Boris Akunin
La începutul acestei săptămâni, miniştrii de Externe ai statelor membre ale Uniunii Europene au adoptat o rezoluţie privind Republica Moldova, trecând în revistă principalele reforme pe care actuala majoritate parlamentară şi guvernul acesteia trebuie fără întârziere să le pună în practică. Printre priorităţile incontestabile se regăsesc depolitizarea instituţiilor de stat, lupta cu corupţia de sistem, restabilirea statului de drept, reforma justiţiei, ordinea în domeniul activităţii bancare, combaterea spălării banilor şi finalizarea anchetei „furtului miliardului”, sancţionarea celor vinovaţi şi recuperarea banilor.
De asemenea, UE recomandă autorităţilor de la Chişinău să se angajeze într-un dialog constructiv cu societatea civilă, să ia în serios doleanţele OSCE privind alegerile şi finanţarea partidelor, să asigure libertatea mass-media, în primul rând prin neadmiterea concentrării surselor de informare în masa în mâinile unui singur proprietar. Aceste recomandări, formulate de UE într-un mod destul de categoric, dacă nu ultimativ, au stabilit şi condiţiile în care actuala guvernare mai poate spera la un ajutor financiar şi acordarea altor subvenţii.
Unul dintre europarlamentarii care s-a încumetat să comenteze documentul UE pentru Moldova a stabilit şi termenul limită pentru a trece de la vorbe la fapte, după care Bruxelles-ul va lua decizia finală cu privire la formele de interacţiune cu Chişinăul. În opinia sa, „dacă în primele 90 de zile guvernarea va demonstra voinţă politică pentru punerea în aplicare a programului de reforme, de care are nevoie ţara, atunci Europa va redeveni un partener sigur al Moldovei. În cazul în care guvernul va eşua, atunci îi va fi foarte greu să recucerească încrederea Europei”.
În această situaţie, actualul premier a reacţionat destul de prompt, convocând în regim de urgenţă şedinţa comisiei guvernamentale pentru integrare europeană pentru a examina rezoluţia Consiliului. „Am înţeles cerinţele”, a raportat P. Filip. „În rezoluţie am găsit o confirmare a faptului că direcţia aleasă de guvern este una corectă”, - cu o încredere exagerat de optimistă a declarat şeful executivului. Pe pagina sa de Facebook, premierul a dat asigurări că autorităţile vor reforma sectorul bancar şi cel judecătoresc, iar guvernul, la o adică, va susţine un dialog permanent cu reprezentanţii societăţii civile şi ai opoziţiei.
Dar până în prezent nu există nici un indiciu ca actuala guvernare oligarhică să manifeste sensibilitate la adresa cerinţelor Uniunii Europene. Parlamentul, care după protestele din 20 ianuarie nu îndrăzneşte să se convoace în şedinţă plenară, dar şi acest guvern plăpând şi lipsit de identitate, se ocupă în cea mai mare parte de PR ieftin sau continuă să mimeze ceea ce actuala guvernare considera a fi reforme pe placul partenerilor internaţionali. Nu le poate fi negat doar tupeul primitiv cu care sunt ignorate revendicările Mişcării Protestatare şi ale Forumului Civic, care practic sunt identice cu cele conţinute în rezoluţia UE pentru Moldova.
Actuala putere manifestă coerenţă şi „voinţă politică” doar în încercarea disperată de a păstra neschimbat regimul oligarhic, care se mai menţine pe şubredele sechele ale politicaştrilor vânduţi şi birocraţiei corupte, încercând năprasnic să se ascundă după paravanul creat de fumigenele propagandistice sub denumirea de „principii şi valori europene”. Astfel, săptămâna trecută, guvernul a respins un proiect de modificări legislative cu privire la demonopolizarea pieţei mediatice. Mai apoi, Consiliul Superior al Magistraturii, în baza unui pretins concurs şi în lipsă de contracandidaţi, l-a reales în funcţia de şef al Curţii Supreme de justiţie pe un tip discreditat şi corupt din anturajul oligarhului Plahotniuc.
Vârful cinismului a fost şi declaraţia reprezentanţilor Partidului Democrat, cu privire la menţinerea neschimbată a principiului de numire în funcţie a membrilor Comisiei Electorale Centrale, care actualmente este controlată în totalitate de către autorităţi şi folosită de oligarhi pentru a se menţine la putere prin fraudarea scrutinelor şi falsificarea rezultatelor alegerilor.
