„Moldova, o ţară mică şi strâns legată de Rusia, este o componentă importantă a evoluţiilor din Europa de Est. De la prăbuşirea Uniunii Sovietice, SUA şi Uniunea Europeană şi-au lărgit influenţa în Moldova prin sprijinirea partidelor politice şi a mişcărilor sociale, încurajând participarea Chişinăului în blocurile lor comerciale şi crescând cooperarea în domeniul securităţii prin alianţele lor militare. În 1992 Transnistria, practic, s-a rupt de Republica Moldova şi de atunci s-a autoadministrat ca teritoriu independent. Un element important al stabilităţii în regiune este o misiune rusească de menţinere a păcii, amplasată acolo. În acest sens, elitele moldoveneşti au tot oscilat între Rusia şi Occident până în 2009 pentru a obţine condiţii cât mai bune pentru ele însele”, începe o analiză făcută de Global Research.
Etapa actuală în istoria RM a început în aprilie 2009, când rezultatele alegerilor parlamentare câştigate de Partidul Comuniştilor, au fost contestate de opoziţia prooccidentală. Situaţia a escaladat în revolte grave în capitală, când susţinătorii opoziţiei au luat cu asalt şi au dat foc clădirii Parlamentului. Oligarhii moldoveni, cu sprijinul birocraţiei vestice, au favorizat integrarea în UE. Deşi poliţia a recâştigat controlul, guvernarea a fost destabilizată şi nu a putut să câştige suficient sprijin în Parlament pentru a alege preşedintele ţării. În alegerile ulterioare din august 2009, Partidul Comuniştilor a câştigat din nou cel mai mare număr de voturi, însă trei partide de opoziţie, prooccidentale, au câştigat împreună cel mai mare număr de locuri şi au guvernat ţara prin diferite aranjamente de coaliţie. De atunci, situaţia din Republica Moldova a fost polarizată între coaliţia partidelor de dreapta proeuropene şi partidele de stânga, în special comuniştii şi socialiştii, care au optat împreună pentru o politică externă de neutralitate şi multivectorială. Guvernele prooccidentale au urmat totuşi un curs puternic proeuropean şi în 2013 au convenit asupra unui Acord de Asociere cu UE, ale cărei condiţii sunt foarte asemănătoare cu cele din Acordul de Asociere la UE semnat cu Ucraina. De altfel, Moldova, ca şi Ucraina, nu a reuşit să prospere economic de la proclamarea independenţei, şi a ajuns, practic, cea mai săracă ţară din Europa, notează autorii articolului.
„Dezamăgirea este în creştere în Republica Moldova, pe fondul cursului prooccidental pe care l-a luat guvernarea. Sprijinul pentru aderarea la UE a scăzut de la 70% în 2007 la doar 40%, în contrast cu 50% care susţin aderarea la Uniunea Eurasiatică. Mai mult, la ultimele alegeri parlamentare de pe 30 noiembrie 2014 cel mai mare număr de voturi (20,51%) au fost câştigate de Partidul Socialiştilor, care este antieuropean. Trei partide prooccidentale au câştigat împreună 45,63%. Dar liderul evident în campania electorale, partidul antieuropean „Patria”, a fost exclus ilegal din cursa electorală cu 70 de ore înainte de alegeri. Partidul Comuniştilor a venit al treilea, cu 17,48%, iar în scurt timp liderul partidului, Vladimir Voronin, a trecut de partea oligarhilor, trădându-şi electoratul. Forţele oligarhice au obţinut astfel din nou controlul în Parlament”, se mai spune în analiză.
În continuare, Global Research scrie despre controversatul oligarh Vladimir Plahotniuc, despre corupţia la nivel de stat şi „jaful secolului” din sistemul bancar.
„Guvernarea de la Chişinău şi oligarhii, în frunte cu bine-cunoscutul oligarh din Moldova, prim-vicepreşedintele Partidului Democrat, Vladimir Plahotniuc, au şlefuit calea propriilor interese prin vânzarea resurselor ţării şi prin manevrarea banilor oferiţi de Uniunea Europeană sub acoperirea retoricii liberale. Rezultatul este deprecierea bruscă a economiei Moldovei în ultimii ani, în detrimentul oamenilor. Având în vedere acest lucru, autorităţile RM au creat o tensiune politică internă şi reprimarea oricăror semne de disidenţă. Situaţia de criză politică şi lupta cu aşa-numita mână a Moscovei le permite să justifice o corupţie absolută şi să explice dezastrul din economie. Un exemplu al acestei abordări ar putea fi acţiunile fostului prim-ministru Iurie Leancă. În perioada în care era premier, Guvernul său a dat credite de aproximativ 1 miliard de dolari către trei bănci: Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank, timp de trei luni. O mare parte din aceşti bani a fost iniţial împrumut al UE. Creditele nu au fost restituite. Leancă i-a ajutat pe oligarhii Ilan Shor şi Vladimir Plahotniuc să fure banii din Banca Naţională a Moldovei prin intermediul acestor bănci. Astfel, oligarhii au transformat Republica Moldova într-un stat feudal în care aproximativ 50 la sută din populaţia de sex masculin lucrează în străinătate, în timp ce familiile lor sunt aproape ostatici în Republica Moldova. Sistemul corupt al dictaturii oligarhice blochează orice posibilitate a oamenilor de a depăşi acest sistem. Dar un număr de oameni mai încearcă să o facă...”, scrie Global Research.
