Primul concurs, cel din toamna lui 2015, aşa cum a şi fost gândit, a eşuat, adică s-a stricat. Scopul acelui concurs a fost de a imita un proces deschis, urmare a unui simplu anunţ de demisie în ajunul misiunii FMI. Iar cineva ştia din start finalitatea acestui exerciţiu. A fost nevoie de timp pentru anumite evenimente şi evoluţii şi pentru asta s-au şi tărăgănat plecările de-adevăratelea de la BNM.
Acum, în 2016, preşedintele Parlamentului anunţă un nou concurs pentru şefia BNM, sub presiunea partenerilor de dezvoltare, care, printre condiţiile de deblocare a dialogului şi finanţărilor RM, insistă pe un nou guvernator la BNM. Despre cerinţele interne, ale societăţii, nici nu merită de pomenit, pentru că ele oricum sunt neglijate de această guvernare.
Deci, există o diferenţă între aceste două concursuri: primul avea un scop clar şi modelat pe parcurs, în dependenţă de circumstanţele politice interne, cel de al doilea – impus de circumstanţe şi condiţii (nu doar interne) acestei guvernări, care, între timp, şi-a „rezolvat” câteva situaţii şi este gata să accepte orice guvernator la BNM (orice!), care necondiţionat şi imediat va accepta şi va prezenta Parlamentului două nume de viceguvernatori pentru aprobări.
Deci, este anunţat un nou concurs nu de atât că guvernarea înţelege de ce trebuie o altă conducere la BNM, ci pentru că partenerii condiţionează deschis de astă dată.
Totuşi, merită atenţie câteva aspecte mai tehnice referitor la acest, al doilea, “concurs”:
1. Comisia precedentă şi-a expirat mandatul. Pentru un alt concurs n-a fost reactivat mandatul sau creată o altă comisie.
2. Chiar dacă aceiaşi comisie va fi (admitem) – un membru numit adiţional (consilierul UE al prim-ministrului Streleţ) şi-a finalizat mandatul în RM, iar membrii comisiei delegaţi de partide şi-au m-au schimbat apartenenţele politice.
3. Comisia anterioară a avut un regulament şi decizii. Acestea stabileau condiţiile de participare (reieşind din lege), cerinţele specifice şi conţinutul dosarului aplicantului.
4. O condiţie nouă a apărut, diferită de norma legală: obligativitatea vorbirii limbii engleze. Nu ca avantaj, ci condiţie de acceptare în concurs.
5. Dosarul ar mai trebuie să conţină şi cel puţin 2 scrisori de referinţă (recomandare). De la cine – nu e specificat. Dar se subînţelege (pentru şanse sigure).
6. Iar CV-ul trebuie să fie şi în engleză, iar scrisoarea de motivaţie – preferabil în engleză.
Cine a introdus aceste modificări şi suplimente nu este clar. Comisia nu a avut şedinţă şi nu au fost modificate deciziile anterioare. Cu atât mai mult că unele nu se înscriu în prevederile legale. Într-o conferinţă de presă preşedintele Parlamentului zicea şi de o altă cerinţă – 5 ani de muncă peste hotare. Poate ca avantaj? Pentru că altfel e un obstacol ilegal pentru mulţi de aici.
Ce să înţelegem din toată această situaţie cu un nou concurs?
S-ar putea nici să nu fie comisie şi concurs. Cei care vor depune dosarele – vor fi examinaţi într-un alt format. Poate un consiliu format ad-hoc din „străini” şi consilieri, care înţeleg şi vorbesc engleză. S-ar putea să nu se spună numele acestora, doar să se facă referinţă la acel format.
În realitate, însă, ar putea fi că nimeni nu-şi mai doreşte această funcţie, păstrându-şi numele curat, construit cu ani de muncă, şi păstrând, totodată, distanţă faţă de această guvernare cu centre decizionale din afara puterilor oficiale şi legale ale unui stat de drept. Mulţi vor aştepta vremuri mai bune pentru prestaţii profesionale în acest domeniu.
Dar preşedintele Parlamentului este impus de această dată să iasă din încurcătură şi va nominaliza două sau chiar trei nume, de formă, ca majoritatea parlamentară să voteze acel nume, care va accepta să fie doar interfaţa BNM pentru o anumită perioadă de timp. Evident, cu obligaţiunea de nominalizare imediată a doi vice-guvernatori, care, împreună cu ceilalţi doi deja în oficiu, vor conduce BNM. Asigurând continuitatea şi confortul necesar anumitor centre de decizii.
Asta dacă, totuşi, se vor găsi aplicanţi curajoşi care nu se tem de situaţia politică incertă şi boambele de aici (la care des fac referinţe unii politicieni).
Primul – in voie, al doilea – de nevoie.
P.S. Apropo, primul „concurs” era lansat de preşedintele Parlamentului, cu toată împachetarea mediatică, cel de al doilea – “Parlamentul a lansat un nou …”.
Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.
Jurnal.md
