Roata

Înainte de invenţia roţii, la jumătatea mileniului patru înainte de Hristos, progresul omenirii şi calitatea vieţii erau sever limitate de greutatea lucrurilor care puteau fi transportate şi de distanţa pe care acestea puteau fi cărate. Conform istoricilor şi antropologilor, cea mai dificilă parte nu a fost invenţia roţii în sine, ci conectarea acestora la o platformă pe care puteau fi transportate obiecte foarte grele.

„Ideea de geniu a fost conceptul de roată şi osie", a comentat antropologul David Anthony, profesor la Hartwick College. În sine, acest angrenaj roată-osie, vechi de 3.500 de ani şi care nu s-a schimbat în mod substanţial până în prezent, era foarte greu de obţinut. Spre exemplu găurile din centrul roţilor şi de la capetele osiei trebuiau să fie perfect rotunde şi extraordinar de bine finisate. Dimensiunea osiei a fost de asemenea de importanţă critică, la fel cum era şi modul în care intra în gaura din roată — osia nu trebuia să intre prea fix în această gaură dar nici să aibă diametrul mult prea mic faţă de cel al găurii din roată.

Eforturile geniilor inginereşti de acum 3.500 de ani au fost însă răsplătite pe deplin. Căruţele au facilitat dezvoltarea agriculturii şi a schimburilor comerciale făcând posibil transportul produselor înspre şi dinspre pieţe. De asemenea, folosirea căruţelor a facilitat mobilitatea populaţiei. De la invenţia lor şi până în prezent roţile au rămas parte integrantă a stilului nostru de viaţă, fiind prezente în numeroase obiecte, de la ceasuri şi până la automobile, aparate de zbor sau în alcătuirea turbinelor.

Cuiul

Cuiul poate fi considerat, pe drept cuvânt, o invenţie aflată la baza societăţii. Fără el întreaga civilizaţie umană s-ar prăbuşi. Această invenţie extraordinar de importantă datează de peste 2000 de ani, din perioada Romei Antice şi a devenit posibilă odată cu dezvoltarea metalurgiei care a permis turnarea metalului în tipare. Înainte de inventarea cuiului structurile din lemn erau construite prin îmbinarea geometrică a părţilor, un proces mult mai laborios care necesita foarte mult timp şi atenţie din partea constructorilor. Până la sfârşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX cuiele erau produse manual de fierari. Procesul de producţie implica încălzirea până la incandescenţă a unei bare de fier şi apoi lovirea ei cu ciocanul pentru a obţine un vârf ascuţit, conform cercetătorilor de la Universitatea din Vermont. Abia la începutul secolului XIX au apărut primele maşini de făcut cuie. Tehnologia pentru producerea cuielor a avansat, iar după ce Henry Bessemer a patentat o modalitate de a produce în masă oţel din fier, cuiele din fier au trecut în uitare. Astfel, dacă în 1886 doar aproximativ 10% dintre cuiele din SUA erau produse din sârmă subţire de oţel, până în 1913 procentul cuielor obţinute din sârmă de oţel a crescut la 90%.

Din aceeaşi categorie face parte şi şurubul, despre care se crede că a fost inventat de învăţatul elen Arhimede în secolul III î.Hr.

Busola

Civilizaţia chineză a inventat prima busolă cândva între secolele IX şi XI. Aceasta este construită dintr-un minereu de fier magnetizat în mod natural, ale cărui proprietăţi de atracţie erau deja studiate de secole. La puţin timp după aceea tehnologia a ajuns la civilizaţiile europeană şi arabă. Busola a făcut posibilă, mai târziu, epoca marilor descoperiri geografice şi a intensificat schimburile comerciale între diferite culturi, permiţându-le marinarilor să navigheze în siguranţă în largul mărilor şi oceanelor, departe de rutele maritime obişnuite care urmăreau linia ţărmului.

Tiparul

Germanul Johannes Guttenberg a inventat tiparul în jurul anului 1440. O etapă esenţială în apariţia şi impunerea tiparului a fost matriţa de mână, o nouă modalitate de a imprima litere ce erau confecţionate din metal şi acoperite cu cerneală. Deşi alţii înaintea sa, printre care inventatori din China şi Coreea, au creat astfel de matriţe metalice, Guttenberg a fost primul care a conceput un proces mecanizat de transfer a cernelii (pe care o obţinea din ulei de in amestecat cu funingine) de pe matriţă pe hârtie.

Apariţia tiparului a dus la o creştere exponenţială a vitezei cu care erau tipărite şi copiate cărţi, reprezentând zorii unei revoluţii a diseminării cunoaşterii care a culminat în prezent cu internetul. Doar în Europa Occidentală au fost tipărite peste 20 de milioane de volume de la invenţia tiparului şi până în 1500.

