… În şedinţa plenară a Parlamentului din 26 aprilie 2012 unii aleşi purtau grijă unor noi „acţionari” apăruţi la BEM. „Au obţinut şi ei, sărmanii, nişte acţiuni, sunt minoritari şi vor şi ei careva drepturi”, zicea un fost preşedinte. „Nu înţeleg unde este raider aici”, se întreba un alt viitor preşedinte….

… Doar peste o zi, pe 27 aprilie 2012, BNM, contrar prevederilor legale, contrar discuţiilor din parlament, ilegal legalizează aceşti noi „proprietari” de acţiuni la BEM, chiar dacă exista sechestru impus din partea CNPF pe aceste acţiuni litigioase. Aceşti noi „proprietari” erau acele 4 companii („partenerii” autorului citatului de mai sus), despre care BNM nu avea oficial confirmările necesare despre beneficiarii din spate pentru legalizare. Ia legalizat prin uşa din spate.

… Peste 4 ani (doar 4 ani) ei s-au autoidentificat.

Ce zic ei azi, aceşti deputaţi, despre acest „personaj periculos pentru sistemul bancar”(citat preluat de la un preşedinte de Parlament)? … Doar numele lor sunt aceleaşi, doar guvernarea e aceeaşi  … Dar mesajele – diferite, în dependenţă dacă e “peace” sau “war”. Şi politica sau partidele тут непричем. Just business!

Această frază/citat de la început, de fapt, e despre multe: despre stat captiv, despre instituţii conduse de persoane vulnerabile, despre grupuri de interese, care ba convieţuiesc, ba sunt în războaie, despre de ce raportul Kroll 1 (întocmit în baza informaţiilor furnizate de către BNM, aşa scrie chiar în raport) nu conţine şi această perioadă de „schimbări de acţionari”, dar începe doar din august 2012, despre de ce documentele de stat ale unei comisii speciale sunt păstrate ani în şir în afara secretariatului sau arhivei Parlamentului, despre de ce „raportul alternativ al unui deputat” într-o comisie specială a fost filtrat în partid şi a fost lipsit exact de perioadele şi evenimentele relevante, …

Şi despre multe-multe alte.

P.S.: refuz să cred că unul dintre cei care purtau grija „noilor acţionari” în aprilie 2012 nu ştia despre cine şi despre ce este vorba, dar naivitatea mea încă mă face să sper că celălalt purtător de griji a aflat abia acum cine era beneficiarul acelor evenimente de atunci, din 2012. Chiar dacă ştiu că sunt prea naiv să mai admit aşa ceva.

Veaceslav Negruţa