E multă confunzie, chiar dacă eu credeam că noi am depăşit ireversibil discursul geopolitic pe agenda națională. Iată punctul meu de vedere, personal, în calitate de specialist în PR (şi de ce asta e relevant).

Pe lângă faptul că e vorba de o rezoluție amplă, şi nu un subiect izolat („mâna Moscovei”), hai totuşi să vedem, întâi de toate, ce ar însemna, de facto, nu aparent, revenirea Rusiei în APCE (şi sancțiunile care i se pot imputa juridic). O spune şi articolul de la Financial Times.

„It is essential to maintain the only formal judicial link between Moscow and Europe, which allows Russian citizens to challenge alleged abuses of government power”. Adică revenirea Rusiei în APCE (printre altele), ar însemna o unică soluție juridică de a proteja drepturile cetățenilor ruşi, chiar şi împotriva abuzurilor guvernării.

Aşadar, la modul practic, ne-am lamurit, sper.

Cu totul altă dimensiune e cum comunici asta (PR).

Ce ține de Rusia, e şi normal că Putin extrage o „fațetă” a rezoluției şi zice că jubilează. În fața propriilor cetățeni, el mizează pe mesajul că asta ar fi probă a faptului că s-a rezolvat conflictul din Crimeea şi Rusia merge mai departe. Bun, pentru acasă PR-ul e clar. Cu totul altă retorică e spre vest. Observați şi o schimbare recentă în discursul oficialilor ruşi, despre „stat de drept”, „democrație”, etc. The picture is way bigger şi eu una văd asta ca o schimbare surprinzător de bună (cârcotaşii ar specula că exportul de gaz şi frică nu e sustenabil).

Din perspectiva unor delegați, strategia de comunicare se manifestă astfel (din păcate, încă foarte des în multe plenuri): e vorba de aparență, nu esență.

De exemplu, cei pe care un vot „pentru” i-ar costa politic acasă prea mult, votează „împotrivă”, indiferent că argumentele le dictează altfel. Imediat după vot, ei de regulă vin şi cu o replică ce rezonează bine cu electoratul lor acasă - usually to score extra brownie points, mai ales în jurul vreunor alegeri sau, mai grav, o fumigenă pentru a distrage de la vreun scandal în care sunt implicați cei vizați. Aşa s-a ajuns la distorsionarea rezoluției în a o limita la teza (greşită) că Rusia revine în forță la APCE. Cu toate acestea, mulți dintre ei (cei oleacă mai responsabili) fac asta asigurându-se că sunt suficiente voturi din partea altora, pe care votul îi costă politic mai puțin sau deloc. You scratch my back - I scratch yours.

Năstase nu e aşa gen de politician, pentru care aparențele să conteze mai mult decât esența. Putea vota comod „împotrivă” doar ca să nu dea argumente holdingului (flămând) al lui Plahotniuc că el ar fi „mâna Moscovei”. Şi iar geopolitica. Or totuşi lecția protestelor Platformei DA, cât şi a ultimelor evoluții din Parlamentul Republicii Moldova (a căror maturitate a debusolat inițial chiar şi presa occidentală), e că retorica geopolitică e păguboasă. Punct.

Acuma uitați-vă atent şi la felul în care s-a votat, mai ales cei care au votat „împotrivă” şi vedeți dacă nu cumva ei nu şi-au putut asuma nişte riscuri electorale acasă. De cei care s-au abținut sau s-au ascuns prin cafenele în general tac. Dacă a urmat şi o replică cu tentă triumfalistă imediat după votare, mişcarea a fost făcută prioritar pentru capital politic acasă.

Haideți, vă rog, să nu mai apăsăm vreodată butonul geopolitic, cum zicea Inga.

Acestea fiind spuse, cred că e absolut necesar să existe întrebări chibzuite şi critici constructive în adresa acelora cărora le-am acordat votul. Doar aşa se naşte o societate civilă veritabilă şi o guvernare care ține pulsul societății. La capitolul PR or lucra mai târziu. Acum de reforme şi curățenie e nevoie.

apceapce

Ruxanda Josan