Despre faptul că în blocul de pe strada Hristo Botev 6, destinat angajaţilor Judecătoriei Râşcani şi Curţii Constituţionale s-au ales cu apartamente şi rudele preşedintelui de atunci al Judecătoriei sectorului Râşcani Oleg Melniciuc Anticorupţie.md a scris în luna noiembrie 2016. Atunci nu avusesem însă acces la dosarul funciar în baza căruia terenul pentru construcţie a fost dat în arendă Judecătoriei sectorului Râşcani. Documentele din dosarul care se păstrează la Primărie, ale căror copii le-am obţinut, arată însă că tranzacţia a avut loc cu mari semne de întrebare.

Două întrebări: de ce Primăria a dat terenul fără licitaţie şi de ce l-a crezut pe cuvânt pe Oleg Melniciuc?

La 12 februarie 2014, Oleg Melniciuc a depus la Primărie un demers cu următorul conţinut: „Judecătoria Râşcani mun. Chişinău, reieşind din situaţia critică privind asigurarea cu spaţiu locativ decent al angajaţilor instanţei, intervine cu rugămintea de a aloca un teren în raza mun. Chişinău pentru construcţia unui bloc locativ pentru angajaţii instanţei”. Demersul nu este însoţit de nici un act care ar proba necesitatea asigurării cu spaţiu locativ: liste de persoane, certificate privind lipsa spaţiului locativ, certificate privind componenţa familiei etc. 

Pentru comparaţie, pentru a putea cumpăra locuinţe subvenţionate, în programul „Prima Casă”, lansat de Primăria Chişinău în anul 2013, persoanelor cu venituri mici li s-au cerut în total 11 acte, inclusiv un certificat cadastral care să arate că viitorii beneficiari nu deţin nici un imobil. În cazul cu judecătorii, încă, Primăria l-a crezut pe cuvânt pe Oleg Melniciuc.

Din procesele-verbale de repartizare a apartamentelor reiese că jumătate dintre beneficiari nu aveau nici pe departe „o situaţie critică” la capitolul spaţiu locativ. Însuşi Oleg Melniciuc, de exemplu, deţine o casă la sol, de 162 de metri pătraţi. Alţi judecători, Ghenadie Morozan, Aliona Miron, Anatolie Galben sau Nadejda Toma aveau şi ei case particulare. Alţi 17 beneficiari - magistraţi şi angajaţi ai judecătoriei - aveau apartamente, unele destul de spaţioase. De exemplu, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Victor Micu, deţine un apartament de 109 metri pătraţi, iar judecătoarea Lilia Lupaşco - unul de 107 metri pătraţi. În total, 22 de persoane dintre cele 47 care figurează pe listele agreate de grupul de lucru deţineau locuinţe, respectiv, situaţia în cazul lor nu era critică. Alţi 25 de angajaţi ai instanţei şi judecători sunt trecuţi pe liste ca persoane care nu deţin spaţiu locativ.

„Am apreciat situaţia drept critică în baza cunoştinţelor pe care le aveam referitor la angajaţi. Altă întrebare?” - a fost răspunsul lui Oleg Melniciuc la întrebarea noastră pe ce s-a bazat atunci când a dat apreciere condiţiilor de trai ale angajaţilor Judecătoriei.

Iniţial Primăria a identificat un teren pe strada Calea Orheiului, însă la 4 martie 2014 se decide alocarea unui teren de pe bd. Renaşterii. La scurt timp, mai exact peste o săptămână (11.03.2014), Oleg Melniciuc depune un nou demers la Primărie prin care cere alocarea unui alt teren, spunând că cel de pe bd. Renaşterii „nu poate fi valorificat după destinaţie din cauza prezenţei multiplelor reţele inginereşti, strămutarea cărora ar fi extrem de costisitoare”. Din nou, demersul nu e însoţit de nici un document. Întrebare: de unde ştia Oleg Melniciuc că acolo există reţele inginereşti? Un astfel de demers nu trebuia depus de către un specialist în construcţii şi reţele inginereşti din cadrul Primăriei?

În consecinţă, în luna iunie 2014, Consiliul Municipal Chişinău a decis să aloce terenul cu suprafaţa de 0, 605 hectare de pe strada Hristo Botev 6. Imediat, agenţia imobiliară „Vibimobil” SRL a început evaluarea terenului şi a emis un aviz în care stabileşte că valoarea de piaţă a acestui teren pentru construcţii era la acel moment 19 374 300 de lei. Astfel, Judecătoria a achitat plata de arendă fixată de Consiliul Municipal 2 101 407 lei, iar Compania de construcţii Exfactor Grup SRL, care a fost selectată să execute lucrările, urma să achite, potrivit unui document al Procuraturii Anticorupţie, „1 937 529 lei, ce constituie 10 la sută din costul terenului şi plata anuală de arendă în mărime de 163 878 lei pentru un an, termenul de arendă fiind de 3 ani”.

Ulterior, a fost constituit un grup de lucru care a împărţit apartamentele beneficiarilor. Angajaţii Judecătoriei Râşcani şi ai Curţii Constituţionale au primit locuinţe la preţul de 300 şi 360 de euro pentru un metru pătrat, adică la un cost de aproape două ori mai mic decât cel de piaţă.

Tranzacţia este investigată din nou de către procurori

Repartizarea terenului pentru casa judecătorilor a fost investigată de procurorii anticorupţie în luna ianuarie 2017, ca răspuns la denunţul fostului procuror municipal Ion Diacov, care a solicitat investigarea faptelor din anchetele jurnalistice publicate la acest subiect. Într-un final, procurorii au decis neînceperea urmăririi penale. După ce a depus contestare la Procuratura Generală, Ion Diacov a fost anunţat că încheierea de neîncepere a urmăririi penale a fost anulată.

Unul dintre argumentele invocate de Ion Diacov în faţa procurorilor este că în prezent statul nu mai are nici o obligaţie faţă de judecători şi procurori de a-i asigura cu spaţiu locativ, legea care prevedea acest lucru fiind abrogată în anul 2009. Respectiv, Primăria nu ar fi trebuit să ofere terenul, iar dacă ar fi vrut să îl acorde, ar fi trebuit să o facă în condiţii comune pentru toţi - prin licitaţie.

Teren atribuit fără licitaţie, prin „voinţă politică”

„Licitaţie se face numai atunci când transmiţi domeniului privat. Unei instituţii de stat nu poţi să transmiţi terenul prin licitaţie. Asta prevede Hotărârea de Guvern nr. 1451 din 24.12.2007, care în anul 2016 a fost abrogată. Statul nu poate să participe la licitaţii în nici un caz, deoarece el organizează prin autorităţile sale licitaţii”, ne-a explicat Nicolae Crăciun, şef la acea vreme al  Direcţiei Funciare a Primăriei. „Institutuţia trebuia să argumenteze care este interesul pentru acel teren. Dar asta de fapt era o voinţă politică. Noi, în principiu, primeam ordin că trebuie să pregătim proiectul de decizie pentru că terenul trebuie transmis. Dar ce se înţelegeau ei între dânşii acolo sus, numai ei ştiu. Veneau materialele de la instituţia respectivă şi se examinau. Dar era indicaţia de la primar, de la şeful nemijlocit în care se spunea că trebuie de pregătit proiectul de decizie pentru Consiliu”, a adăugat Nicolae Crăciun.

Nistor Grozavu: „Până la urmă Consiliul Municipal decide, noi suntem executori”

Viceprimarul Nistor Grozavu, primul care a pus semnătura pe demersurile prin care Oleg Melniciuc şi Alexandru Tănase au solicitat Primăriei să găsească soluţii pentru asigurarea angajaţilor cu spaţiu locativ, ne-a spus şi el că licitaţia în unele cazuri nu este obligatorie: „Consiliul Municipal în principiu este suveran în adoptarea deciziilor sale. În cazul instituţiilor statului, pentru rezolvarea unor probleme ale lor, sunt posibilităţi ca acest lucru să fie făcut şi fără licitaţie, conform deciziei Consiliului Municipal”.

Cât priveşte faptul că l-a crezut pe cuvânt pe Oleg Melniciuc care a scris că angajaţii Judecătoriei Râşcani au o situaţie critică la capitolul asigurarea cu spaţiu locativ, Grozavu spune că nu el ar fi trebuit să solicite acte suplimentare. „Eu sunt viceprimar şi nu sunt specialist principal care să solicit actele care mai lipsesc. Dacă acte nu ajung, secţia sau serviciul respectiv desigur conform legislaţiei în vigoare va solicita acele acte. Nu i-am crezut eu personal pe cuvânt sau specialiştii care au pregătit dosarul. Este partea vizibilă a unei activităţi şi este partea care nu este vizibilă: adică atunci când se solicită un set de acte suplimentare etc. Până se ajunge la decizie au loc o serie de consultări. În funcţia pe care o deţin sunt obligat să mă conformez uneori unor decizii colective sau a majorităţii, uneori posibil să am altă părere decât ceilalţi, dar până la urmă decizia aparţine Consiliului Municipal. Şi până când fracţiunile Consiliului Municipal nu ajung la o înţelegere mai întâi privind includerea în ordinea de zi ca să nu zic până atunci, nu se pune nici o problemă, nu doar funciară, pe ordinea de zi”, a spus viceprimarul responsabil de sectorul funciar, Nistor Grozavu.

