În penitenciarul de la Rezina se află 125 de deținuți, condamnați să-și ispășească pedeapsa de închisoare pe viață

Penitenciarul din Rezina se află la 100 de kilometri de Chişinău. Este o închisoare construită pe vremea Uniunii Sovietice, în anul 1963, pe malul Nistrului. Aici sunt încarcerați peste 260 de deținuți, dintre care 125 sunt condamnați șă-și ispășească pedeapsa pe viață. Închisoarea are câteva blocuri speciale pentru deținuții care au comis crime grave. Tot aici sunt se află cei mai periculoși condamnați, aduși din toate penitenciarele țării sau cei care dau dovadă de comportament deviant. Ei sunt păziți în condiții de maximă siguranța de 50 de gardieni.

În aripa unde sunt deținuții pe viaţă e mereu liniște. E un loc dur și apăsător. Aici nu e voie cu bani, telefoanele mobile şi chiar ceasuri electronice.

„Mi s-a schimbat viziunea asupra lumii. S-a schimbat percepția realității. Eu am început să prețuiesc și să conștientizez cât este de valoroasă o viață de om. Am înțeles cât este de important să te gândești înainte de a face ceva”, spune Andrei, deținut.

Deținuții stau câte doi sau trei în celule. Dorm pe paturi supraetajare, au o masă, scaune, noptiere şi un dulap mare pentru haine. Ei pot avea televizor sau calculator, dar fără acces la Internet. În fiecare celulă există şi o baie mică. Deţinuţii pot face duş doar o dată pe săptămână.

„Penitenciarul este un loc strașnic pentru că, abia după ce ne-am pomenit aici, începem să prețuim ceea ce nu prețuiam înainte de asta. Aici ne confruntăm cu anumite greutăți. În primul rând, este vorba despre limitarea libertății, a contactului cu cei apropiați, cu familia și prietenii”, spune Andrei, deținut.

Primii zece ani de detenție sunt cei mai grei pentru cei condamnați pe viaţă, mai ales din punct de vedere psihologic. Timp de un deceniu, deținuții care au comis crime deosebit de grave sunt plasați sub un regim sporit de supraveghere. Nu au dreptul la vizite de lungă durată cu rudele şi sunt scoşi în aer liber doar câte două ore pe zi.

„Așa cum eu sunt la prima etapă de detenție, am dreptul la patru ore pe lună de întrevederi, sub camerele de supraveghere. Noi stăm cu soția față în față, ne vine foarte greu să ne îmbrățișăm și, respectiv, asta este o presiune morală enormă atât asupra mea, cât și asupra soției. Abia peste zece ani de detenție, eu pot să pretind ca să fiu transferat la regim normal și atunci pot beneficia de o întrevedere de trei zile, odată în trei luni”, relatează Andrei, deținut.

Condamnații se confruntă deseori cu episoade de depresie, iar alții recurg la revolte. Pe parcursul ultimilor doi ani, 37 de deținuți condamnați pe viaţă au intrat în greva foamei, în semn de protest. Potrivit datelor Administrației Naționale a Penitenciarelor, în ultima perioadă incidente precum încălcarea regimului de detenție cu implicarea condamnaților la detenție pe viață au loc periodic. Cel mai grav incident a fost atunci când un condamnat pe viață și-a omorât colegul de celulă în urma unui conflict iscat spontan. La fel, au fost înregistrate cazuri când deținuții au atacat gardienii Penitenciarului cu cuțite sau alte obiecte confecționate artizanal.

Andrei a ajuns după gratii când avea 31 de ani. Deja de nouă se află în detenție.

„Pe noi ne-au acuzat de comiterea unei infracțiuni deosebit de grave. Am fost pedepsit eu și complicele meu. A fost o întâmplare care a dus la aceste consecințe tragice”, menționează Andrei, deținut.

Când se afla în libertate, bărbatul avea o afacere. Acesta are două facuștăți, pe care le-a încheiat cu succes în Republica Moldova și în Israel. Bărbatul susține că a participat la o infracțiune deosebit de gravă, dintr-o întâmplare.

„Eu aveam un loc permanent de muncă care îmi plăcea și era nemaipomenit de interesant pentru mine. De specialitate, sunt economist, manager și marketolog. Conduceam o afacere. Era bine!", spune Andrei, deținut.

Deținuții se pot înscrie la studii liceale sau profesional-tehnice. Orele sunt predate online, în nişte celule special amenajate. O parte dintre condamnaţi aleg să-şi ocupe timpul cu folos, pentru a scăpa de rutina zilnică.

„Aici noi am primit o meserie - tencuitor. Am studiat un an, am primit diplomă, o categorie. Învățăm și iar învățăm. Dezvoltarea personală este foarte importantă pentru noi”, spune Andrei, deținut.

O comisie specială examinează personalitatea şi comportamentul fiecărui deţinut. Mulţi dintre ei cer ajutorul specialiştilor cu diverse probleme de ordin psihologic. Mai nou, fiecare pușcăriaș are un plan individual de ispășire a pedepsei.

„Ei simt sprijinul și aportul nostru. Nu admitem ca în contextul penitenciar pedeapsa acestora să fie și mai dură. Ultima perioadă punem accent pe realizarea planului individual de executare a pedepsei, fiecare condamnat are un plan stabilit. Dacă planul sau programul este realizat, condamnatul are anumite beneficii chiar până la eliberarea condiționată, înainte de termen și iată ei depun efort”, relatează Natalia Andriuța, psiholog, Secția reintegrare socială, ANP.

De la declararea independenţei Republicii Moldova, niciun deţinut condamnat pe viaţă nu a fost eliberat. În decembrie 2021, în Republica Moldova a intrat în vigoare o lege care prevede atragerea în actul de amnistie şi a condamnaţilor cu cea mai severă pedeapsă. Sunt însă mai multe condiţii dure pe care trebuie să le respecte. Ei pot fi eliberaţi doar după 30 de ani de detenţie, inclusiv prin comutarea pedepsei iniţiale. O decizie finală e luată de instanţa de judecată.

„Desigur că eu regret foarte mult cele întâmplate, faptul că am ajuns aici. E foarte greu de transmis asta în cuvinte”, spune Andrei, deținut.

În prezent, condamnați pe viață sunt doar bărbații. În Codul Penal al Republicii Moldova se prevede că detenția pe viață nu poate fi aplicată femeilor și minorilor.