De ce nu-l înţeleg jurnaliştii pe Igor Dodon?

De ce nu-l înţeleg jurnaliştii pe Igor Dodon?
Sursa: sic.md Foto: sic.md 27.01.2017 12:12
Preşedintele Igor Dodon a avut la 24 ianuarie o întîlnire cu reprezentanţii presei, unde s-a lăudat cu realizările sale în prima lună de mandat şi a răspuns la întrebări. O bună parte din declaraţii şi întrebări ţineau de recenta vizită a preşedintelui la Moscova. Cum ne-a obişnuit, discursul lui Igor Dodon s-a dovedit şi de această dată a fi unul foarte „flexibil”, punctat de contradicţii şi falsuri. La acestea ne vom uita în continuare.

Ridicarea restricţiilor de intrare în Rusia pentru 50.000 de moldoveni

Igor Dodon a început întîlnirea cu jurnaliştii prin a enumera succesele vizitei sale la Moscova, printre cele mai concrete fiind acesta: „Am solicitat şi am reuşit să obţinem ca pentru aceşti circa 50.000 de cetăţeni ai RM această restricţie să fie înlăturată. Aţi auzit şi declaraţiile oficialilor ruşi, aţi văzut şi angajamentele care au fost anunţate. S-a luat decizia şi procedura acuma este în implementare ca aceste restricţii pentru 50.000 de cetăţeni ai RM să fie ridicate".

Dacă la Chişinău preşedintele asigura jurnaliştii că problema a fost deja rezolvată, observăm că la Moscova el îşi exprima doar speranţa că va fi găsită o soluţie. „În Federaţia Rusă lucrează oficial 500 de mii de moldoveni. Cîteva zeci de mii nu pot intra pe teritoriul FR pentru că au diverse încălcări. Noi am atins şi această problemă şi sperăm că în viitorul apropiat va fi găsită o soluţie pentru cetăţenii noştri.”

Vladimir Putin părea să-i iasă în întîmpinare lui Dodon, spunînd că moldovenii în Rusia nu reprezintă o problemă, ci sunt bineveniţi. Însă apoi explică: „Noi trebuie însă să lămurim această chestiune cu un cerc mai larg de parteneri. Asta nu ţine de Moldova. Dacă noi luăm o decizie în privinţa Moldovei, trebuie să luăm o decizie şi în privinţa celorlalte ţări. Din acest punct de vedere, putem zice că Moldova e ostaticul relaţiilor noastre cu alte ţări.”

Chiar dacă Igor Dodon a obţinut vreo concesie din partea autorităţilor ruse, ea nu a fost anunţată explicit în cadrul întîlnirii din Moscova. Mai mult decît atît, întîlnirea nu a fost urmată de niciun alt anunţ oficial. Avem doar, pe de o parte, declaraţia preşedintelui că problema a fost rezolvată şi, pe de altă parte, promisiunea lui Putin că poate se rezolvă cumva, dar problema nu va fi discutată separat, ci la pachet cu celalte ţări.

(Ne)anularea Acordului de Asociere

Una din temele preferate ale lui Igor Dodon este Acordul de Asociere cu UE. Pe sic! am mai scris deja despre oscilările sale între Est şi Vest sau, mai concret, anume despre anularea Acordului de Asociere.

După alegerea sa în funcţie de preşedinte, Dodon rămâne la fel de inconsecvent. Spre exemplu, la întâlnirea cu Putin el declara: „Eu nu exclud că după următoarele alegeri, aceasta va fi poziţia majorităţii parlamentare şi eu o voi sprijni. Iată este Partidul Socialiştilor, sper că vor obţine majoritatea parlamentară şi Acordul va fi anulat.”

Doar câteva zile mai târziu, marţi la Chişinău: „Acordul de Asociere cu UE nu poate fi anulat de preşedintele ţării. Poziţia mea personală şi a Partidului Socialiştilor pe care l-am condus, acum nu mai sunt preşedintele partidului, a fost următoarea: că noi considerăm că semnarea Acordului de Asociere cu UE în anul 2014 a fost prematură. Urma să aibă loc un referendum. Am menţionat foarte clar că dacă majoritatea cetăţenilor RM prin referendum sau majoritatea cetăţenilor prin vot parlamentar vor vota pentru partide care sunt pentru anularea acestui Acord, preşedintele ţării nu are atribuţii să blocheze.”

