„Războiul Monumentelor” continuă // Lansare de carte (FOTO)

După ce ne-au ocupat, bolșevicii ruși ne-au distrus toate monumentele naționale și au ridicat în locul lor monumente prin care și-au „marcat teritoriul”, afirmă istoricul Ion Negrei. Istoricul susține că prin reabilitarea acestor monumente, prin reconstrucția, prin readucerea lor, repunerea în circuit de către A.O. Monumentum, se cultivă și identitatea noastră națională:

„Aici este cel mai nevralgic punct al nostru: lipsa identității naționale!  Lipsa conștiinței ne face ca să ne pierdem în această societate, în lume, în acest context atât de complicat pe care îl trăim astăzi”, susține Ion Negrei.

La eveniment au fost prezenți și au ținut discursuri mai mulți intelectuali. Istorici importanți din Republica Moldova l-au asigurat pe Iulian Rusanovschi că îl sprijină în ceea ce face împreună cu echipa de restauratori ai monumentelor.

Jurnal.md / Nadejda ROȘCOVANU

Cu binecuvântarea Arhimandritul Melchisedec Velnic, exarh al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor și stareţ al Mănăstirii Putna, duhovnic al Asociației Ștefan cel Mare și Sfânt, cercetătorul și restauratorul Iulian Rusanovschi a fost decorat cu insigna Ștefan cel Mare și Sfânt de gradul doi, seria argint 30 de ani:

Jurnal.md / Nadejda ROȘCOVANU

„Pentru aportul personal întru servirea neamului, contribuția incontestabilă, profesionalism, corectitudine, jertfă de sine întru edificarea monumentelor, promovarea adevărului istoric al neamului nostru, dar și pentru alte activități care au dus la propășirea neamului și a Țării”.

Jurnal.md / Nadejda ROȘCOVANU

La eveniment s-a vorbit și despre monumentele ridicate de ocupanții ruși, care și azi mai marchează acest pământ ca fiind al lor, dar care, consideră istoricii, trebuiesc urgent scoase din localități și îngrămădite într-un loc destinat unui muzeu al regimului bolșevico-sovietic.

Sovieticii ne-au ridicat monumente cu tancuri îndreptate spre Occident

Evenimentul a fost moderat de către doctorul habilitat în istorie, profesorul universitar Anatol Petrencu, care a făcut o trecre în revistă a perioadei în care monumentele au fost distruse:

„Când au venit în 1944, și după, ocupanții sovietici au tot distrus monumentele care au fost ridicate din banii contribuabililor, persoanelor fizicie și bisericești. A fost distrus Turnul Dezrobirii, la ieșirea din Chișinău, au fost distruse busturile Regelui Ferdinand, a fost distrus până și bustul lui Alexandru Donici. În schimb, sovieticii ne-au adus monumentele lor, pe care le vedem și astăzi peste tot, care glorifică armata roșie. Sunt atâtea tancuri, tunuri îndreptate spre occident, și foarte multe monumente de “eroi” comuniști, comsomoliști, prin centrele raionale mai rămân încă monumentele lui Lenin. La Comrat, de exemplu, omul iese din biserică și dă cu nasul imediat de monumentul lui Lenin, care a distrus bisericile, intenționând să facă o societate de atei.

Ne-am trezit, după proclamarea Independenței, cu mari lipsuri de monumente ale neamului nostru. Monumentele nu se ridică ușor, nu oriunde, monumentele de for public trebuie să aibă un mesaj, ceea ce a făcut Iulian Rusanovschi cu echipa dumnealui. Scrierea acestei cărți este o muncă tot atât de mare precum munca de restabilire a monumentelor.

În primul volum, Iulian Rusanovschi trece în revistă toate monumentele care au fost ridicate în perioada interbelică și care au fost distruse de sovietici în timpul primei ocupații și după al Doilea Război Mondial, iar în acest volum, dumnealui arată pe localități activitatea echipei în ceea ce privește restabilirea acestor monumente. Chiar la început, se menționează de localitatea Balatina, unde a fost cândva o cruce care a fost distrusă și dumnealui scrie despre ceea ce a găsit în arhive. Aceste monumente au fost fixate documentar  și sunt bine prezentate de către autor.  În unele situații, au găsit niște rămășițe ale monumentelor, despre care menționează. Dumnealor au avut grijă să le restabilească cât mai fidel de original. Este o muncă foarte mare în ce privește documentarea, cioplirea acestor monumente, dar și scrierea cărții. Îl felicit pe autor cu această realizare și așteptăm cartea cu copertă roșie, ca să întregească această trilogie, în culorile tricolorului. Vom avea un tablou complet a ceea ce am avut”, a spus istoricul Petrencu.

