Presată de revendicările societăţii civile şi de cerinţele partenerilor noştri externi, responsabili de „dezvoltarea” Republicii Moldova – România, Uniunea Europeană şi Statele Unite –, puterea de la Chişinău face eforturi să se conformeze acestor aşteptări, mai ales că a marşat, încă de la instalarea guvernului Filip, pe declaraţii ambiţioase: înainte nu s-a putut, dar să vedeţi de-acum încolo reforme, să vedeţi transformări!
Doar că ceea ce am văzut până acum au fost gesturi populiste, de faţadă, o eficienţă care ne-a adus aminte de sistemul administrativ centralizat de tip sovietic, adică… o întoarcere în timp. Carburanţii se ieftinesc subit, fără o justificare bazată pe o expertiză de specialitate şi fără ca ANRE – instituţia cu atribuţii de reglementare în domeniu – să aibă ceva de comentat sau de contestat, aşa cum o făcea copios sub guvernările Alianţei pentru Integrare Europeană. Sunt suspendate, surprinzător, controalele la o serie de agenţi economici, pentru a nu-i stresa, a spus premierul, şi a spori atractivitatea mediului de afaceri. De ce nu s-au luat mai devreme asemenea măsuri de relaxare, ci tocmai acum când am rămas fără investitori?…
Percepţia generală e că această mobilizare pompieristică a guvernului a fost dispusă de un centru ocult de comandă, aflat deasupra guvernului, parlamentului şi a celorlalte instituţii ale statului, un centru care se numeşte Plahotniuc – personaj faimos deja în presa occidentală şi, mai nou, luat la ochi şi de ruşi, care suflă în pânzele „opozanţilor” Dodon şi Usatîi.
Guvernarea se străduieşte să convingă Occidentul că este pe deplin autonomă şi că ia lucrurile în serios. Ministrul de Externe, Andrei Galbur, aflat în vizită la Bruxelles, şi-a asigurat interlocutorii – Comisarul pentru extindere şi politica de vecinătate a Uniunii Europene, Johannes Hahn, şi Secretarul general adjunct al NATO, Alexander Vershbow – că noua putere de la Chişinău menţine cursul de integrare europeană şi că mizează pe sprijinul Alianţei Nord-Atlantice pentru modernizarea armatei naţionale. Răspunsul pe care l-a primit în ambele cazuri ar trebui să-l facă pe ministrul de Externe, dl Galbur, întors acasă, să declare chiar la prima şedinţă de guvern: „daţi-mi o politică internă ca lumea şi vă voi da o diplomaţie de succes!”
„Faceţi reforme, dacă vreţi finanţare, încheiaţi un nou acord cu FMI. Cum să vă apărăm de ruşi, dacă vă ţineţi numai de minciuni şi de furtişaguri?”, spune Occidentul. Corupţia reprezintă o problemă fundamentală pentru securitatea Republicii Moldova. Ameninţarea rusă este o realitate, însă până la Putin ai de luptat cu un inamic intern, omniprezent şi a toate devorator, aidoma cariilor care îţi macină lemnăria casei.
Mă întreb dacă există persoane responsabile în angrenajul puterii de la Chişinău care înţeleg cât de gravă e situaţia. Pentru că, în pofida asigurărilor oferite la Bruxelles şi a agitaţiei guvernamentale din ultimele săptămâni, rămânem în aceeaşi mocirlă. Ieri, la şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii, realegerea lui Mihai Poalelungi în fruntea Curţii Supreme de Justiţie ne-a demonstrat o dată în plus că sistemul nu vrea să schimbe nimic. Un magistrat care şi-a atras numeroase critici pe durata mandatului de preşedinte al CSJ, fiind considerat unul dintre principalii vinovaţi de starea deplorabilă a justiţiei, a fost reales în acest post fără o candidatură de alternativă. Acest detaliu – alegeri cu un singur candidat – l-a şocat pe ambasadorul american de la Chişinău, care s-a întrebat dacă aşa arată „reforma” în justiţia moldovenească?