În astfel de circumstanţe, nu contează dacă actualul guvern va reduce cu câteva procente convenţionale preţurile la energia electrică, la produsele petroliere, dacă va schimba câţiva funcţionari corupţi, se va juca cu dobânzile la creditele bancare, va reduce unele taxe locale sau le va majora, va relua anumite relaţii cu FMI sau nu, va deprecia sau va întări valuta naţională. Problema va rămâne una complexă, de sistem. Deoarece în împărăţia oglinzilor strâmbe totul este deja deformat, iar pe alocuri prăbuşit în totalitate: şi sistemul financiar, şi piaţa valutară, şi verticala puterii, şi administraţia publică în totalitatea sa.
Ţara este în cădere liberă, iar problema majoră constă în furturile şi jafurile la nivel înalt, comise de oligarhi, care subminează economia şi sărăcesc populaţia. Întreaga orânduire social-politică prezintă o formă feudal-oligarhică, comprador-off-shor-istă a capitalismului primitiv în stadiul de acumulare primară a capitalului, a redistribuirii şi scoaterii acestuia în afara ţării.
Criza actuală are nu numai un caracter de sistem, ci şi este una generală, deoarece se suprapun mai multe situaţiei de criză din diferite domenii ale funcţionării statului şi vieţii societale. În primul rând, „furtul miliardului” de către oligarhii de la putere, după care a urmat jaful rezervelor valutare ale statului în valoare de aproximativ un miliard de dolari, a constituit o lovitură devastatoare aplicată potenţialului de reanimare a economiei din contul resurselor interne.
În al doilea rând, asistăm la o criză a întregii structuri a economiei moldoveneşti, care în ultimii ani a devenit dependentă aproape în exclusivitate de ajutorul financiar din partea partenerilor internaţionali şi de volumul investiţiilor străine.
În al treilea rând, zeci de scheme criminale de sustragere a banilor de la populaţie ce continuă să funcţioneze în diferite sfere de activitate, începând cu proprietatea publică, sfera energetică, produse petroliere până la comerţul angro şi cu amănuntul, precum şi împingerea întreprinderilor mici şi mijlocii în zona gri, au lipsit bugetul statului de resurse şi au creat premise pentru default.
În acest mediu oligarhic domină regulile lumii interlope. Pentru corupţii care participă la diverse scheme de sustragere a banilor publici, care utilizează patrimoniul naţional pentru îmbogăţirea personală, pentru funcţionarii degradaţi, precum şi pentru procurorii, judecătorii, vârcolacii din organele de drept, criza parcă nici nu ar exista. Anume din această cauză interesele de grup, de clan ale acestor indivizi, care au reuşit să pună mâna pe putere în Moldova, vin în contradicţie flagrantă cu interesele noastre, ale cetăţenilor normali ai acestui stat.
La moment, în cadrul acestui sistem oligarhic, nu există şi nici nu se prevede o ieşire din situaţia dramatică în care ne-am pomenit noi, cetăţenii acestui stat. Cei de la putere, ca de obicei, vor continua să mintă poporul în mod cinic şi obraznic, să-l jefuiască în continuare sub acoperirea frazeologiei proeuropene, încercând să câştige timp şi să zădărnicească mişcarea de protest, în efortul disperat să menţină acest status-quo pentru a-şi salva pielea şi activele furate
Actuala criză este cu mult mai periculoasă în raport cu situaţiile complicate în care s-a aflat statul moldovenesc pe parcursul a mai mult de două decenii de existenţă independentă. Cea mai gravă consecinţă a acestei crize generale constă în degradarea inevitabilă a orânduirii social-economice, care se numeşte capitalism primitiv, oligarhic şi cumetresc. Din acest punct de vedere, actuala criză este cea mai profundă şi cea mai imprevizibilă din perspectiva consecinţelor politice, economice şi sociale.
Orice strategie eficientă de asanare a situaţiei actuale, bazată pe principii democratice, pe scoaterea ţării din criza generală, presupune demontarea actualului sistem oligarhic, criminal, parazitar şi antipopular. Iar pentru aceasta, acum ca niciodată societatea are nevoie de elite responsabile, de cel puţin o forţă politică nouă şi reformatoare, capabilă să spargă acest regim oligarhic şi să reîntoarcă Moldova pe calea unei dezvoltări normale, europene, păstrând valorile tradiţionale ale poporului acestei ţări. Anume de apariţia unei astfel de forţe se teme actualul regim, care este gata să meargă până în pânzele albe pentru a se menţine la putere, a păstra intact actualul sistem parazitar şi antinaţional.
Nicolae Chirtoacă, directorul Institutului Independent de Studii Strategice