Fost consilier municipal: „Îmi amintesc că s-a motivat prin necesitatea de a crea condiţii tinerilor specialişti”

L-am întrebat pe fostul consilier municipal şi preşedinte la acea vreme a Comisiei funciare a Consiliului Municipal, Ghenadie Ivaşcenco, dacă, la examinarea în comisie, proiectul nu le-a trezit dubii consilierilor.

„Nici nu ţin minte exact dacă a trecut prin comisia noastră. Pentru că nu toate proiectele funciare treceau prin comisia noastră. Conform Regulamentului, ca să ajungă la consiliu, proiectul trebuia să aibă avizul cel puţin al unei comisii. Putea să treacă şi prin comisia juridică. Aici cu siguranţă aspectele juridice erau mai importante. Din câte îmi amintesc, se invoca o legislaţie specifică, privind asigurarea anumitor categorii sociale cu spaţiu locativ. Aceste subiecte erau întotdeauna contradictorii, treceau cu mare gălăgie, au fost multe discuţii. Ţin minte că se spunea că, în contextul reformei justiţiei trebuie atraşi noi oameni şi create stimulente, ca ei să fie cumva  motivaţi, că altfel nu atragi oameni de calitate în sistem. Dacă au primit ulterior oameni care nu aveau necesitate stringentă de spaţiu locativ, e deja un fapt care se referă la modul în care a fost aplicată această decizie. Au mai fost cazuri şi la unele universităţi. Primăria aloca teren, spunându-se că se doreşte sprijinirea tinerilor specialişti, dar de multe ori, tinerii nici nu ştiau despre asta”, ne-a spus Ghenadie Ivaşcenco.

Decizia CMC, atacată de formă în instanţă

O altă ciudăţenie din dosar este că decizia CMC de dare în arendă a terenului a fost contestată de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, care efectuează controlul legalităţii tuturor actelor emise de administraţiile publice locale. Atunci reprezentantul OTC Alexandru Bondarenco a invocat inclusiv faptul că terenul ar fi trebuit atribuit prin licitaţie. Judecătoria Centru a lăsat în vigoare decizia CMC. Alexandru Bondarenco însă nu a contestat hotărârea în instanţa superioară. Astfel, hotărârea Judecătoriei Centru a rămas în vigoare prin neatacare. „Cum nu a fost atacată?”, s-a mirat actualul şef al OTC, Ghenadie Iurco, şi a promis că va ridica dosarul ca să ne dea un răspuns. A doua zi, ne-a comunicat că, din păcate, dosarul respectiv, fiind din anul 2014, a fost expediat la Guvern pentru arhivare şi nu ne poate spune de ce Alexandru Bondarenco nu a atacat hotărârea primei instanţe, aşa cum fac, de regulă, reprezentanţii OTC în alte cazuri. Bondarenco nu mai este angajat al OTC de vreo jumătate de an şi nu am reuşit să-l găsim pentru a-i solicita un comentariu.

Un alt fapt curios este că hotărârea a fost emisă de judecătoarea Maria Negru, care este sora membrului CSM Gheorghe Avornic, iar printre beneficiarii de apartamente se află fina de cununie a lui Gheorghe Avornic, Veronica Negru.

Mama şi soacra lui Oleg Melniciuc au primit apartamentele vândute de doi angajaţi ai instanţei, care „au avut dorinţă de a câştiga”

Aşa cum am arătat în articolele anterioare, în blocul ridicat pe terenul plătit din bugetul de stat (din banii Judecătoriei Râşcani), au primit apartamente ieftine mama şi soacra lui Oleg Melniciuc. Prima, aşa cum a recunoscut însuşi magistratul în faţa procurorilor, a cumpărat drepturile de creanţă de la judecătoarea Ludmila Ursu. „Ludmila Ursu (…) m-a anunţat că ar dori să vândă dreptul de creanţă asupra acestui apartament la preţul de 5000 euro, dat fiind faptul că are necesitate de mijloace financiare. Ulterior, anunţând-o pe mama mea despre această ofertă, ultima a declarat că este de acord să o procure dat fiind că ar dori să vină cu traiul la Chişinău, fapt care a fost realizat prin contractul de cesiune din 18.07.2016”, a explicat Oleg Melniciuc procurorilor.

Printr-o procedură similară s-a ales cu apartament ieftin şi soacra magistratului, Anna Bobeico: „Totodată soacra mea, Anna Bobeica, a procurat dreptul de creanţă asupra construcţiei apartamentului de la angajatul instanţei Anastasia Bobeico, căreia i-a fost repartizat apartamentul prin procesul-verbal a Grupului de lucru al Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău din 27.04.2015, iar din lipsa de bani şi dorinţa de a câştiga, a înstrăinat acest drept de creanţă la preţul de 2000 euro”.

