Cetăţenii celei mai sărace ţări din Europa plătesc un preţ uriaş pentru devalizarea - încă neelucidată - a celei mai mari bănci din ţară de către mafia oligarhilor chiar înainte de alegerile parlamentare din toamna anului 2014. Naţionalizarea băncii jefuite a mai sărăcit bugetul ţării cu încă 900 de milioane de euro.

În prezent, nimeni nu mai investeşte în economia reală a Moldovei, ne spune Ridha Tekaia, preşedinte al Mobiasbanca - Groupe Société Générale. Majoritatea companiilor interne şi internaţionale şi-au amânat planurile de investiţii cu doi ani, conform informaţiilor lui. La întrebarea „Şi se fură în continuare din bănci?”, răspunsul lui Ridha a fost: „Probabil că da, dar mai puţin. Nu la fel de mult ca până acum.”

Cauzele nefuncţionării statului au devenit evidente de la ultimul scandal bancar. Justiţia, organele de impunere a legii, autoritatea de supraveghere financiară şi Banca Naţională sunt controlate de Vladimir Plahotniuc, un oligarh care deţine 80% din mass-media a ţării. „Prioritatea guvernului Republicii Moldova trebuie să fie implementarea unor reforme care să rezolve problema politizării instituţiilor de stat şi corupţia sistemică” au cerut miniştrii de externe ai UE, la întâlnirea de săptămâna trecută. Din păcate, guvernele Moldovei promit aceste lucruri de ani de zile şi nimic nu se schimbă. Cât de realist este să ne aşteptăm la reforme reale din partea noului guvern, care a venit la putere susţinut de Plahotniuc? 

„Sper că comunitatea internaţională şi-a învăţat lecţia şi că va fi suficient de înţeleaptă să insiste pe respectarea unor condiţii”, spune Maia Sandu. Fostul ministru al învăţământului, care este şi singurul membru al guvernului care a realizat reforme concrete în perioada 2012 - 2015, crede că UE şi FMI trebuie să lanseze avertismente ferme cu privire la nerespectarea condiţiilor. Nimeni nu poate acuza Uniunea Europeană că a susţinut autorităţile moldovene şi coaliţia pro-europeană în 2009, după căderea preşedintelui comunist Vladimir Voronin, „dar, din păcate, şi-au menţinut această susţinere şi în 2013 şi 2014, când lucrurile începuseră deja să o ia într-o direcţie greşită.” De mult timp nu se mai putea vorbi despre „povestea de succes moldoveană” în privinţa Parteneriatului Estic al UE. Prim-ministrul, ministrul de finanţe şi şeful autorităţii de supraveghere a pieţelor financiare se pare că ştiau încă din ianuarie 2014 despre frauda bancară. Dar nu au făcut nimic, iar în cabinet nu s-a discutat despre aceasta. Deşi era membră a guvernului, Maia Sandu a aflat despre această problemă abia după luni de zile, din presă.

Partidul Liberal Democrat (PLDM) a nominalizat-o la funcţia de prim-ministru în iulie anul trecut pe dna Sandu, în vârstă de 44 de ani, fost manager la Banca Mondială. Propunerea a eşuat din cauza opoziţiei Partidului Democrat, al lui Plahotniuc. Între timp, preşedintele PLDM, Vlad Filat, a fost reţinut în urma unor acuzaţii referitoare la implicarea sa în frauda bancară. PDLM s-a dezintegrat, iar o parte dintre deputaţii săi au trecut în tabăra lui Plahotniuc şi, împreună cu o parte dintre deputaţii comunişti, susţin guvernul oligarhilor. Maia Sandu spune că partidele parlamentare nu sunt reformabile. Speră în ascensiunea unei noi generaţii de tineri moldoveni, care să nu fie politicieni, ci să fie dispuşi să muncească pentru o renaştere fundamentală a ţării. Încearcă să îi câştige de partea ei, pentru noul „Partid al Acţiunii şi Solidarităţii” (PAS). 

Tot pentru un nou partid, care să se ridice din rândurile mişcării de protest „Demnitate şi Adevăr” (DA), militează şi avocatul Andrei Năstase. Forţele pro-europene ar trebui să se unească pentru a conta în noile alegeri, spune Năstase. De asemenea, respinge obiecţia conform căreia alegerile anticipate s-ar putea solda cu victoria partidelor pro-ruse. Acesta a fost un argument cu care guvernul şi-a şantajat partenerii internaţionali şi votanţii pro-europeni, spune Maia Sandu: „Riscul există, dar este unul potenţial, în timp ce distrugerea statului de către oligarhi este cât se poate de reală.”

De fapt, sunt puţine indicii referitoare la o eventuală implicare a Moscovei, care să se folosească de această criză pentru a prelua controlul Moldovei. Ar fi o manevră foarte scumpă, cu un avantaj geopolitic mic, iar regiunea separatistă Transnistria poate reprezenta oricum un pretext de intervenţie, în orice moment. De fapt, regimul oligarhilor din Chişinău reprezintă pentru Moscova o garanţie suplimentară că aici nu va apărea o nouă „grădină cu flori” sub umbrela europeană. Nimeni nu a discreditat cu mai mare succes integrarea europeană a Moldovei decât guvernul oligarhilor auto-intitulat „pro-european". Acordul de asociere a Moldovei la Uniunea Europeană a fost ratificat de toate statele membre, dar implementarea lui este împiedicată chiar de guvernul moldovean. Astfel, pentru UE devine foarte dificil să mai justifice continuarea susţinerii acestui guvern.

Între timp, la întâlnirea miniştrilor de externe din UE se discută reluarea ajutorului oferit Moldovei, cu condiţia „respectării condiţiilor politice, financiare şi macroeconomice, inclusiv a principiilor controlului şi transparenţei în domeniul bugetar.” Guvernul României strânge şurubul şi mai mult. Se va plăti prima rată a împrumutului deja aprobat de 150 de milioane de EUR, până la încheierea acordului cu FMI. De asemenea, se va conveni un catalog al obiectivelor de îndeplinit, care va include o reformă a justiţiei şi măsuri anticorupţie. Până atunci, Bucureştiul va oferi doar ajutor umanitar statului vecin.

Un articol de Karl-Peter Schwarz, Frankfurter Allgemeine Zeitung