Membrii CSM au ignorat problemele de integritate ale lui Poalelungi, despre care a scris presa, şi au manifestat o solidaritate de castă demnă de o cauză mai bună. L-au votat pe ascuns, repejor, fentându-i pe cetăţenii care protestau în stradă împotriva realegerii lui Mihai Poalelungi. Validarea aceasta, pe furiş, departe de ochii opiniei publice, tinde să devină un stil, un „modus operandi” al actualei puteri, după instalarea la miez de noapte a guvernului Filip. Votul cvasiunanim al membrilor CSM prezenţi la şedinţă – a fost împotrivă doar Tatiana Răducanu – relevă calitatea magistraţilor moldoveni. Poate că există diferenţe de profesionalism şi moralitate în această tagmă, numai că asemănările sunt izbitoare: majoritatea judecătorilor din Moldova au vile şi case somptuoase, pe care nu ştiu dacă sunt în stare să şi le justifice din venituri legale. Şi limuzine luxoase, parcate chiar în curtea CSM, aşa cum au constatat ieri reporterii de presă – o adevărată expoziţie, demnă de Salonul Auto de la Geneva. Mai vreţi justiţie corectă, stimaţi cetăţeni?…
Tot marţi, 9 februarie, epopeea corupţiei omnivore din Republica Moldova a mai înregistrat un episod: cei şase consilieri din partea PPEM, în frunte cu Oazu Nantoi, au anunţat că părăsesc majoritatea din Consiliul Municipal Chişinău, protestând faţă de felul în care este gestionat oraşul. O administraţie în care domneşte corupţia, improvizaţia şi clientelismul sub patronajul primarului general Dorin Chirtoacă – susţin consilierii revoltaţi.
La scrutinul local din vară, mulţi locuitori ai Chişinăului au sperat că prezenţa fracţiunii conduse de Oazu Nantoi, văzută ca o alternativă dinamică şi reformistă faţă de inerţia şi ineficienţa lui Dorin Chirtoacă, va schimba lucrurile la primărie, au sperat că acordul de constituire a CMC va prevede o partajare judicioasă a responsabilităţilor, cumulând iniţiative şi sugestii utile pentru redresarea oraşului. Din păcate, înţelegem din declaraţia grupului PPEM, lucrurile au rămas la fel, funcţiile sunt atribuite pe criterii de loialitate partinică, cele mai păgubitoare şi mai iraţionale proiecte au venit din partea unor anonimi care au împânzit administraţia şi aşa umflată a primăriei.
Adevărul este că oraşul se sufocă în mizerie, accidentele stupide se ţin lanţ, iar vinovaţii nu sunt niciodată pedepsiţi. Primăria Chişinăului nu are o strategie de dezvoltare a urbei bazată pe acorduri de parteneriat şi finanţare cu mari capitale din Uniunea Europeană.
Dar poate că aşa şi-l doresc locuitorii, un oraş în paragină, în degradare? Au trebuit să-şi apere capitala de tancurile ruseşti – aceasta a fost de fiecare dată chezăşia victoriei în alegeri a liberalului Dorin Chirtoacă –, dar nu şi-au ales un edil capabil să schimbe aspectul îmbâcsit, desfigurat al oraşului (când aţi mers ultima dată pe trotuarele bulevardului Ştefan cel Mare?) Dacă vreţi o imagine a înţepenirii moldoveneşti, a lipsei de viziune şi responsabilitate faţă de cetăţeni, acesta e Chişinăul…
Cum să împaci, aşadar, năravurile indigene cu exigenţele europenilor? Între teama de a-şi compromite sistemul bazat pe corupţie, clientelism şi capturarea instituţiilor publice, şi sprijinul partenerilor occidentali, fără de care corabia statului va naufragia, regimul Plahotniuc are de făcut o grea alegere.
Jurnal.md
