Astronomii au descoperit steaua mamă a uriaşei exoplanete gazoase 2MASS J2126, despre care se credea că rătăceşte singură prin spaţiu. Distanţa dintre această planetă şi steaua sa este de aproximativ 7.000 UA (Unităţi Astronomice — 1 UA corespunde distanţei medii de la Pământ la Soare adică aproximativ 150 de milioane de kilometri) şi astfel, această planetă îşi încheie mişcarea de revoluţie în aproximativ 900.000 de ani tereştri.

Pentru comparaţie, planeta gazoasă Neptun, cea mai îndepărtată planetă cunoscută din sistemul nostru solar, se află la 30 UA faţă de Soare, planeta pitică Pluto se află la 40 UA, iar ipotetica a 9-a planetă din sistemul nostru solar, a cărei existenţă este susţinută deocamdată doar de dovezi indirecte, care ţin de orbitele unor obiecte transneptuniene, din Centura Kuiper, s-ar afla la distanţa de 600 până la 1.200 UA de Soare.
„Această planetă nu este chiar atât de singuratică cum am crezut iniţial, însă cu siguranţă că relaţia sa cu steaua mamă poate fi considerată o relaţie de la distanţă”, a comentat autorul acestui studiu, Niall Deacon, de la Universitatea din Hertfordshire (Anglia).

Până la această descoperire, cea mai îndepărtată planetă cunoscută faţă de steaua sa era o planetă aflată la aproximativ 2.500 UA.

În cadrul acestui nou studiu, Niall Deacon şi colegii săi au analizat bazele de date cu privire la planetele rătăcitoare, stelele tinere şi piticile maro (obiecte mai mari decât planetele dar prea mici pentru a îndeplini în nucleu condiţiile de temperatură şi presiune necesare fuziunii hidrogenului şi astfel pot fi considerate nişte stele ratate) în căutarea unor corelaţii. Ei au observat că planeta 2MASS J2126, care a fost descoperită în urmă cu 8 ani, dar şi o pitică roşie, TYC 9486-927-1, se deplasează prin spaţiu împreună, la aproximativ 104 ani lumină distanţă de Pământ, ceea ce indică faptul că fac parte din acelaşi sistem solar.

Oamenii de ştiinţă au estimat vârsta stelei TYC 9486-927-1 şi a planetei 2MASS J2126 la aproximativ 10 milioane — 45 de milioane de ani, pornind de la analiza conţinutului de litiu al stelei — litiul este distrus relativ rapid în ciclul de viaţă al unei stele şi, astfel, cu cât acest element este mai prezent în semnătura chimică a unei stele, cu atât această stea este mai tânără.

Conform calculelor astronomilor, planeta 2MASS J2126 a încheiat până în prezent cel mult 50 de orbite în jurul stelei sale.

Datele cunoscute despre această planetă le-a permis astronomilor să-i calculeze masa şi, conform acestor calcule, 2MASS J2126 este de 12 până la 15 ori mai masivă decât Jupiter, cea mai mare dintre planetele sistemului nostru solar. De asemenea, conform estimărilor, temperatura la suprafaţa acestei planete este de aproximativ 1.500 de grade Celsius.

În aceste condiţii de temperatură, presiune şi distanţă faţă de steaua mama, şansele să existe viaţă pe planeta 2MASS J2126 sunt practic nule. Dacă un explorator spaţial ar putea rezista condiţiilor extreme şi ar pune piciorul pe această planetă, el ar vedea steaua mamă ca pe un simplu punct strălucitor pe cer şi pornind doar de la observaţiile de la faţa locului nici nu ar putea să-şi dea seama că respectiva planetă şi steaua pe care o vede fac parte din acelaşi sistem solar.

Acest sistem solar nu s-a format probabil dintr-un vast disc de praf şi gaze cosmice, aşa cum s-a format sistemul nostru solar, conform oamenilor de ştiinţă care recunosc însă că nu ştiu cum ar fi putut să apară.

„Modul în care astfel de sisteme planetare se nasc şi supravieţuiesc timpului rămâne o întrebare deschisă”, a remarcat şi Simon Murphy, de la Australian National University din Canberra, co-autor al acestui studiu ce a fost publicat în ultimul număr al revistei Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.