Printre altele, tiparul a fost determinant pentru alfabetizare şi a popularizat Biblia, deschizând dogmele creştine la interpretări, aşa cum sunt cele formulate de Martin Luther care se află la baza Reformei Protestante.

Motorul cu combustie internă

În acest tip de motoare, arderea combustibilului degajă un gaz la temperaturi foarte ridicate, care, pe măsură ce se extinde (sau se dilată) aplică o forţă asupra unui piston, punându-l în mişcare. Astfel, motorul cu combustie converteşte energia chimică în lucru mecanic. Decenii de cercetări şi experimente în domeniul ingineriei au culminat cu invenţia motorului cu combustie internă, care a ajuns la forma sa modernă (în esenţă) în a doua jumătate a secolului XIX. Acest motor a însemnat zorii Erei Industriale şi a permis invenţia unei uriaşe varietăţi de maşinării, inclusiv automobilul şi avionul.

Telefonul

Deşi mai mulţi inventatori au desfăşurat în aproximativ aceeaşi perioadă de timp studii şi experimente asupra posibilităţii transmiterii vocii la distanţă, scoţianul Alexander Graham Bell a fost creditat drept inventatorul telefonului şi a primit brevetul de invenţie în 1876. Această invenţie a revoluţionat comunicarea la nivel global, înlesnind afacerile între companii din ţări diferite. La 2 august 1922, ziua în care a încetat din viaţă Graham Bell, Serviciul telefonic american şi-a încetat funcţionarea timp de 60 de secunde, în onoarea marelui inventator.

Becul

Atunci când nu dispui decât de lumină naturală, productivitatea muncii este limitată de orele în care Soarele este pe cer. Invenţia becului a schimbat lumea oferindu-ne posibilitatea de a ne împărţi altfel timpul şi de a fi activi şi după căderea serii. Conform istoricilor, mai mulţi inventatori au jucat roluri importante în dezvoltarea aşa-numitelor "lămpi cu incandescenţă" de-a lungul secolului XIX. Cu toate acestea, Thomas Edison este creditat drept inventatorul becului pentru că a creat un sistem întreg de iluminat, perfect funcţional, care includea un generator, cabluri de transport a energiei electrice şi un bec cu filament de carbon, în 1879.

Penicilina

Una dintre cele mai faimoase descoperiri din istorie, penicilina este legată de numele unui alt savant scoţian, Alexander Fleming. Întâmplarea a făcut ca, în 1928, Fleming să plece în vacanţă uitând în laboratorul său un vas Petri cu o tulpină de bacterie cultivată pe el, bacterie care provoca, printre altele, abcese. Când s-a întors, vasul Petri era acoperit de mucegai iar toate bacteriile dispăruseră. Acest mucegai este Penicillium notatum — de unde şi numele penicilinei. În următoarele două decenii oamenii de ştiinţă au perfecţionat metodele de extragere a penicilinei din acest mucegai, salvând nenumărate vieţi. Până în 1944 penicilina era deja produsă în masă.

Contraceptivele

Pastilele anticoncepţionale, prezervativele şi alte forme de contracepţie au aprins o revoluţie sexuală şi au contribuit la emanciparea femeii, permiţând întreţinerea de relaţii sexuale pentru plăcere şi nu pentru a procrea. De asemenea, mijloacele contraceptive au redus drastic natalitatea în ţările în care erau folosite. Cu mai puţine guri de hrănit, familiile moderne au dobândit standarde mai ridicate de viaţă, iar femeile au avut timp şi pentru altceva în afara treburilor domestice. În plus, unele mijloace contraceptive, aşa cum sunt prezervativele, împiedică transmiterea unor boli grave aşa cum este sifilisul sau SIDA.

Dacă prezervativul era folosit şi în lumea antică, fiind confecţionat din intestine de animale, în Evul Mediu a căzut în uitare, fiind „redescoperit" în secolul XVIII. Anticoncepţionalele orale au fost obţinute la sfârşitul anilor '30 de chimistul Russell Marker.

Internetul

Sistemul global de reţele de calculatoare interconectate, denumit Internet, este folosit zilnic de miliarde de oameni. Numeroşi oameni de ştiinţă au participat la dezvoltarea sa, însă persoana care este cel mai adesea creditată pentru inventarea Internetului este Lawrence Roberts. În anii '60, o echipă de oameni de ştiinţă care lucra pentru Departamentul ARPA (Advanced Research Projects Agency) din cadrul Pentagonului, a construit o reţea de comunicaţii pentru a conecta calculatoarele agenţiei, reţea denumită ARPANET. Această reţea folosea o metodă de transmitere prin comutare a pachetelor de date, "packet switching", dezvoltată de Lawrence Roberts. ARPANET este predecesorul Internetului.