Jurnal.md / Nadejda ROȘCOVANU

Rostul bustului lui Alexandr Pușkin - marcarea teritoriului ocupat de ruși

Ion Negrei a ținut să-i adreseze un câvânt de mulțumire și laudă autorului cărții „Războiul monumentelor”, pentru documentare și restabilirea unui șir lung de monumente distruse de ocupanți:

„Noi, istoricii, l-am primit în breasla noastră, este foarte familiar cu noi, îl susținem în toate activitățile pe care le desfășoară, pentru că le face calificat, are studii juridice, cunoaște cum se acționează în societate, le face pe toate legal, prin demersuri, semnături, ștampile.  Întâlnește mari obstacole, pentru că la noi birocrația este încă foarte puternică și întotdeauna caută să pună la îndoială de ce ne-ar trebui monumentul cutare, de ce trebuie cartea cutare.

Monumentele au apărut în epoca modernă, în evul mediu se manifesta un interes față de antichitate, în epoca modernă monumentele apar în public și erau ridicate în piețe, pe bulevarde, străzi. Ele apar în epoca modernă, atunci când apare națiunea și când fiecare națiune căuta să se identifice, să se prezinte în fața publicului cu personalitățile sale. În primul rând era vorba de niște personalități, apoi au fost ridicate monumente dedicate evenimentelor istorice.

Primul monument care a fost ridicat la Chișinău a fost monumentul lui Alexandr Sergheevici Pușkin, în 1885. Rostul acestui bust ridicat în Chișinău a fost marcarea teritoriului. Imperiul rus, înafară de hotarul pe care îl deținea pe Prut, își mai ridica și acest monument în centrul Chișinăului, ca să marcheze că acesta este un teritoriu rusesc. Istoria acestui monument în centrul Chișinăului este următoarea: în 1883, la Iași, a fost inaugurat monumentul lui Ștefan cel Mare, care stă și azi în fața Palatului Culturii din Iași. La acel eveniment a participat și o delegație de tineri nobili basarabeni, eveniment la care Eminescu a citit poezia Doina. Atunci, acel grup de basarabeni au zis că și noi vrem un monument al lui Ștefan cel Mare la Chișinău și au început activitatea ca să ridice minumentul aici. Autoritățile țariste, când au aflat ă la Chișinău se vrea Ștefan cel Mare, au recționat imediat. Exista pericolul că dacă Ștefan cel Mare trece Prutul de la Iași la Chișinău, prin el se desemna unitatea acestui spațiu, prin monument. De aceea au luat hotărârea ca, operativ, să ridice monumentul lui Pușkin, care a fost aici în exil, și a doilea propunere a fost a țarului Alexandru al II-lea, eliberatorul rușilor și al Basarabiei, cel care a purtat războiul ruso-turc din 1877-1878. Mulți s-au împotrivit monumentului lui Pușkin, pentru că țarismul care l-a deportat pe Pușkin aici din cauza activităților sale anti-țariste, acum trebuia să-i ridice monument. Cum așa, noi l-am deportat că este anti-țarist, dar acuma îi ridicăm monument?Au zis să-i facă mai întâi lui Alexandru al II-lea, dar până la urmă tot bustul lui Pușkin l-au ridicat primul. Peste un an, în 1886, a fost ridicat și monumentul lui Alexandru al II-lea. În felul acesta, Chișinăul capătă aceste două monumente rusești, marcând astfel prezența Imperiului Rus.

Monumentul lui Ștefan, pe care l-au vrut nobilii basarabeni, a fost ridicat mult mai târziu, abia în 1928, după zece ani de la Unire. Politica aceasta a țarismului de ridicare a monumentelor, de marcare a teritoriului, a continuat cu o intensitate mult mai mare în perioada sovietică, dar aceasta a continuat distrugând toate monumentele naționale din spațiul basarabean care au fost ridicate în Interbelic, în perioada când a avut loc afirmarea spiritului național al acestui spațiu și al poporului. Puținele monumente au fost șterse de pe fața pământului”, a specificat Ion Negrei.

Jurnal.md / Nadejda ROȘCOVANU

Dânsul a declarat că prima carte „Războiul Monimentelor”, publicată în 2018, face repertoriul tuturor monumentelor dispărute, distruse, toate de aspect militar, care au fost scoase în felul acesta din istoria noastră, militară dar și civilă, și care au fost înlocuite cu monumente ale soldatului sovietic „eliberator”, ridicate aproape în toate localitățile noastre, care se înalță și astăzi.

După campania din 1975-1980, de dezvelire a acestor monumente în multe localități, astăzi am intrat în „a doua răsuflare”, unde suntem martorii restaurării multor monumente sovietice, sau chiar instalate unele noi, de niște societăți culturale din Rusia, sau chiar de la noi de aici, cu contribuția lor, atrage atenția istoricul Ion Negrei.

„Am fost recent la Mășcăuți, unde este un monument proaspăt ridicat cu contribuția autorităților, și m-a mirat. Spun că acolo sunt și eroii noștri căzuți în al Doilea Război Mondial. Da, sunt, dar mesajul monumentului este cu totul altul!

