Reporterii au mers la partid să relateze despre o chestiune de importanţă naţională, înaintarea candidaturii pentru funcţia de premier. Spre deosebire de modul în care au fost trataţi reporterii vara trecută, când, tot cu ocazia numirii unei candidaturi la funcţia de premier, reporterii au fost ţinuţi în stand-by ore în şir la poarta sediului PD pe o căldură care depăşea 30 de grade, de această dată jurnaliştii şi cameramanii au fost invitaţi într-o sală pentru presă. Ca să aştepte acolo declaraţii, scrie Ziarul de Gardă.
La un moment dat, când liderii PD au început a se perinda prin curtea PD, în semn că s-a terminat şedinţa, reporterii s-au bulucit la uşă şi au aflat că au fost încuiaţi. Uşa nu se deschidea, iar la uşă, de partea cealaltă, stătea paznicul PD, un bărbat în scurtă cu 3 trandafiri imprimaţi pe spate. Paznicul i-a privit cu privirea omului care a îndeplinit misiunea, apoi s-a întors la ei cu spatele cu trandafiri imprimaţi şi a stat aşa, în văzul camerelor de luat vederi, până când prin curte au trecut toţi liderii PD care trebuiau să treacă fără să fie deranjaţi de presă. Da, bărbatul cu trandafiri pe spate stătea aproape de uşa după care erau sechestraţi jurnaliştii, stătea de-a gata, ca să se asigure că ei nu vor forţa uşa, nu vor sparge geamul, nu vor deranja politicienii pro-europeni.
După ce liderii PD au plecat, sala de (încuiat) presa a fost descuiată şi jurnaliştii au putut fi liberi. E adevărat, fără declaraţii de la Plahotniuc, dar atât de liberi. De ce trebuie să încui nişte reporteri, cui îi vine în cap o asemenea metodă în anul 2016?
Sechestrarea, încuierea unei persoane e metoda oamenilor violenţi şi lipsiţi de educaţie. Traficanţii de femei îşi încuie victimele, bărbaţii geloşi îşi încuie soţiile, exploatatorii îşi închid robii. Nu am întâlnit încă vreun caz când un partid politic ar încuia pe cineva, dar am întâlnit cazuri când reporterii au fost sechestraţi, inclusiv la Tiraspol, sau în teritoriile controlate de ISIS. Acum, asta s-a întâmplat în R. Moldova în cel de-al doilea an de Asociere cu UE.
Vlad Plahotniuc are calităţile lui pozitive. Chiar dacă asupra lui planează suspiciuni că nu ar fi finalizat studii superioare, că ar fi implicat în toate scandalurile bancare pe care le-a avut Moldova începând cu supradiscutatul caz Victoriabank, că ar folosi mijloace ”neortodoxe” cum ar fi şantajul, interceptări telefonice neautorizate etc., că ar admite evaziuni fiscale, mituiri şi presiuni în afaceri, toată lumea va recunoaşte că are un caracter puternic şi că multe dintre aceste ilegalităţi ar fi fost probate şi demonstrate dacă Moldova ar fi avut procurori şi judecători puternici, şi că el nu ar fi ajuns candidat principal şi aproape singular dacă Moldova ar fi avut parlamentari şi miniştri puternici. Aproape toţi au fost slabi şi, ulterior, au devenit şantajabili, dominaţi şi eliminaţi. Plahotniuc a fost, în acest caz, lupul sanitar, a developat o mare problemă a clasei politice.
Cât despre relaţia cu presa, tot binele cu răul lui. Ştie toată lumea că Plahotniuc, dar şi întreg PD-ul au consilieri europeni, cu cetăţenie şi diplome europene, că PD e şi membru al grupurilor parlamentare europene. Înţeleg că Vlad Plahotniuc s-a ocupat toată viaţa sa cu altceva, nu cu chestiuni ce ţin de libertatea presei şi de drepturile omului în general. Dar dacă, totuşi, are consilieri şi consultanţi salarizaţi, cum de au admis să încuie reporterii? Mai ales, fiind cel mai mare proprietar de media din R. Moldova, şi politicianul cu cele mai multe instituţii media în proprietate. Un om care deţine presă şi nu înţelege ce e cu libertatea presei nu poate fi premier al unei Moldove pro-europene. Da, el poate fi nu doar premier, nu doar preşedinte, ci controlor general al suflării moldoveneşti, dar într-o Moldova ne-europeană.
Jurnal.md
