Mi-e o milă de oamenii aceştia de nu pot să vă descriu. Umiliţi de un partid, care s-a făcut preş în faţa unui om mic. Umiliţi de alţii care le strigă de la alt protest că s-au vândut. Citeam pe un blog de hipsteriţă snoabă nişte acuzaţii la adresa sărmanilor oameni. Nişte sofisme de om superior. Băi, oameni buni, nu e aşa. Partidul, omul mic s-au folosit de aceste persoane vulnerabile ca de nişte obiecte. Ca Stalin, ca Ceauşescu, omul mic i-a mânat în Chişinău pentru a susţine un discurs penibil. Culmea penibilului – printre „susţinători” erau nişte oameni care păreau să aibă dizabilităţi. Este josnic să te foloseşti de condiţia lor…

L-am văzut pe omul mic. L-au văzut şi cei aduşi cu forţa în faţa Teatrului de Operă şi Balet. A stat atât de mult ascuns, încât atunci când a apărut brusc în faţa oamenilor, ne-am speriat. Dar când a început să vorbească ne-am dezmeticit. Este un om mic la trup şi la suflet. Să vii înconjurat de bodyguarzi în faţa ”susţinătorilor” tăi pe care i-ai adus cu forţa înseamnă multe. În primul rând că te temi. Nu, nouă nu trebuie să ne fie frică de omul mic. El ne-a umilit. Ne-a adus ca vitele în microbuze din toate raioanele ţării. Ne-a ameninţat că ne dă afară de la serviciu. Dar când l-am văzut acolo, pe scări, nu ne-a mai fost frică. Lui îi era frică de noi. Altfel de ce să fi fost atât de speriat încât să se blindeze cu bodyguarzi? Câţiva strigă anemic „Plahotniuc, Plahotniuc”. Dar situaţia este penibilă. În aer se simte un ”Jos Plahotniuc”. Cine să-l strige? Oamenii umiliţi aduşi ca nişte animale de la ţară de nişte politicieni fără simţul penibilului, care nu au nimic uman în ei? Îl văd pe Ceauşescu la ultimul său discurs. Ceauşescu a luat elicopterul şi dus a fost. Plahotniuceauşescu a plecat ca elicopterul. Şi din nou înconjurat de bodyguarzi. Sfârşitul este aproape.

Sursa: Cojocari.ro