Pronosticurile şi pariurile din ultimele zile mizau mai ales pe preşedintele Columbiei, Juan Manuel Santos, împreună cu liderul gherilelor FARC, care au semnat un acord de pace istoric, dar care nu a fost validat de populaţia columbiană la referendumul desfăşurat duminică.

Prin urmare, se estimează că şansele celor doi de a primi Nobelul au scăzut considerabil, iar locul lor a fost luat de un amalgam de nume, respectiv Papa Francisc, medicul congolez Denis Mukwege, fostul analist al CIA, Edward Snowden, tânăra din minoritatea yazidi Nadia Murad, sechestrată de gruparea Stat Islamic în Irak, acordul privind schimbările climatice semnat la Paris sau activistul indian Jockin Arputham.

Printre aspiranţii ruşi se evidenţiază Svetlana Ganuşkina, o reprezentantă a organizaţiei pentru apărarea drepturilor omului Memorial, precum şi publicaţia Novaia Gazeta.

Pentru rolul jucat în criza refugiaţilor, Nobelul l-ar putea primi cancelarul german Angela Merkel sau preotul catolic Abba Mussie Zerai, fondator şi preşedinte al Agenţiei Habeshia, care luptă pentru drepturile migranţilor care debarcă în Italia.

Pe lunga listă a aspiranţilor la Premiul Nobel pentru Pace mai regăsim Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiaţi (UNHCR), ONG-urile Irak Body Count şi Transparency International, activiştii saudiţi Abu al Khair şi Raif Badawi, teoreticianul american al non-violenţei Gene Sharp sau Campania internaţională pentru interzicerea armelor nucleare.

Conform testamentului lăsat de Alfred Nobel, pot candida la premiul ce-i poartă numele, printre alţii, personalităţi universitare din domeniile Drept, Istorie şi Ştiinţe Politice, parlamentari sau membri ai instanţelor internaţionale.

Comitetul Nobel nu publică numele aspiranţilor, astfel că identitatea lor poate fi aflată numai dacă ei lasă să se scurgă această informaţie. Comitetul anunţă doar numărul candidaţilor, care anul acesta a ajuns la cifra record de 376, respectiv 228 de persoane şi 148 de organizaţii.

Anul trecut, Premiul Nobel pentru Pace a fost decernat Cvartetului pentru Dialog Naţional din Tunisia, pentru reuşita de construi o „democraţie pluralistă” în această ţară după aşa-numita Primăvară Arabă.

Nobelul pentru Pace este singurul dintre cele şase premii Nobel care este decernat în afara Suediei, aceasta fiind dorinţa exprimată de Alfred Nobel, întrucât pe vremea sa Norvegia făcea parte din regatul suedez.