Autorii analizei menţionează şirul de proteste care au avut loc în RM, mai ales după majorarea tarifelor la energia electrică şi gazele naturale, de către ANRE, „care a luat decizia sub acoperirea nopţii”. Totodată, se vorbeşte şi despre protestele organizate susţinătorii partidului lui Grigore Petrenco în faţa casei lui Plahotniuc, unde agenţii privaţi de pază au agresat mai multe persoane, printre care şi jurnalişti.
„Activiştii cred că actele de corupţie şi schemele ilegale ale lui Vladimir Plahotniuc au devenit cauza creşterii tarifelor. La 31 iulie, militarii înarmaţi şi firmele private de securitate ale lui Plahotniuc au perturbat „oraşul libertăţii”. Forţele de securitate private au fost extrem de brutale şi multe persoane, inclusiv femei, au fost lovite. Cu toate acestea, protestele au continuat. La 1 august, veteranii şi bătrânii au organizat un miting de protest la Ceadâr-Lunga. Sute de oameni au ieşit şi pe 3 august la Vulcăneşti. Guvernul a fost nevoit să facă un pas înapoi pe 5 august, atunci când la reuniunea Consiliului Suprem de Securitate s-a decis să se facă recomandări categorice de revizuire a tarifului la gazele naturale. Scopul era să se calmeze nemulţumirea publică, în timp ce regimul pregăteşte represiuni împotriva protestatarilor, însă oamenii nu s-au oprit”, menţionează Global Research.
Un alt element important în ce priveşte Republica Moldova este rolul României, membru al NATO şi UE, care nu face niciun secret din intenţia sa de reunire cu Moldova, susţin autorii analizei. „Unirea a devenit un obiectiv pentru unii politicieni români, în special pentru fostul preşedinte Traian Băsescu. Deşi sondajele de opinie arată constant că majoritatea moldovenilor se opun unirii cu România, există o minoritate semnificativă care sprijină acest lucru şi care poate apela la România pentru ajutor financiar şi politic. Prin urmare, creşterea deficienţelor financiare şi politice din Moldova şi voinţa României de a folosi acest lucru în propriile interese va fi unul dintre factorii cheie din regiune. Oligarhii niciodată nu vor sprijini cu adevărat aderarea la România pentru că nu vor să piardă terenul lor de putere. În schimb, aceştia folosesc naţionalişti români radicali ca o forţă care să ţină moldoveni în frică”, se mai spune în articol.
Prăbuşirea guvernului Gaburici, împreună cu disputele dintre partidele pro-UE, a fost un factor important în creşterea popularităţii Partidului Socialist şi a blocurilor roşii. Instabilitatea prelungită în Moldova şi obosirea de extindere a Uniunii Europene au făcut pentru RM aderarea la UE o posibilitate îndepărtată. Oligarhii moldoveni şi guvernul lor continuă să se plângă în UE cu privire la situaţia din ţară pentru a obţine din nou ajutor financiar, care va fi şi el, cel mai probabil, furat. Cu toate acestea, UE nu poate refuza, pentru că se teme să piardă Rusiei ţara, se spune în analiză.
Global Research mai scrie despre riscul izbucnirii unui conflict armat în regiunea transnistreană, care s-ar putea extinde pe tot teritoriul Republicii Moldova şi chiar s-ar putea contopi cu cel din Ucraina, la un moment dat. „Dacă explodează violenţe în Transnistria, atunci este puţin probabil că se vor termina acolo. Există un risc puternic de răspândire pe tot teritoriul RM şi care s-ar putea contopi cu conflictul din Ucraina. În rezultat, Moldova se va confrunta cu creşterea radicalismului şi naţionalismului, iar guvernarea va insufla frică, va denunţa statutul de non-bloc şi, în cazul în care va fi nevoie, va induce Moldova în haos”, conchide Global Research.
Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.
Jurnal.md
