Medic infecționist: „Fără ajutorul oamenilor nu vom reuși; Avem ce avem pentru că populația nu înțelege noțiunea de izolare”

„Aș minți dacă aș susține că cei de acasă nu își fac griji pentru mine sau eu nu sunt îngrijorată pentru ei. La începutul epidemiei, am decis să mă izolez. A fost și este foarte greu, mi-am dus copilul la parinți. În primele 6 luni am trăit în izolare practic totală. Mergeam acasă o dată pe lună, iar cel mai greu era faptul că nu puteam să-mi îmbrațisez copilul atunci când vroiam. Nu pot spune că acum am revenit în totalitate la modul de viață anterior, pentru că merg acasă la părinți la fel de rar. Comunicăm zilnic la telefon”, a spus medicul infecționist.

Zi de zi cunoaște și trăiește poveștile triste ale pacienților și ale familiilor acestora. Un lucru cutremurător este să vadă ceea ce se întâmplă cu persoanele care pierd această luptă. Totodată, iresponsabilitatea și nepăsarea unor persoane o marchează și mai mult.

„Cred că greșeala cea mai mare pe care o fac oamenii e că, având anumite acuze, nu se adresează la timp la medic cu gândul că poate va trece. Pe de altă parte există o categorie (mai cu seamă tinerii) care ignoră recomandările medicilor și argumentează asta prin faptul că probabilitatea de se îmbolnavi este mică și poate îl va ocoli cumva maladia. Din păcate, toate acestea sunt motive pentru care pacienții se adresează la medic sau se testează atunci când maladia deja evoluează cu complicații”, a mai adăugat Mariana Avricenco.

Cel mai important instrument de apărare în faţa virusului COVID-19 pe care îl avem este sistemul nostru imunitar. Aerul curat și plimbările contribuie la fortificarea sistemului imun, dar în condițiile pandemiei locurile aglomerate ar trebui evitate, susține medicul.

„Trecem pritr-o perioadă dificilă din cauza epidemiei, iar medicii sunt cei care dispun de pregătirea și cunoștințele necesare pentru a face față. Tot personalul medical din țară depune efort maxim pentru a ajuta populația să ieșim cu pierderi mici din această pandemie, iar noi, personalul medical, fără ajutorul și responsabilitatea cetățenilor nu vom reuși. Cât privește restricțiile impuse de autorități, încă nu s-a ajuns la un numitor comun în privința eficienței și duratei acestor restricții. Totuși, cred că anumite limitări pentru siguranța și prevenirea îmbolnăvii ar trebui impuse. Problema majoră nu constă în instituirea și aplicarea acestor restricții, ci în faptul cum respectă oamenii și cât de responsabilă este atitudinea lor față de ele. Respectarea distanței sociale, purtarea corectă a măștii și respectarea măsurilor de igienă au fost întotdeauna binevenite în prevenirea multor infecții, inclusiv COVID-19”, a mai spus Mariana Avricenco.

„Populația noastră nu prea înțelege noțiunea de izolare sau carantină și de aceea avem ce avem”

„Există numeroase studii pe termen lung care arată că, după o perioadă de carantină, oamenii se confruntă mai frecvent cu probleme cum ar fi anxietatea, agresivitatea și insomnia, sau apar dificultăți în a face față stresului. Aceste probleme apar la toate grupele de vârstă, indiferent de sex și rasă. În principiu toţi putem fi afectaţi de consecinţele izolării. Consider că astfel de măsuri trebuie aplicate doar atunci când sunt neapărat necesare și, nu în ultimul rând, trebuie respectate cu strictețe pentru a evita prelungirea perioadei de izolare”, susține medicul infecționist.

Specialiștii în boli infecțioase sunt permanent supuși riscului de a se contamina de la pacienți. Această perioadă este cea mai complicată, deoarece rezistența psihică și fizică a cadrelor medicale e aproape epuizată, susține Mariana Avricenco.

„Gărzile unui medic din Spitalul Clinic de Boli Infecțioase sunt puțin diferite de gărzile din alte instituții medicale și aici nu vreau să ofensez colegii din celelalte instituții. Diferența e că zilnic suntem în contact cu pacienți care prezintă pericol pentru persoanele sănătoase, inclusiv personalul medical, fiind vorba de infecții care au diferite căi de transmitere (aeriană, contact direct). Ne-am asumat această responsabilitate odată ce am ales această specialitate. Acum, luând în considerare situația în țară și întreaga lume, acest risc sigur că a crescut. De aceea, probabil, din start specialiștii din acest domeniu am fost mai precauți și atenți în ce privește echiparea și respectarea măsurilor de precauție, ca de altfel în orice maladie infecțioasă. Nu regret că am ales medicina și în special bolile infecțioase. Cred că cel mai important e să faci ce-ţi place”, a mai adăugat medicul infecționist.

Luând în considerare situația epidemiologică în țară, medicul infecționist susține că este nevoită să-și ajute reciproc colegii și să iasă la muncă în afara programului.

„Ziua mea începe la orele 6 dimineața, când imi permit să beau în liniște o cafea și acesta este timpul în care încerc să-mi planific totul. Ziua de muncă începe de la ora 8.00 dimineața. După raportul de gardă, plecăm în secții pentru a efectua vizita matinală a pacienților. Înainte de vizită este îmbrăcat echipamentul de protecție personală de fiecare dată când se intră în contact cu pacienții confirmați sau suspecți și este de unică folosință. Fiecare secție dispune de o zonă roșie, în care se află pacienții cu COVID-19. Îmbrăcarea echipamentului se efectuează în zona verde sau curată. Există loc amenajat pentru a dezbrăca EPP respectând toate etapele. Vreau să menționez că ne echipam de fiecare dată când suntem solicitați la pacienți. În a doua jumătate a zilei până vine tura de noapte în spital rămân medicii de gardă. Având în vedere ritmul în care activăm la moment, nu avem un program și ore fixe în care luăm masa. Totul depinde de faptul cât de solicitați suntem de către pacienți și necesitățile acestora. Dacă este novoie să rămânem după program, am făcut-o de fiecare dată și până la pandemie. Nu ne permitem să lăsăm pacienții să aștepte doar pentru faptul că e ora de masă sau s-a sfârșit ziua de muncă și să lăsăm totul baltă”, susține medicul infecționist.

După mai bine de un an de pandemie, îmbrăcatul echipamentului, restricțiile și lucrul propriu-zis cu pacienții au devenit o rutină pentru medici. Aceștia nu se mai plâng de căldură sau disconfort, dar sunt copleșiți de suferința bolnavilor, fiind tot mai greu să-i salveze.

„După serviciu, sunt sigură, fiecare din noi pleacă acasă cu gândul la pacienții lăsați în instituție și se gândește ce ar mai putea face sau schimba în tratament în cazul în care evoluția maladiei nu va fi așa cum ne-o dorim. Organismul unui medic este treptat antrenat într-un regim activ încă din anii facultății. Un medic dedicat și adevărat va găsi întotdeauna timp și cuvinte pentru a alina suferința fizică și psihologică a unui pacient indiferent de starea acestuia. Fiind spitalizați o perioadă mai îndelungată, începi să cunoști pacienții psihologic și emoțional mai bine. Sigur, acest lucru te epuizează pentru că încerci să te implici în viața lui. Cel mai dificil este atunci când trebuie să-i spui că a decedat un membru de familie sau o persoană apropiată în altă instituție medicală. Am încercat de multe ori venind acasă să mă detașez de stresul de la serviciu, dar de prea puține ori am reușit”, a spus Mariana Avricenco, medic infecționist.

Medicii din întreaga lume au făcut primul pas în vaccinarea contra COVID-19 pentru faptul de a încuraja populația să facă același lucru. Mariana Avricenco spune că vaccinul este singura noastră speranță de a ieși din această pandemie și de a reveni la modul normal de viață.

Mariana Avricenco, medic infecționist

„M-am vaccinat chiar în primele zile când a ajuns vaccinul. Nu s-a pus problema că nu mă voi vaccina sau voi aștepta pană am preferințe pentru alt vaccin. Este adevărat, nu am făcut boala până în prezent, dar știu ce înseamnă suferința provocată de o maladie infecțioasă. Nu am fost plătiți sau impuși să o facem. Am făcut-o pentru a vă spune să nu vă fie frică și că am obosit și noi încercând să luptăm cu această maladie groaznică. Activez într-o instituție unde am vazut pacienți, inclusiv copii, care dacă erau vaccinați la timp, nu faceau boala într-o formă sau alta”, a mai adăugat medicul infecționist.