Goniţi de sărăcie şi de lipsa perspectivei de viitor, cetăţenii Republicii Moldova îşi lasă casele, satele şi bătrânii, care ar pleca şi ei dacă ar putea. Potrivit experţilor, odată cu descoperirea fraudei bancare, în Republica Moldova a început un al doilea val de migraţie, a populaţiei tinere, angajate, bine plătite, cu familii şi copii.
Sate uitate de lume la frontiera UE
Aflat la aproximativ 100 de kilometri de Chişinău, satul Grozeşti din raionul Nisporeni, este, asemenea multor localităţi din Moldova, un exemplu care demonstrează efectele migraţiei. Drumuri de ţară, case bătrâneşti părăsite, iar cele mai noi sau în construcţie sunt încuiate, semn că locatarii sunt plecaţi peste hotare.
„Vecinii de aici sunt plecaţi în Italia. De la casa din depărtare sunt în Rusia, iar vecinii mei sunt duşi în Spania”, ne face o mică excursie Valeriu Butnaru, un locuitor al satului în vârstă de 60 de ani. Mâinile sale bătătorite şi faţa arsă de soare sunt o dovadă că unica sa sursă de existenţă este munca fizică. Are un mic atelier, unde confecţionează diferite unelte şi obiecte din fier. Valeriu are trei copii, dintre care doar unul a rămas în Moldova. A fost şi el peste hotare, dar din cauza vârstei nu-şi mai poate găsi de lucru în alte ţări.
„Aşa sunt timpurile. Din cauză că nu au unde lucra şi din cauza salariilor mici, tinerii pleacă din Moldova. Şi eu, dacă aş fi mai tânăr, m-aş duce. Aici e greu. Guvernarea şi politicienii nu se gândesc la oamenii simpli. Ei parcă trăiesc într-o altă lume. Satul nostru era plin de viaţă înainte, acum sunt doar moşnegi, care îşi trăiesc viaţa de zi pe zi. Eu tot mă hrănesc cu ceea ce muncesc”, ne mărturiseşte bărbatul.
La doar un kilometru de râul Prut şi de frontiera de est a UE, Valeriu are o casă bătrânească, pe care vrea să o reconstruiască, în speranţa că feciorul mijlociu, plecat la muncă în Germania, se va întoarce acasă. „Feciorul lucrează la o firmă de reparaţii auto de lângă München. A învăţat la Chişinău, dar nu a putut să îşi găsească un loc de muncă bine plătit. Acum trimite bani acasă şi vreau să îi fac o casă frumoasă. Dar nu sunt sigur că va reveni, pentru că aici în sat nu e aşa de bine ca în Germania. Nu avem canalizare şi apă potabilă. Dar eu sper”, spune bătrânul, forţându-se să zâmbească.
Primul oraş de lângă Grozeşti este Nisporeni – un orăşel mic de doar 10.000 de locuitori. Slab industrializat, principala ocupaţie a localnicilor este agricultura. Petru Stratulat are 50 de ari de porumb şi este nevoit să lupte cu buruienile doar cu mâinile. „Acesta este instrumentul meu. Nu e nou, dar taie bine”, îmi arată spre sapă pensionarul de 65 de ani. Soarta lui Petru nu se deosebeşte de cea a lui Valeriu – singur şi cu copii pe care îi vede doar pe Skype.
„Fiica mea a absolvit facultatea de limbi străine. A lucrat învăţătoare şi a decis să plece. Acum e în Franţa, iar noi suntem singuri. Nu vor să stea acasă. Nu vor să lucreze pământul. Se duc şi nu se mai întorc. Eu ce să fac? Trebuie să lucrez, că altfel nu am cu ce să mă hrănesc. Guvernanţii se gândesc doar la buzunarele lor şi ne fură. Poate măcar nepoţii se vor întoarce”, spune trist Petru.
Migraţia – ciuma Moldovei
Dacă la sfârşitul anilor ’80 Republica Moldova avea o populaţie de aproximativ 4,5 milioane de oameni, în 2016, potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică de la Chişinău, în ţară trăiesc puţin peste 3,5 milioane de persoane. Totodată, potrivit unui studiu realizat la comanda BBC, Republica Moldova este ţara cu cea mai mare rată de scădere a populaţiei din lume, iar zilnic 106 persoane pleacă în alte ţări mai dezvoltate. Totuşi, potrivit analiştilor moldoveni, actualmente este greu de spus care este populaţia reală a ţării, iar situaţia este şi mai dificilă din cauză că autorităţile ezită să facă publice datele recensământului efectuat în 2014.
