Tatiana Djamanov, jurnalista atacată de M. Tauber: „Toate contractele încheiate de Primăria Orhei, secretizate” / Interviu

ipn.md

- Stimată doamnă Tatiana Djamanov, primarul de Orhei, Ilan Şor, a avut recent un discurs plin de ură şi de incitare la violenţă împotriva jurnaliştilor şi a oponenţilor politici. În ce condiţii un jurnalist independent îşi desfăşoară azi activitatea la Orhei?

Din 2015, de la instaurarea actualei administraţii a oraşului, ne confruntăm cu o situaţie foarte dificilă. Iniţial, ne-au îngrădit accesul la şedinţele publice. E vorba atât de şedinţele Consiliului municipal Orhei, cât şi ale Consiliului raional, care are o sală în incinta primăriei. Gardienii au primit indicaţii să nu ne permită să intrăm. Am apelat la ajutorul instituţiilor media, ne-am adresat la poliţie, ca rezultat, accesul la şedinţe ne-a fost deblocat. Ulterior, am avut mai multe situaţii în care reprezentanţii Partidului Şor, care formează majoritatea în Consiliul municipal, ne-au numit „presă dubioasă” ori cu alte invective cu scopul de a ne discredita. E preţul plătit pentru reflectarea obiectivă a realităţii.

Primarul Ilan Şor preferă să-şi desfăşoare activitatea în umbră. Mai nou, la iniţiativa lui, a fost deschis un post de radio cu o denumire ca a noastră. Noi ne numim Radio Orhei, ei – Radio Orhei FM. Dar acest „FM” nu este un semn distinctiv al identificării. Ne-am adresat în instanţa de judecată. E vorba de concurenţă neloială şi de denigrarea noastră. Noul post de radio urmăreşte scopul de a-i crea o imagine bună primarului de Orhei şi partidului său. Pe lângă aceste probleme, avem trei procese de judecată cu primăria, legate de blocarea accesului la informaţii de interes public. Am solicitat o informaţie despre o firmă din Chişinău cu care Primăria Orhei a semnat contracte de achiziţie a unor lucrări de amenajare a teritoriului. Pe atunci suma contractelor era de două milioane de lei, acum această sumă a crescut până la patru milioane.

În al doilea caz am solicitat o informaţie despre rapoartele de activitate ale întreprinderilor municipale. Pe durata acestui mandat, nicio întreprindere municipală nu a prezentat vreun raport de activitate. Nu este clar din ce bani se fac drumurile, se amenajează teritoriul. Toate contractele sunt secretizate, sub pretextul că acestea conţin date cu caracter personal ori că ar conţine secrete comerciale. La fel sunt secretizate contractele încheiate de primărie cu Asociaţia „Pentru Orhei” creată de primarul Ilan Şor, o asociaţie care apare frecvent ca sponsor. Nu mai este clar unde se cheltuie bani publici, unde se cheltuie bani personali, şi din ce surse provin aceştia. Din 2015 primăria nu a prezentat niciun raport de activitate.

- La ce etapă sunt aceste procese?

După mai bine de un an am obţinut câştig de cauză în prima instanţă. După cum era de aşteptat, Primăria şi Consiliul municipal au atacat deciziile în instanţa de apel. Procesul se tărăgănează. Astfel cetăţenii sunt împiedicaţi să afle informaţii relevante despre modul în care sunt cheltuiţi banii publici. Recent, am aflat că Partidul Şor şi-a mutat sediul în incinta primăriei. Dar în aceste condiţii nu putem afla cât se plăteşte pentru arendă. Avem patru viceprimari, un aparat umflat al primăriei. Nu mai e clar pentru ce şi din ce surse sunt plătiţi. Nu avem acces la informaţii ori, chiar dacă le oferă, maşinăria aceasta dă un răspuns superficial.

- Nu au existat încercări de a vă corupe, în stilul lui Şor, pentru a vă transforma într-un instrument loial puterii?

La început, înainte să înceapă constrângerile, ne-au propus să colaborăm cu ei frumos, tovărăşeşte, dar în condiţii obscure, cu nişte plăţi neoficiale oferite pe sub masă. Le-am spus că suntem dispuşi să încheiem cu ei contracte, ca şi cu celelalte administraţii, să le prestăm servicii în mod transparent, că nu acceptăm să fim în buzunarul cuiva. După aceea am fost evacuaţi din hotelul Codru, o întreprindere municipală, unde redacţia noastră îşi avea sediul. Nu au dorit să prelungească contractul de locaţiune chiar dacă nu aveam nicio datorie. Recent, locul nostru a fost luat de acest post de radio al administraţiei oraşului, despre care am vorbit mai sus, care îi lustruieşte imaginea şi care, din cauza confuziei legate de nume, zădărniceşte munca noastră de peste zece ani.

- În ce măsură vă simţiţi azi în siguranţă la Orhei?