De aceea, lucrul pe care îl face Iulian Rusanovschi este acela de a pune în circuit ceea ce am avut. Dar și a merge și mai departe,  să ridice monumente care nu au fost, monumente de autor.  În momentul de față are proiectul Reginei Maria din centrul Chișinăului, care va fi ridicat cu siguranță. Schița monumentului este pe coperta cărții. Prin reabilitarea acestor monumente, prin reconstrucția, prin readucerea lor, repunerea în circuit, se cultivă și identitatea noastră națională, că aici este cel mai nevralgic punct, lipsa identității naționale, lipsa conștiinței ne face ca să ne pierdem în această societate, în lume, în contextul acesta atât de complicat pe care îl trăim astăzi. Îi doresc succes lui Iulian și asigurări de sprijin din partea noastră”, l-a încurajat Ion Negrei pe Iulian Rusanovschi.

Jurnal.md / Nadejda ROȘCOVANU

Cine reușește să apere memoria națională, acela are viitor!

Etnograful și muzeograful Varvara Buzilă a vorbit despre cartea „Războiul Monumentelor”, în care sunt reproduse istoriile a 68 de monumente „recuperate din uitare”.

“La începutul fiecărui capitol este publicată harta județului din care fac parte monumentele restabilite. În cuprins o să găsiți toate județele Basarabiei, prezentate în această carte. Este foarte important ca atunci când se discută despre monumentul unei personalități istorice, se prezintă datele biografice ale acestei personalități, sau dacă monumentul se referă la un eveniment tragic precum sunt cimitirele sau înhumările colective, se menționează în pagină istoria respectivului cimitir. Continuă cu descrierea monumentului de altă dată, totodată referindu-se la specificul acestui monument: cum arăta, proiectul, în cazul în care s-a păstrat, care a stat la baza recuperării, sau poze de epocă în care se regăsesc anumite aspecte ale monumentului propriu-zis. Aceste lucuri le-am fi putut găsi în oricare lucrare cu profil istoric. Ceea ce pentru mine este enorm de important în această lucrare este cum acest monument devine o parte a istoriei noastre recente, este asumat ca și memorie, de către comunitatea la baștina căruia este readus monumentul. Se amintește numele celor care au fost ctitori pe vremuri sau sunt în prezent ctitorii monumentului. Cine a comunicat cu echipa A.O. Monumentum știe și alte amănunte cum se lucrează în cazul recuperării acestor monumente, că este o conlucrare foarte concretă cu autoritățile publice locale, cu aceste comunități, cu tineri, cu oameni cu dare de mână. Ceea ce vreau să atenționez prin această parte de explicație este că aceste monumente reactualizează o memorie vie în toți cei care participă la reabilitarea lor. Lucrarea este foarte importantă și prin imaginile vechi, sau mai noi, ale procesului de reactualizare a monumentelor. Și, după mine, este enorm de valoroasă această experiență care pune în circuitul nostru cultural, social, nu doar aceste monumente, ci foarte multe valori pe care monumentele respective le apără. Sunt, de fapt, monumente ale eroilor și cred că nu trebuie să ne temem să discutăm despre eroi, despre patriotism, despre înaintașii care au ctitorit, și această istorie a noastră pe care noi încă o trăim, inclusiv prin aceste monumente și prin această carte. Domnule Rusanovschi, vă exprimăm tot respectul din partea noastră pentru această a doua carte de temelie, o contra-ofensivă a războiului care distruge. După mine, este o ofensivă care zidește, care făurește în memorie, exact unde se dau cele mai mari bătălii. Cine reușește să apere memoria națională, acela are și viitor”, a spus Varvara Buzilă.

Jurnal.md / Nadejda ROȘCOVANU

Coperta volumului doi al cărții „Războiul Monumentelor” prezintă schița monumentului Reginei Maria, monument care urma să fie ridicat în curtea liceului Gheorghe Asachi din Chișinău de către A. O. Monumetum, cu contribuția donatorilor din tot spațiul românesc, intenție care a stârnit discuții aprinse în unele cercuri și pe rețelele sociale din spatiul virtual. Iulian Rusanovschi a vorbit și despre această piedică pe care urmează să o depășească.

„Noi vom duce la bun sfârșit acest proiect al nostru, în pofida “binevoitorilor” care, în “numele frumuseții”, spun că această statuie este prea urâtă pentru demnitatea Reginei Maria și că Regina Maria ar merita mai mult pentru orașul Chișinău. De aproape doi ani de zile avem avize negative din partea Ministerului Culturii, chiar dacă avem hotărâre de guvern, decizie de consiliu, proiect coordonat cu toate instituțiile de resort, nu avem un simplu aviz. Îmi permit să spun, din cauza domnului Tudor Zbârnea, cu tot respectul față de activitatea sa prodigioasă în domeniul artei, a avut lipsa de inspirație să ne avizeze negativ de trei ori inițiativa. Iar din septembrie anul trecut, dosarul a fost pur și simplu uitat pe un raft și au refuzat să-l mai includă în ordinea de zi a Consiliului Național al Monumentelor Istorice”, a mărturisit Iulian Rusanovschi una din piedicile birocratice cu care se confruntă atunci când intenționează să mai ridice un monument românesc, care să contribuie la trezirea conștiinței naționale în Basarabia.