În ultimii ani, în foarte multe ţări dezvoltate, au existat procese vizavi de „legea Big Brother”. Autorităţile justifică nişte niveluri de supraveghere absurde a întregii activităţi a cetăţenilor pentru a evita pe cât posibil antentatele teroriste. Cetăţenii obişnuiţi îmbrăţişează ideea că nu au nimic de ascuns şi ajung să tolereze astfel de mecanisme ca fiind un rău necesar.

Indiferent cât eşti de deschis la tehnologie, nu te aştepţi ca o ţară precum China să aibă unul dintre cele mai eficiente sisteme de supraveghere. Cu toate acestea, au fost deja instalate 170 de milioane de camere CCTV în fiecare colţ al ţării, iar proiectul este pentru alte 400 de milioane în următorii trei ani. Dacă aî vedea pentru prima oară aceste cifre ca cetăţean chinezi, probabil că ai înfricoşat.

Mai înfricoşător decât atât a fost însă experimentul făcut de un reporter de la BBC care şi-a propus să vadă cât de bine funcţionează întregul mecanism de supraveghere implementat de chinezi. John Sudworth a fost identificat şi localizat doar de la o singură poză de către camerele de supraveghere în doar şapte minute, într-unul dintre cele mai populate oraşe din lume.

În mod surprinzător, Sudworth a avut acces la o cameră încărcată de tehnologie avansată din cadrul unui oficiu al poliţiei locale, de unde era controlat sistemul de supraveghere. Pentru că întreaga infrastructură CCTV nu operează la fel ca în anii 2000, algoritmi de inteligenţă artificială, recunoaştere facială şi nu numai facilitează procesul de parcurgere a informaţiilor strânse de camere. În plus, există camere care pot estima detalii precum vârstă, sex sau etnicitate, în timp ce altele îţi localizează faţa în mulţime. Fiecare faţă poate fi asociată unui buletin din baza de date, poate fi comparată cu feţele rudelor şi poate fi căutată la nivel internaţional. Experienţa reporterului BBC este disponibilă pe site-ul trustului britanic.