Partidul Şor se bucură de susţinerea oamenilor, pentru că le oferă ajutoarele acestea, lemne, bani. Am ajuns să fim văzuţi ca nişte paria. Buneii mei sunt originari din această localitate. Nu ne simţim în siguranţă nu doar în timpul activităţii, în calitate de jurnalişti, ci şi ca locuitori ai acestui oraş. Îi incită la ură pe oameni într-un mod atât de grav încât e periculos să mergi pe stradă. Ne percep ca pe un duşman care le doreşte răul.

- Duminică s-a scandat: „Radio Orhei la gunoi!”, iar Tauber striga: „Marş afară, Radio Orhei!”, după care s-a avântat cu mătura asupra Dvs., strigând: „Vreau să mătur aici, e murdar după Dvs.!”. Ce aţi simţit în acele momente şi cu ce gânduri v-aţi întors de la acest protest?

Noi nu aveam habar de acest eveniment. PPDA, PAS nu au anunţat nicio activitate. Ne-a telefonat o persoană care ne-a informat că, într-o gheretă, lângă stadion, sunt blocaţi nişte oameni. Am ajuns acolo la ora 12.00. Maxim (fiul Tatianei – n.a.) a ajuns înaintea mea. Am văzut o mulţime furibundă. Nu ne-am întâlnit niciodată cu Tauber. Nici nu am înţeles că ea e cea care vorbeşte. Mi s-a părut că e cineva din adeptele acestui partid. Am încercat să fac nişte imagini. Cineva a informat-o că suntem de la Radio Orhei. Ne-au confundat cu celălalt Radio Orhei, la care ea deja a fost la interviu, şi iniţial au scandat: „Radio Orhei e cu noi!”. Am negat din cap. Când au înţeles că au gafat, m-au stropit cu apă. Un bărbat de acolo mi-a spus: „Să vă văd la cimitir!”. O femeie i-a strigat lui Maxim, care e fiul şi colegul meu: „Să vă spânzuraţi – tu şi mama ta!”. Ne-au strigat: „Marş din Orhei!”, „Pascuda!” (o înjurătură rusească, ce ar însemna nemernic, secătură, rezultată din alăturarea abrevierilor celor două partide – n.a.) şi alte asemenea invective. Îi aţâţă pe oameni împotriva noastră, dar aici e casa noastră, aici ne-am născut, aici locuim...

- Aţi aflat în ce mod au fost aduşi aceşti oameni la protest?

În mulţime am zărit o femeie pe care am văzut-o şi la protestul din Chişinău. M-am apropiat de ea şi am întrebat-o cum a ajuns la protest. Mi-a zis că „ne-au adus la distracţie”. Femeia aceasta ştia că vine la Orheiland. Duminica aceasta însă le-au dat mături şi le-au cerut să protesteze. Unii oameni habar nu aveau că sunt aduşi la protest. De regulă, în zilele de sâmbătă şi duminică, îi aduc în mod organizat, cu autocarele. Pe unii îi duc la Orheiland, pe alţii – la primărie, unde le arată filmul despre cine ar fi furat miliardul, în versiunea primarului Şor. Există un plan de activităţi de care se conduc. Cât plătesc pentru sală nu se ştie. Oamenii ies în fiecare sâmbătă şi duminică cu pungi de acolo. Îi aşteaptă transportul care îi duce în localităţile lor. Sunt aduşi din diferite localităţi, chiar şi din Găgăuzia. Astfel ce e anormal devine normalitate. Autorităţile ştiu, dar nu reacţionează. Am depus plângeri la poliţie împotriva doamnei Tauber în legătură cu incidentul de duminică. E grav când un primar se comportă în acest mod.

- Ce mesaj le-aţi adresa oamenilor, copiilor acestor pensionari, care ajung peste noapte să susţină Partidul Şor?

Îmi pare foarte rău (plânge). Această perioadă a coincis cu pierderea unei persoane foarte dragi, mama mea. Personal, nu am intrat în cârdăşie, nu am acceptat niciun compromis ruşinos cu nicio administraţie, cu nimeni de la putere. Bineînţeles, aş fi putut trăi şi eu mai bine, i-aş fi putut crea condiţii mai bune mamei mele. Dar nu am acceptat aşa ceva. Regret că unii acceptă pomeni fără nicio remuşcare. Că pentru ei nu este o problemă că sunt furaţi alţii şi li se aruncă o fărâmă din această pradă. Am dorit să fac ceva util, nu doar pentru mine, pentru familie, ci şi pentru oamenii din localitatea noastră. Ca rezultat, eu şi familia mea avem de suferit.

Celor de la putere nu le place presa liberă. Sperăm să avem prieteni, un public care a înţeles sacrificiul nostru şi care ne-ar susţine în această situaţie, pentru că avem nevoie de susţinerea oamenilor. Anul trecut ne-au lipsit de sediu, staţia de emisie e în altă parte a oraşului. Bine că avem internet. Ne descurcăm cum putem, dorim să readucem măcar cât de puţin lucrurile în albia normalităţii în localitatea noastră.

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu