul și să-i povestestim ce înseamnă lucrul de acasă, cu copiii. Astfel vom putea înțelege că munca sau apelurile ar putea fi întrerupte. Acest lucru este valabil și pentru copii. Deși poate părea un weekend obișnuit sau o zi de vacanță, circumstanțele sunt neobișnuite și este important ca toți să dăm dovadă de înțelegere și să ne adaptăm.

Divorț în pandemie

Conform datelor statistice, pandemia este un motiv pentru care mulți au divorțat. Psihologii atenționează însă că cei care se gândesc la divorț în urma crizei sunt cupluri care erau deja distante înainte.

„O persoană nefericită de obicei spune: Nu știu ce am, dar nu mă simt bine. De fapt, nu mai are chef de viață, nu are o poftă sănătoasă de mâncare, nu zâmbește, are ochii triști, gânduri negative. Fericirea este ceea ce faci în fiecare zi, este o călătorie, nu o destinație. Este suficient să simțim lipsa uneia din aceste necesități în frunte cu lipsa comunicării deja se va simți o nefericire. Dacă nu este rezolvată la timp le trage si pe celelalte. Divorțul este un subiect dureros, dacă se ajunge la traumă este bine ca să discutăm cu un specialist sau cu persoane care au trecut prin asa situație. E bine să ne dăm timp pentru a trăi aceste stări care se manifestă prin câteva etape care reprezintă șocul, mai ales când se întâmplă instantaneu. Când se ia în final decizia, omul trece prin șoc – negarea, furia, răzbunarea, ura, tristețea, depresia, acceptarea. În timp de 6 luni - 1 an ar fi bine omul să simtă că a ajuns la acceptare. De fapt, această acceptare ne face să privim cu foarte multă considerație și respect acest partener care ne-a oferit o experiență de viață, și unele cazuri copiii”, susține psihologul.

Separarea unui cuplu poate avea efecte traumatizante atât asupra celor doi soți, dar și asupra copiilor. De aceea, divorțul este o decizie care trebuie bine cântărită.

„Pandemia este doar un combustibil de accelerare a unor situații. Dacă cuplul ajunge la divorț, mai devreme sau mai târziu ar fi ajuns oricum. Da, sunt cupluri care au luat această decizie, dar eu încerc să lucrez mai mult pe acceptare și prelucrarea traumelor care ne fac în prezent să ne simțim vulnerabil în anumite situații. De fapt, partenerul de viață doar ne reflectă unele comportamente sau acțiuni pe care le avem noi personal, sau nu ne permitem să le avem”, spune Margareta Rusu.

Psiholog Margareta Rusu

„Divorțul este desfacerea legală unei căsnicii. Copiilor cel mai mult le este frică de necunoaștere. Nu e bine să-i implicăm în acest proces. Au nevoie să cunoască ce se întâmplă, unde vor trăi mai departe, unde va fi mama, unde va fi tata, cel mai recomandabil este de a nu face schimbari mari în viața copilului, adică schimbarea școlii, casei unde locuiește, separarea de prietenii săi, animale de companie și alte figuri importante din viața copilului. Este bine să petreacă mai mult timp cu acel adult care este emoțional stabil și tinde spre a fi împlinit în viață”, a mai adăugat psihologul.

Majoritatea studiilor clinice arată că infidelitatea este unul dintre cele mai traumatizante moment, iar pentru a încerca să repari o relație e nevoie de curaj, înțelegere, efort și susținere.

„Trauma psihologică apare în urma unui șoc, a unui eveniment neplăcut și neprevăzut de o intensitate emoțională foarte mare. Dar din orice traumă putem găsi și plusuri! În cazul infidelității tot există. Este clar că, nu e ușor să cauți care sunt plusurile atunci când persoana este în stare acută, dar în timp aceste parți pozitive ies la iveală. Cauzele cel mai des întâlnite pot fi: modele preluate din familia de origine, apariția unui copil. Cuplul uită dubla calitate pe care o au - părinți, dar și iubiți, lipsa comunicării, rutina, nesatisfacerea nevoilor zilnice. Imaturitatea, alegerea greșită, stima de sine scăzută și multe altele. Cert este că, într-o relație, ambele părți au o responsabilitate egală”, adaugă Margareta Rusu.