Eu declar din start şi fără nici o ipocrizie că mă număr printre cei 99,99% care nu se pricep la drept constituţional. Iar ceea ce vreau să spun decurge doar dintr-o dorinţă - pe care ştiu că dl Tănase o să mi-o înţeleagă - de a fi logic şi consecvent ca şi cititor. Vreau să înţeleg cum se leagă logic ceea ce citesc eu în Constituţia ţării, cu ceea ce citesc în declaraţiile şi interviurile dlui Tănase şi cu ceea ce am citit în decizia CC de la 30 decembrie. Şi o să încep cu ce spune Constituţia apropo de obligaţiile Curţii Constituţionale în alineatul 3, articolul 134, titlul V „Curtea Constituţională”.

„(3) Curtea Constituţională (…) asigură realizarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă şi putere judecătorească. (…)”

Vreau să-l întreb pe dl constituţionalist, dacă la 30 decembrie CC a ţinut cont de această obligaţie a sa, de a asigura separarea puterilor în stat. Şi noi, şi domnia sa ştim încă din anul 2010, de la Mihai Ghimpu, că toate instituţiile de drept în Moldova au fost împărţite între partidele de la guvernare. Şi nu doar cunoaştem lucrul acesta, ci îl vedem de şase ani pus în practică. Reiese că un principiu constituţional fundamental a fost călcat în picioare şi atunci tu, ca şi Curte Constituţională ce eşti, nu poţi să ignori această realitate atunci când adopţi o hotărâre. Mai mult, dl Tănase însuşi a recunoscut că Moldova este un stat capturat, iar într-un interviu din 25 septembrie pentru „Deutsche Welle” domnia sa declara următoarele:

“Corupţia este generată de actualul sistem politic şi administrativ din ţară, care permite exercitarea unui control quasi-general asupra puterii de stat şi reduce la zero ideea de separaţie a puterilor în stat. Republica Moldova este guvernată prin persoane interpuse. Adevăraţii decidenţi sunt alţii decât cei care deţin anumite funcţii în stat.” (…) “Atâta timp cât într-un cabinet, unde încap trei-patru persoane, se va decide cine va fi şeful statului, mai apoi, în acelaşi cabinet, se va decide pe cine acest şef al statului va propune ca prim-ministru, şi tot aşa mai jos, nici un protest, demisie sau arestări nu vor avea niciun efect.” 

Aşa se face că prin deciziile şi prestaţia sa din ultima lună, preşedinţia a devenit singura autoritate care se opune acaparării totale a statului. În mod normal, Curtea Constituţională ar fi putut să se alinieze preşedinţiei, să fie cea de-a doua luptătoare cu cei care au acaparat statul. Sau măcar să adopte o decizie care să fie – nu în sprijinul lui Timofti - ci în cel al Constituţiei. Vedem însă că CC adoptă o decizie exact în interesul celor care au acaparat statul şi pe care Tănase ca şi cum îi acuză în interviurile sale. 

 “Curtea, zice bloggerul Tănase, ia în considerare nu semnificaţia cuvintelor luate separat, ci în corelaţie cu alte prevederi constituţionale pentru a asigura unitatea materiei constituţionale, raţiunea şi funcţionarea instituţiilor, precum şi echilibrul puterilor. (subl. n.)

Care „funcţionare a instituţiilor”? A celor care nu funcţionează?! Care „echilibru al puterilor”? Cel care este profund dezechilibrat!?...

Ce folos să repeţi de vreo cinci ori că decizia adoptată de Curte este în concordanţă cu practica ţărilor democratice, dacă noi trăim într-un stat acaparat. Ţinem minte că şi în Uniunea Sovietică se declara că avem democraţie şi că cetăţenii participă la alegeri, dar cunoaştem cu toţii ce democraţie şi ce alegeri erau acelea.

 Dacă aş urma exemplul lui A. Tănase şi aş analiza cu lupa ce a scris domnia sa pe blog, v-aş arăta o sumedenie de incoerenţe şi neconcordanţe, dar mi-ar lua şi mie, şi cititorilor prea mult timp. Totuşi, pe câteva nu am putut să le ignor. De pildă, asta:

“…toate mecanismele constituţionale trebuie interpretate exclusiv în sensul în care generează stabilitate, şi nu alegeri anticipate…”

Nu înţeleg cum poate un preşedinte al CC să opună stabilitatea cu alegerile anticipate? Oare dl Tănase a uitat că în 2009 numai decizia lui Voronin de a merge la anticipate a adus stabilitate în ţară, iar pe domnia sa la postul la care este acum?!

Sau:

“Riscul de dizolvare (“a Parlamentului” – nota nr.) trebuie să determine partidele parlamentare să formeze majorităţi şi să guverneze.”

Poate pentru partidele de la guvernare “dizolvarea Parlamentului” este un “risc”, dar pentru ţară pot fi o salvare. Vezi acelaşi exemplu cu decizia lui Voronin din 2009.

Şi încă o perlă marca Tănase:

“În ultimii 4 ani, am avut un Preşedinte care şi-a exercitat mandatul în limitele Constituţiei şi nu a încercat să creeze încă un pol de putere…”

Deci, atâta timp cât preşedintele îndeplinea comenzile celor care au acaparat statul, el era băiat de dobă. Cum a încercat să apere Constituţia şi poporul, s-a transformat “într-un pol de putere”.

Spre final aş vrea să-l citez pe un alt membru al Curţii Constituţionale, domnul Victor Popa, care în anul 2004 spunea(vezi “Raportul naţional privind exercitarea justiţiei constituţionale în Republica Moldova”, Editura Prut Internaţional, Chişinău, 2004, p. 17”):

“Curtea Constituţională va deveni o superautoritate care, prin hotărârile sale, va anula toate actele juridice normative adoptate de Parlament; este o instituţie a supravegherii constituţionale, devenind un aparat periculos, care, în loc să soluţioneze litigiile dintre puteri, se va transforma într-un organ executiv politic cu atribuţii nelimitate“.

Anume asta s-a întâmplat, CC s-a transformat într-un “aparat periculos”, inclusiv cu ajutorul celui care ne prevenea despre asta încă 2004.

… Cât despre dl A. Tănase, nu ştiu care sunt motivaţiile acestei prestaţii a domniei sale. Ori vin dintr-o hipertrofiată conştiinţă a superiorităţi intelectuale, ori dintr-o dragoste nemărginită pentru bunuri materiale, ori dintr-o perversă plăcere pentru putere, care îl înrudeşte atât de mult cu patronul său Plahotniuc. Nu poţi însă să nu te întristezi uitându-te la acest tablou: un munte de creier în slujba unui interlop.

CONSTANTIN CHEIANU