Parlamentul României
Senat
DECLARAŢIE POLITICĂ
Adresată de către senatorul Ion HADÂRCĂ
Circumscripţia electorală: nr.39 Vaslui
Grupul parlamentar: ALDE
Şedinţa Senatului din 09.05.2017
 
140 de ani de Independenţă

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor senatori!

Aniversăm astăzi cu bucurie 140 de ani de la proclamarea, la 10 mai 1877, a Independenţei României, eveniment remarcabil al istoriei noastre care, din perspectiva   secolului XXI, îşi multiplică în ascendenţă semnificaţiile, fiind de datoria noastră şi a urmaşilor noştri să-l sărbătorim şi să revenim cât mai des la lecţiile marilor noştri înaintaşi.

Este un fapt de netăgăduit. Majoritatea statelor şi popoarelor lumii îşi au Ziua lor de independenţă, sărbătorindu-şi-o cu cel mai mare drag.
Primăvara independenţei noastre a avut norocul unor politicieni cu adevărat vizionari. Este remarcabilă aici contribuţia paşoptiştilor, a  domnitorului Alexandru Ioan Cuza realizatorul aşa-zisei Micii Uniri, a domnitorului Carol I, a generaţiei lui Mihail Kogălniceanu, Ion Brătianu, Lascăr Catargiu, C.Rosetti, a junimiştilor Titu Maiorescu şi Petre Carp, şi nu în ultimul rând, a gazetarului Mihai Eminescu, cel care, în acele împrejurări, iniţiase în „Timpul” cea mai tulburătoare serie de evocări istorice despre Basarabia şi Bucovina, întrezărind încă de atunci şansa României Mari. Din celebrul discurs al lui Mihail Kogălniceanu, luat ca bază a Declaraţiei de Independenţă, rămâne în memorie providenţiala frază: „Suntem independenţi; suntem naţiune de sine stătătoare.”! Astfel, în ziua de 10 mai 1877, Parlamentul României a consfinţit, prin lege, visul de aur al neamului românesc, iar Regele Carol I, în aceeaşi zi, prin decret regal, a validat votul camerelor reunite.
 
Noi, parlamentarii de astăzi ai României, avem obligaţia să repunem acest redutabil eveniment la locul lui binemeritat pe scara ierarhică a faptelor de primordială importanţă naţională şi să promovăm în conştiinţa publică idealurile acelui început glorios al devenirii noastre ca naţiune europeană.
În această ordine de idei, am înregistrat recent la Senat o iniţiativă legislativă pentru proclamarea zilei de 10 mai drept Ziua Naţională a Independenţei. Considerăm că adoptarea unui proiect de lege care ar legifera ziua de 10 mai drept Zi Naţională a Independenţei României ar fi nu doar justificată şi binevenită, dar şi o reparaţie istorică demult aşteptată.

Stimaţi colegi,

Consemnăm azi 140 de ani de Independenţă a României într-un context istoric concret, România făcând parte din Comunitatea Uniunii  Europene şi de aproape un deceniu şi jumătate fiind membră a Alianţei Nord-Atlantice.

Uniunea Europeană şi NATO deschid pentru România largi posibilităţi de dezvoltare şi afirmare a „neatârnării” sale, expresia înaintaşilor noştri, iar umbrela scutului viguros de siguranţă euroatlantică oferă cea mai mare certitudine de stabilitate temeinică a independenţei noastre, România fiind, la rându-i, un important generator de securitate regională.

Lecţiile istoriei sunt, din păcate, amare, dar nicidecum nu trebuie neglijate. Hiatusul istoric de după cel de al doilea Război mondial a subminat grav, printr-un regim dictatorial comunist, realizările independenţei. Este de datoria noastră să conştientizăm  efectele nocive  şi încă în vigoare ale Pactului de agresiune  de tristă faimă Ribbentrop-Molotov.

Peste Prut şi azi încă se mai fac auzite ecourile cunoscutei fabule a lui Donici, prin structurile subversive ale Kremlinului, cel care urmăreşte dezbinarea şi crearea în interiorul statelor democratice occidentale a unor societăţi alternative, cu efecte imprevizibile de genul războaielor hibride care mocnesc în regiunile unor conflicte îngheţate.

Exemplul implicării acestor structuri în influenţarea realităţilor politice din SUA, Germania, Franţa, Marea Britanie poate fi încununat de o demonstraţie evidentă în cazul Republicii Moldova. Aici sistemul de manipulare şi dezinformare dezvoltat de Rusia şi ocrotit de un regim politic local, corupt până în măduva oaselor, a atins culmile genului, influenţând populaţia într-un asemenea grad, încât să voteze contra interesului vital şi a propriei identităţi naţionale. Astfel, a treia ocupaţie a Basarabiei se realizează sub ochii noştri, deja nu cu tancurile şi cu ciubota soldatului, ci cu arma extrem de eficientă a propagandei subtile şi agresive cu efect psihotrop.

Onorat Senat, Închei prin a evoca o dată în plus importanţa actului de la 10 mai 1877 şi imperativul consolidării independenţei României în condiţiile actuale ale Europei Unite. Este o şansă pe care trebuie să o valorificăm şi pe care nu avem dreptul să o supunem riscului, nouă revenindu-ne rolul de a afirma în continuare privilegiile, valorile şi deplina demnitate a actului de independenţă naţională.

Raporturile noastre politice în actuala stare de fapt pe  dimensiunea globală nu contrazic în niciun fel cauza promovată şi vegheată de părinţii independenţei statului român, cauză actuală ieri, astăzi, mâine şi totdeauna: Nimic mai presus ca România! Precum ziceau strămoşii noştri latini: IN FIDES DEO.