Olga Gagauz, şefa Centrului de Cercetări Demografice de la Chişinău, crede că migraţia are actualmente un alt caracter şi pleacă cetăţenii care au salarii destul de bune, dar care sunt nesatisfăcuţi de instabilitatea socio-economică. „Republica Moldova deja a pierdut un potenţial demografic foarte mare. Peste 600.000 de cetăţeni s-au stabilit permanent peste hotare. Migraţia de muncă s-a transformat în migraţie definitivă. Probabil că aceste persoane nu se vor mai întoarce înapoi în ţară, deja multe familii s-au reintegrat, copiii s-au integrat în instituţiile de învăţământ de acolo. Este o pierdere demografică foarte mare şi aceasta va contribui la aprofundarea declinului demografic, la scăderea şi îmbătrânirea populaţiei. Din punct de vedere socio-economic, cel mai important efect este că noi pierdem populaţia tânără, aptă de muncă, bine pregătită, care va contribui la creşterea economiilor europene şi nu a noastră”, a declarat pentru DW funcţionara.
Moldovenii, afectaţi de criza emigranţilor
Dacă cu 10 ani în urmă moldovenilor le era greu să plece şi să îşi găsească un job în Europa, situaţia s-a complicat şi mai tare din cauza crizei migranţilor, care a afectat întreaga Uniune Europeană. Cetăţenii veniţi din zonele afectate de război au creat o concurenţă acerbă, atât pe piaţa muncii, cât şi în cazul cererilor de solicitare de azil. Astfel, potrivit datelor oficialităţilor din Berlin, în primul trimestru al anului 2016, 1347 de moldoveni au cerut azil în Germania, iar în 2015 – 2 498. Potrivit unor experţi germani, moldovenii nu au nici o şansă să obţină azil, pentru că Republica Moldova este inclusă în lista ţărilor cu grad stabil de securitate.
Stela Ciobanu se află în Germania de şase luni şi tot de atât timp a încercat să îşi găsească un job, dar este destul de greu din cauza barierei lingvistice şi a valului de emigranţi din Asia. „Germania nu m-a primit cu braţele deschise, inclusiv datorită fluxului de refugiaţi de la moment, care este extraordinar de mare. Îmi este greu deoarece nu cunosc germana, deşi vorbesc alte şase limbi străine. În Germania daca nu ştii germana nu te poţi angaja. Acum fac cursuri de integrare, învăţ limba. Vreau să fac cursurile până la capăt, să-mi găsesc un job, să mă integrez, iar dacă voi vedea că nu mă voi integra mă voi gândi. Nu cred că suntem priviţi ca şi refugiaţii. Noi nu suntem oamenii care vrem să trăim pe spatele cuiva. Noi vrem să învăţăm şi să muncim. În schimb refugiaţii vor totul gratis. Dorul de casă este foarte mare. Aş reveni pentru că am rude, familie, tot. Dacă aş şti că aş avea un loc de muncă decent, aş reveni în cinci minute”, spune Stela.
Perspective incerte
În pofida promisiunilor făcute de actuala guvernare, tot mai mulţi moldoveni continuă să îşi dorească un trai în altă ţară, iar dezamăgirea faţă de clasa politică, care a promis în 2009 că va duce ţara în Uniunea Europeană, este şi mai mare. În lipsa unor politici sociale concrete şi alimentată de criza economică provocată de frauda bancară, situaţia cetăţenilor rămaşi acasă devine imprevizibilă, iar Republica Moldova seamănă cu o corabie de migranţi în derivă.
Sociologul şi directorul general al Institutului de Marketing şi Sondaje IMAS-INC Chişinău, Doru Petruţi, crede că viteza cu care se realizează reformele este sub aşteptările populaţiei. „Recâştigarea încrederii într-un sistem care poate funcţiona în interesul cetăţenilor este un lucru corect, iar asta este un proces de durată. În primul rând pentru a aduce investitori străini în mediul economic al Republicii Moldova contează foarte mult să ai instituţii funcţionale, să se reducă semnificativ birocraţia. Ca orice alt guvern, trebuie să aibă prioritate livrarea serviciilor şi bunurilor către populaţie. Trebuie să muncească foarte mult ca Moldova să devină din nou atractivă pentru investitori şi pentru oameni. Odată ce începi o luptă reală contra corupţiei, încerci să nu mai faci paşi niciodată înapoi. Toţi aceşti paşi dacă se fac ireversibili, Republica Moldova îşi poate recâştiga credibilitatea, nu numai în faţa actorilor internaţionali, dar şi în faţa propriilor cetăţeni, o bună parte din care sunt plecaţi peste hotare”, a comentat analistul pentru DW.
Incapacitatea liderilor politici de a face reforme şi de a aduce schimbarea mult dorită de cetăţeni va aprofunda fenomenul migraţiei, iar problemele legate de corupţie, sărăcie şi de disfuncţionalităţile din sistemul judiciar vor determina cetăţenii să plece de acasă.
Jurnal.md
