Buhari câştiga Preşedinţia în cea mai neagră perioadă a Nigeriei din ultimii 15 ani. Mâncat de corupţie, statul african cu cele mai semnificative rezerve de petrol a mai fost şi grav lovit de scăderea cu peste 60% a preţurilor la aurul negru. Plus la toate şi sângeroasa organizaţie teroristă Boko-Haram era parcă mai puternică decât niciodată.

Iar la 29 mai 2015, pe fondul tuturor acestor nenorociri abătute asupra Nigeriei, cu o campanie foarte combativă, Muhammadu Buhari câştiga Preşedinţia furnizând o premieră în istoria acestui stat – devenea primul candidat al opoziţiei ce câştiga scrutinul prezidenţial în faţa unui preşedinte în funcţie -, învingându-l pe Goodluck Jonathan.

Secretul victoriei lui Buhari a fost promisiunea că va forma mai mult de jumătate din bugetul ţării din alte resurse decât petrolul. Întrebat cum o va face, candidatul devenit ulterior preşedinte a spus: „pentru început, întorcând ce au furat politicienii până acum”.

Şi s-a apucat de treabă, iar la un an de la victorie a anunţat că a reuşit să readucă în buget 9 miliarde de dolari furaţi de către politicienii care s-au perindat la putere în ultimele decenii.

De-a dreptul extraordinar pentru presa occidentală, care a relatat pe larg subiectul, a fost returnarea a 320 de milioane de dolari din conturile fostului dictator Abacha. De ce este atât de extraordinar? Pentru că Abacha a condus Nigeria între 1993 şi 1998, anul în care a şi murit.

Aşadar, la 18 ani de la moartea dictatorului, un preşedinte nou, foarte insistent, care a bombardat ONU şi marile capitale financiare ale lumii cu zeci de scrisori, a reuşit să aducă în ţară 320 de milioane de dolari pe care Abacha îi dosise în conturile elveţiene.

Bun. Acum să nu se amăgească cineva că după venirea lui Buhari în fruntea Nigeriei s-o fi transformat acest stat într-un exemplu de luptă cu corupţia. Jurnaliştii britanici scriau după venirea în funcţie a noului preşedinte că politicienii din Nigeria sunt doar de două feluri: „extraordinar de corupţi” şi „foarte corupţi”. Şi mai spuneau că ar fi un mare noroc pentru nigerieni dacă Buhari ar fi primul lider al acestui stat care să fie „doar corupt”.

De altfel, de-a dreptul emblematică a fost o discuţie pe care premierul David Cameron a avut-o la Palatul Buckingham, la începutul lunii mai, cu Regina Elizabeta. Premierul spunea că la un summit la Londra vor veni şi „politicieni din cele mai corupte ţări din lume: Afganistan şi Nigeria”. Regina, auzind de isprăvile lui Buhari, l-a atenţionat pe Cameron că „noul preşedinte nu este deloc corupt”, iar Cameron a fost nevoit să recunoască într-un fel acest lucru, cu un „se străduieşte”.

De ce Buhari a făcut ceva ce Plahotniuc nu va putea niciodată

Situaţia din Nigeria poate fi, pe undeva, comparabilă cu cea din Moldova. În toamna anului trecut, într-o perioadă plină de proteste, Andrei Năstase chiar îl îndemna pe preşedintele Nicolae Timofti să procedeze aidoma liderului nigerian, care pe atunci era cam la a 10-a scrisoare trimisă autorităţilor elveţiene, relatându-le, cu argumente, că banii din conturile lui Abacha, dar şi a altor foşti sau actuali politicieni, aparţin de fapt poporului.

Dacă mai era şi pe cine de îndemnat în Moldova, poate-poate era o mică speranţă. Dar aşa…

De atunci la Chişinău a căzut un Guvern şi ne-am pricopsit pe cap cu altul. Iar la câteva zile de la învestire, Filip (a se citi: Plahotniuc prin vocea lui Filip) trâmbiţa de la Chişinău până la Bucureşti că va întoarce miliardul furat din bănci. Ba chiar se lăuda că va instala în PMAN ditamai panoul electronic care să ne arate zilnic câte parale a întors Plahotniuc în buget.

Desigur, panoul n-a mai fost instalat, iar din miliardul furat nici măcar 10 milioane de euro n-au fost recuperate până acum. Dar şi aceşti bani „recuperaţi” provin din nişte credite acordate de băncile lichidate.

Mai mult decât atât, schemele vechi funcţionează în continuare, cetăţenii fiind jefuiţi din toate părţile, începând cu facturile la telefon şi energie electrică şi terminând cu creditele externe.

Aşadar, la Timofti şi Plahotniuc se şi termină paralele între Abuja şi Chişinău, pentru că aici încep deja marile diferenţe între Nigeria şi Moldova.

Prima, şi cea mai importantă, e că Plahotniuc nu va ajunge niciodată preşedinte, aşa cum Buhari a făcut-o. Iar a doua, e că spre deosebire de Plahotniuc, nu Buhari e cel care a furat miliardele, deci îşi poate permite să întoarcă banii acasă.

Alex Cozer

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.