Însuşi Oleg Melniciuc, care a argumentat în faţa grupului de lucru necesitatea de a-şi cumpăra un apartament prin faptul că are trei copii, care „trebuie asiguraţi pe viitor”, s-a ales în blocul respectiv cu un spaţiu comercial de peste 80 de metri pătraţi, renunţând la spaţiul locativ. El a motivat prin faptul că între timp a ajuns la concluzia că are nevoie să obţină venituri din arenda acelor încăperi, ca să-şi întreţină familia.

Douăzeci de apartamente pentru angajaţii secretariatului Curţii Constituţionale

Cât priveşte Curtea Constituţională, aceasta s-a alăturat proiectului de asigurare cu locuinţe a angajaţilor Judecătoriei Râşcani în timp ce Consiliul Municipal pornise procedurile de indentificare şi alocare a terenului. „În atenţia Curţii au intrat informaţii privind desfăşurarea de către autorităţile municipiului Chişinău a unui şir de proiecte vizând ameliorarea condiţiilor locative ale angajaţilor din sectorul bugetar. În acest context, solicit examinarea posibilităţii identificării unor proiecte de îmbunătăţire a condiţiilor de trai ale angajaţilor Curţii Constituţionale, la preţ redus în raport cu cel de piaţă”, a scris, la 5 martie 2014, preşedintele Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase, în demersul său către Primărie. El a mai notat că în total Curtea are 61 de angajaţi.

Demersul a fot semnat a doua zi, adică pe 6 martie, de către viceprimarul Nistor Grozavu, iar secretariatul l-a înregistrat abia la 13 martie. Acest lucru poate însemna că demersul a ajuns mai întâi la Grozavu, care a dat indicaţiile respective, şi abia peste o săptămână documentul a fost înregistrat, procedural, prin secretariat.

Întrebată în baza cărei legi Curtea a solicitat asigurarea cu spaţiu locativ a angajaţilor săi, de vreme ce legislaţia care prevedea expres acest lucru a fost abrogată în anul 2009, Rodica Secrieru, secretar general al Curţii Constituţionale, ne-a răspuns că acestea sunt actele enumerate în decizia Consiliului Municipal prin care a fost alocat terenul, adică Legea privind deetatizarea proprietăţii publice, Codul funciar, Codul Civil, dar şi decizia CMC „Cu privire la aprobarea Regulamentului privind gestionarea resurselor funciare municipale”.

„Menţionez că statul este în drept să acorde facilităţi sociale angajaţilor săi, inclusiv prin facilitarea îmbunătăţirii condiţiilor de trai ale acestora, cunoscut fiind faptul că salariile în sfera bugetară sunt net inferioare celor din sfera privată, ceea ce nu permite procurarea de către angajaţii bugetari a locuinţelor la preţurile de piaţă. Pentru aceste considerente, proiecte imobiliare similare, derulate în baza aceloraşi proceduri, au fost implementate anterior pentru angajaţii procuraturii, justiţiei, pentru militari etc. De altfel, chiar şi în condiţiile unui preţ preferenţial, majoritatea absolută a angajaţilor Curţii Constituţionale au fost nevoiţi să contracteze credite bancare în acest scop”, se arată în răspunsul semnat de Rodica Secrieru.

Potrivit ei, cele 20 de apartamente rezervate Curţii Constituţionale în blocul de pe strada Hristo Botev 6 au fost repartizate exclusiv angajaţilor.

„Deoarece nu au necesitat îmbunătăţirea condiţiilor de trai, nici unul din judecătorii Curţii Constituţionale la acea dată, inclusiv preşedintele Alexandru Tănase, nu au manifestat intenţia de a cumpăra spaţii locative sau comerciale în blocul de pe str. Hristo Botev 6. Mai mult ca atât, nici o rudă sau persoane apropiate ale judecătorilor CCM, inclusiv ale preşedintelui Curţii, nu au contractat nici un spaţiu locativ sau comercial în blocul situat la adresa str. Hristo Botev 6, municipiul Chişinău”, ne-a comunicat secretarul general al Curţii Constituţionale.

Expert: „Legea este aplicată discreţionar” 

Potrivit Olesei Stamate, preşedintă a Asociaţiei pentru o Guvernare Eficientă şi Responsabilă (AGER), în Republica Moldova legislaţia tratată în mod diferenţiat, în multe cazuri tocmai de cei care ar trebui să vegheze la respectarea ei: „Din păcate, legea continuă să fie aplicată diferenţiat şi inechitabil în Republica Moldova, această aplicare fiind acceptată, şi chiar solicitată, de către unii reprezentanţi ai autorităţii care trebuie să vegheze justiţia şi echitatea, autoritatea judecătorească. În condiţiile în care legea nu este una pentru toţi, iar proprietatea publică este împărţită discreţionar în cadrul "clanului favorizat", ţara aceasta are puţine şanse de revenire la normalitate”.