Dacă la Moscova Dodon e promotor activ al anulării Acordului, la Chişinău ia o poziţie pasivă şi cumva lipsită de putere: dacă poporul sau Parlamentul o va cere, ce poate face el?

De asemenea, noul preşedinte insistă pe dezechilibrul comercial dintre UE şi Moldova, uitînd că, după cum am mai arătat pe sic!, cea mai mare explozie a importurilor din UE a avut loc anume cînd el era ministru al economiei pe timpul guvernării comuniste.

Cînd a fost furat miliardul?

Criticînd mai departe Acordul de Asociere, Dodon spune că documentul nu a ajutat la lupta împotriva corupţiei, întrucît miliardul a fost furat după semnarea Acordului. „Lupta cu corupţia: cînd s-a furat miliardul? În noiembrie 2014, punctul final. Era Acordul de Asociere în vigoare? Era.”

În primul rînd, faptul că Acordul de Asociere era în vigoare în noiembrie 2014 e un fals. Deşi a fost semnat pe 27 iunie 2014, Acordul a fost apoi ratificat rînd pe rînd de către ţările membre UE şi a intrat în vigoare abia pe 1 iulie 2016.

În al doilea rînd, deşi încă nu este clar cu exactitate cine, cît şi cînd a furat în acest caz, există un consens că schemele folosite au fost puse în aplicare cu cîţiva ani înainte. Însuşi Dodon admite cumva asta menţionînd „punctul final”. Conform raportului Kroll,7 totul începe în 2012, cu doi ani înainte de semnarea Acordului şi cu 4 ani înainte de intrarea lui în vigoare. Deci argumentul fostului lider PSRM privind efectul Acordului de Asociere asupra luptei anti-corupţie este total nejustificat.

Datoria faţă de Gazprom

O altă declaraţie controversată a lui Igor Dodon la Moscova priveşte datoria regiunii transnistrene: „Avem anumite idei cum să ieşim din această situaţie. Datoria din dreapta Nistrului este de circa $500 mil., iar din stânga Nistrului – de circa $6 mlrd. Trebuie să înţelegem că toată această datorie – de peste $6,5 mlrd. – este datoria totală a Moldovei”.

La întîlnirea de marţi cu jurnaliştii, preşedintele schimbă din nou macazul. „Categoric nu poate fi vorba de punerea datoriei Transnistriei pe umărul consumatorului din dreapta Nistrului. În al doilea rînd, datoria este a Moldovagaz, nu datoria de stat a Republicii Moldova. Da, îi a Moldovei că-i agent economic, dar nu datorie oficială. Agent economic Moldovagaz. Fondator la Moldovagaz 50% îi Gazprom. Adică 2 agenţi economici unde Gazprom are majoritatea, agentul ăsta îi dator 6 miliarde şi ceva.”

Totuşi cine, cum şi cînd va plăti datoria, rămîne neclar.

Ce vrea, de fapt, Dodon?

Pe tot parcursul întîlnirii cu jurnaliştii, noul preşedinte s-a plîns că declaraţiile îi sunt interpretate incorect, că nu a fost înţeles, că i s-au pus în cîrcă lucruri pe care nu le-a spus, etc. Acest discurs l-a caracterizat în campania electorală, dar nu s-a terminat odată cu aceasta, chiar dacă Dodon nu mai e un politician de rînd, ci şeful statului.

Dacă declaraţiile sale contradictorii sau false şi „clarificările” ulterioare mai puteau fi cît de cît justificate în campania electorală, în funcţia de şef al statului aceste tactici nu mai sunt potrivite. Nu poţi spune ca preşedinte că „jumătate din teritoriul României este moldovenesc”,9 iar apoi să insişti că respecţi România şi românii şi nu ai nimic împotriva lor. Nu poţi afirma că Moldova va căuta metode de a plăti datoriile regiunii separatiste, ca apoi să dai din umeri cu scuza că e datoria unui „agent economic”. Sau să le spui moldovenilor că problema cu interdicţiile de intrare în Rusia a fost rezolvată cînd ruşii au spus clar că nici măcar nu e ceva ce ţine de Moldova. Sau să dai vina furtului miliardului pe Acordul de Asociere, chiar dacă acesta a intrat în vigoare abia la cîţiva ani după consumarea furtului.

Sic.md

Ştiri similare

ULTIMELE ŞTIRI