De altfel, din solicitările protestatarilor de la ultimul miting, Candu s-a declarat deschis s-o satisfacă doar pe cea privind modificarea procedurii de alegere a preşedintelui, dar şi aici anapoda.

Atunci când a venit vorba de schimbarea şefilor de la instituţiile controlate de naşul său Plahotniuc, Candu a invocat vechile argumente: „concursuri publice”, „noua lege a Procuraturii” şi alte scuze cu care s-a tot prezentat în faţa cerinţelor protestatarilor în ultimul an de zile.

De anticipate, desigur, nici nu poate fi vorba, întrucât „ţara e în criză” şi doar nişte „iresponsabili” pot să ceară alegeri acum.

Aşa cum era şi de aşteptat, Candu din nou nu a venit cu nimic palpabil în faţa protestatarilor, încercând încă o dată să tragă de timp.

Nici măcar promisiunea privind organizarea unui referendum nu aduce absolut nimic. Ba din contra, e o mare capcană.

Pentru că dacă această lege va fi aprobată în Parlament chiar şi în luna februarie, oricum va fi nevoie de 45 de zile de campanie, modificări ale legislaţiei şi alte chichiţe juridice care vor face ca decizia luată în cadrul referendumului să fie valabilă doar peste 4 ani.

Cum mandatul actualului şef al statului expiră la sfârşitul lunii martie, la felul în care arată astăzi Parlamentul, sunt toate şansele ca Plahotniuc să fie votat preşedinte chiar a doua zi după ce Timofti îşi încheie nefericita experienţă de preşedinte.

Ce se urmăreşte

Iar planul este unul simplu. Arunci o momeală la cetăţeni, mai calmezi spiritele, opreşti din elanul protestatar, iar în toată această perioadă de pregătire a referendumului Plahotniuc îşi consolidează poziţiile în MAI, eliminând orice angajat care nu i-ar fi fidel şi transformând poliţia într-o bâtă de temut.

De asemenea, în aceste două luni îşi poate consolida şi mai mult forţele paramilitare, formate din aproximativ o mie de persoane care sunt gata oricând să înăbuşe din faşă orice încercare de revoltă.

Nu în ultimul rând, dosarele deschise protestatarilor se vor transforma în persecuţii, ameninţări, intimidări, şantaj, reţineri sau chiar arestări, curmând şi mai mult elanul celor curajoşi, din linia întâi.

În aceste condiţii, cu o poliţie controlabilă, cu structuri paramilitare consolidate şi liderii protestatarilor hăituiţi, va fi un simplu exerciţiu pentru Plahotniuc să se înscăuneze în martie în funcţia de preşedinte. Nici măcar nu se va repeta scenariul aşa-zisei „învestiri a Guvernului”, pentru că s-ar putea ca atunci nici să nu mai aibă cine protesta.

Soluţia rezonabilă

În aceste condiţii, protestatarii nu au dreptul să accepte acest troc venit din partea celor care controlează Moldova. Ar fi o greşeală monumentală, care ar pune capac pe mişcarea protestatară şi ar arunca definitiv statul în mâinile lui Plahotniuc.

Totuşi, o confruntare trebuie evitată. Iar protestatarii ar putea să se aşeze la discuţii cu marionetele lui Plahotniuc aflate la cârma statului, dar doar în prezenţa partenerilor de dezvoltare.

Într-un grup de lucru cu participarea protestatarilor, a celor care controlează statul şi a partenerilor externi poate fi elaborat un document în care toate părţile să se angajeze că îl vor respecta până la ultima virgulă.

Totul poate porni chiar de la modificarea Constituţiei. Care poate fi făcută în Parlament până la sfârşitul lunii februarie, la capitolul alegerea preşedintelui.

De asemenea, până cel târziu la mijlocul lunii aprilie se pot schimba şefii tuturor instituţiilor corupte, începând cu Procuratura şi CNA, continuând cu BNM, CNA, CCA, CEC sau Curtea de Conturi. Desigur, noua conducere să fie aleasă doar cu participarea protestatarilor şi a partenerilor de dezvoltare.

Iar al treilea punct ar urma să prevadă desfăşurarea alegerilor parlamentare anticipate, concomitent cu cele prezidenţiale, cel târziu în luna septembrie.

Sunt nişte condiţii simple, la care s-ar purcede în orice ţară cât de cât normală, aflată într-o situaţie asemănătoare cu cea a Republicii Moldova. Dacă în acest stat ar mai fi rămas măcar ceva democraţie, cu siguranţă puterea s-ar fi aşezat demult la masă şi s-ar fi implementat aceste lucruri.

Însă noi ne aflăm în Moldova lui Plahotniuc. Iar acest individ ştie foarte bine că o astfel de desfăşurare a lucrurilor ar însemna sfârşitul pentru el.

Mai sunt însă şi partenerii externi, care trebuie să înţeleagă că dacă nu se implică plenar într-un proces de negocieri şi nu se vor impune, atunci lucrurile riscă să degenereze şi să se transforme într-un haos total.

Alex Cozer