Odată cu învestirea Guvernului Filip în condiţii obscure, aproape în secret, protestele care durează de un an de zile la Chişinău au izbucnit cu o nouă putere. Plahotniuc a mizat pe faptul că oamenii vor obosi şi se vor dezamăgi, la un moment dat, renunţând să mai protesteze, în situaţia în care nu vor fi luaţi în seamă de conducerea ţării, dar şi pe fondul defăimării liderilor protestelor în mass-media controlată de el. Lucrurile au luat însă o turnură neaşteptată – protestele au căpătat şi mai multă amploare, s-au unificat, iar oamenii sunt mai decişi ca niciodată să nu cedeze.

Oricât de rotund s-ar da, Plahotniuc are totuşi o mare frică – mulţimea. Nu în zadar a început să bată cu toată puterea în liderii protestelor anume după ce aceştia şi-au împreunat forţele. Şi nu în zadar la manifestaţia organizată de PD, unde, prin definiţie, trebuiau să fie susţinători ai partidului, Plahotniuc s-a înconjurat cu un număr considerabil de bodyguarzi, înarmaţi până în dinţi şi echipaţi cu umbrele blindate.

Acum Plahotniuc are un singur scop – să stârpească protestele cu orice preţ şi să se menţină la putere încă cel puţin trei ani, în care să mai fure ce a mai rămas, să mai şteargă nişte urme, să scoată şi ultimul sfanţ din trezoreria statului şi să mai bage la închisoare nişte oameni - organizatori de proteste, eventual. Şi pentru că blocarea mijloacelor de transport în ziua manifestaţiilor, ameninţarea bugetarilor şi alte tertipuri de împiedicare a oamenilor să ajungă în PMAN nu au efectul scontat, Plahotniuc a decis să-şi recupereze investiţia în atâtea posturi de televiziune şi a pornit la turaţii maxime întregul holding media.

Televiziunile oligarhului, în unison cu bloggerii şi analiştii plătiţi de el, au început să propage în cote astronomice ideea pericolelor care ne pasc în cazul alegerilor anticipate şi a plecării de la putere a actualei guvernări, pretinse proeuropene. Suntem speriaţi cu Rusia şi deturnarea vectorului european al ţării, deşi e greu de imaginat că cineva ar putea compromite ideea proeuropeană mai mult decât au făcut-o actualii guvernanţi, care se prefac a nu înţelege că anume ei au zădărnicit relaţiile RM – UE. Premierul-marionetă ne sperie că, în caz de anticipate, salariile şi pensiile nu vor fi achitate timp de cel puţin patru luni. Asta în timp ce ministrul Finanţelor din actualul guvern şi aşa spune că, începând cu luna februarie, nu vor mai fi bani pentru pensii şi salarii.

În continuare, organizatorii şi participanţii la proteste sunt ameninţaţi cu dosare penale şi amenzi, iar televiziunile lui Plahotniuc fac ediţii speciale peste ediţii speciale despre ce mai riscă protestatarii. Un alt element indispensabil – alarmele cu bombă, fără de care nu trece niciun protest. Că sunt sau nu lansate la indicaţia regimului Plahotniuc nu avem cum să ştim, însă relevante sunt insistenţa şi modul în care sunt promovate de instituţiile de presă afiliate oligarhului.

Cu toate componentele mega imperiului pe care îl deţine Plahotniuc, acum totul se ţine pe holdingul media, pentru că de acesta depinde dacă vor fi zădărnicite protestele, dacă va reuşi să sperie îndeajuns oamenii, în aşa fel încât aceştia să se teamă să iasă din case, nu tocmai să meargă la proteste. Sarcina e simplă – să fie băgată cât mai multă frică în oameni: o ştire despre protestele din PMAN, difuzată cu cele mai violente imagini de la protestele din 7 aprilie 2009, urmată de o ştire despre alarme cu bombă, apoi ştiri despre tineri dispăruţi, incendii, explozii, şi iar tineri dispăruţi, şi iar alarmă cu bombă, buletinul de ştiri fiind urmat neapărat de o ediţie specială cu analişti de pe gura Bâcului, care să vorbească despre cât de malefici sunt organizatorii protestelor, cât de proeuropeană este guvernarea şi în ce catastrofă s-ar pomeni RM fără această guvernare.

Astfel, de dimineaţă până seara, de la patru televiziuni cu acoperire naţională şi de la trei posturi de radio oamenilor li se inoculează frica faţă de proteste şi li se introduce în minte ideea că participarea la manifestaţii este periculoasă. De o parte, oamenii simpli sunt speriaţi cu televizorul şi, de cealaltă parte, organizatorii sunt ameninţaţi cu dosare penale.

Şi totul pentru că Plahotniuc se teme totuşi de ceva – de POPOR.

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.