În enumerările apostolilor, Sfântul Andrei este menţionat mereu între primii patru. Tradiţia bisericească spune că anume apostolului Andrei i-a revenit misiunea de a promova creştinismul pe teritoriul locuit de români. După înălţarea lui Hristos la cer şi după Cincizecime, apostolii au tras la sorţi şi au mers în toată lumea pentru propaga credinţa creştină.

Atunci, Sfântului Andrei i-au căzut sorţii să meargă în ţinuturile din jurul Mării Negre. Pentru că a botezat primii locuitori pe ţărmul apusean al Mării Negre Sfântul Andrei este considerat încreştinătorul şi ocrotitorul tuturor românilor.

Potrivit tradiţiilor, noaptea de Sfântul Andrei este o noapte magică, când spiritele se arată lumii. În ajunul sărbătorii, gospodinele obişnuiesc să pună grâu la încolţit pe farfurioare, pentru a estima semnele anului viitor. Tot în această zi nu se mătură, nu se duce gunoiul, nu se piaptănă şi nu se dă nimic cu împrumut.

De asemenea, fetele fac vrăji de ursită, printre care se numără şi turta lui Andrei. Acestea aduc apă neîncepută. Se pune în egală măsură apă, sare şi făină, măsurate cu o coajă de nucă. Fiecare îşi coace turta pe vatră şi apoi o mănâncă, aşteptând peste noapte voinicul, care va veni în vis să-i dea apă.