Ce ascunde jocul lui Harunjen: Salvarea fugarilor, izbăvirea de Stoianoglo sau un milion de lei? // SPECIAL

La 10 noiembrie 2022, Eduard Harunjen, procuror general în timpul regimului Plahotniuc (între anii 2016-2019), i-a solicitat printr-o cerere prealabilă șefei statului să anuleze decretul lui Igor Dodon din iulie 2019 privind demiterea sa și să fie restabilit în aceeași funcție. Drept răspuns, Maia Sandu a declarat pentru un post de televiziune că „toți cei care au servit regimuri corupte nu au șanse să revină în sistem”. Fostul procuror general susține că, după ce va primi refuzul în scris, se va adresa în judecată.

Totodată, Harunjen l-a atenționat pe procurorul general interimar Ion Munteanu că, după 10 noiembrie, acesta nu mai are dreptul să conducă Procuratura Generală, iar actele administrative pe care le va semna sunt pasibile de nulitate absolută. În acest sens, petiționarul face trimitere la art. 171, alin 5 din Codul Administrativ, care prevede că „suspendarea executării actului administrativ individual survine prin depunerea unei cereri prealabile sau acțiuni în judecată prin care se contestă actul administrativ individual”. Astfel, potrivit lui Harunjen, el ar trebui să fie iarăși procuror-șef al țării.

Demisia din 2019

Menționăm că, la 9 iulie 2019, Parlamentul a adoptat o hotărâre cu privire la numirea ilegală a lui Harunjen în fruntea Procuraturii Generale. Atunci el și-a depus cererea de demisie, iar peste două zile a fost destituit din funcție printr-un decret al lui Igor Dodon. La acea vreme, Harunjen declara presei că hotărârea legislativului este anticonstituțională, iar în cererea către Dodon a invocat motive de sănătate. Întrebat de Jurnal.md de ce totuși a demisionat, fostul procuror general a spus că a fost presat să facă acest lucru:

„Într-adevăr, atunci mă aflam în regim de spitalizare, mă recuperam după o intervenție chirurgicală. Dar motivul adevărat care a stat la baza demisiei mele a fost că mi se cerea insistent să depun cerere, în caz contrar se va pune în aplicare hotărârea parlamentului și tot ce s-a făcut în perioada mandatului meu avea să fie declarat nul. Fiind sub presiune, n-am avut altă soluție decât să scriu cerere de demisie.”

Nu este clar cine anume l-ar fi supus presiunilor, căci el nu vrea să dea nume. În schimb, este evident că noua putere nu putea să lase un om devotat lui Plahotniuc în fruntea procuraturii, după ce subalternii acestuia au băgat după gratii mulți oameni nevinovați și i-au păstrat basma curată pe adepții oligarhului.

„Foarte mulți sunt foarte descurajați”

De asemenea, nu se înțelege ce îl face pe Harunjen să încerce să revină la șefia procuraturii tocmai peste trei ani, când Moscova investește bani pentru a da jos guvernarea actuală și fugarii își doresc cu orice preț să revină la putere. El își explică decizia într-un mod destul de bizar, la modul superlativ, susținând că nu vrea altceva decât să-și ajute colegii, despre care și-ar fi dat seama că s-ar afla într-o mare incertitudine:

„Astăzi, amprenta semnificativă a politicului face ca procuratura să intre într-un colaps instituțional absolut. Procurorii îmi spun că foarte mulți vor să plece din sistem. Foarte mulți pleacă în concediu de paternitate și așteaptă când se vor termina aceste acțiuni, care le lezează imaginea foarte mult. Majoritatea șefilor procuraturilor sunt pe condiții de interimat. Adică, în orice moment, pot fi scoși din funcții. Ei se simt acum foarte descurajați și nu vor să se implice în dosare foarte importante. Sunt numai doi, trei tineri care iau în procedură aceste dosare. Mai mult, procurorii nu pot hotărî nimic în organul lor colegial, CSP, unde majoritatea o dețin cei veniți din sfera politicului.”

În timp ce demonizează actuala guvernare aidoma lui Șor, Harunjen evită să vorbească despre controlul absolut al politicului asupra instituțiilor de drept din timpul lui Plahotniuc, când Procuratura se transformase, de fapt, într-o bâtă politică.

Cu toate astea, el precizează că, din 10 noiembrie 2022, „ne întoarcem la perioada de până la 11 iulie 2019, când procuror general era Eduard Harunjen”. În acest caz, dacă instanța de judecată îi va da dreptate, toată munca procurorilor de după căderea guvernării PD ar putea fi dată peste cap, ceea ce ar însemna un serviciu enorm pentru Plahotniuc și clica sa, deși e puțin probabil că Harunjen își va asuma acest risc. Întrebat ce ar face cu dosarele fugarilor în cazul în care ar reveni la cârma procuraturii, acesta s-a arătat indignat:

„Chiar credeți că sunt în relații cu Andronachi, Plahotniuc, Platon? Credeți că vreau să-mi ridic o țară în cap, când nici nu știu ce e în dosarele acelea? Există procurori care le gestionează și eu cred că lucrul procurorului trebuie să fie acoperit de prezumția că tot ce face el este legal, până ce această ipoteză nu va fi inversată prin probe. Niciodată nu am dat indicații ca cineva să fie scos de sub urmărire penală. E exclus că m-aș implica să distrug aceste dosare.”

„Cine a depus vreo plângere pe Plahotniuc?”

Ne-am interesat ce crede el despre implicarea în furtul miliardului a lui Plahotniuc și Andronachi, persoane care nu puteau fi puse sub acuzare în timpul guvernării PD. Căutând să se spele în continuare pe mâini, Harunjen a fugit destul de stângaci de întrebare:

„Nu mă pot expune. Ca procuror general, am avut cu totul alte împuterniciri. Nici procurorii generali europeni nu intră în esența dosarelor. Rolul meu a fost să asigur procurorii specializați cu tot necesarul, ca să lucreze, să le asigur interconexiunea cu alte organe de drept și să permit comisiile rogatorii. Nu am pus piedici, nu am dosit materiale, nu am oprit investigații.”

Așadar, omul dă de înțeles că subalternii săi erau independenți. Dar apare o simplă întrebare: care procuror de rând și-ar fi pus capul sub sabie în acei ani pentru a-și pierde serviciul și, eventual, libertatea, în încercarea de a-i trage la răspundere pe mai-marii țării? Și care procuror ierarhic superior ar fi acceptat așa ceva? L-am rugat pe Harunjen să dea lămuriri, dar am primit un răspuns de-a dreptul incredibil:

„Dar cine a depus vreo plângere pe Plahotniuc sau pe altcineva de atunci? Ca să puteți face așa afirmații, trebuie să identificăm măcar un caz de acest fel. Numai atunci, dacă procurorii nu au dat curs acestei solicitări, puteți vorbi că s-au temut. Dar în condițiile când nu au fost astfel de adresări, nici dovezi, nici informații care să ne pună să investigăm, asta e o absurditate.”

Este o absurditate mai degrabă această declarație a lui Harunjen, chiar dacă el ar crede că timpul spală rănile și șterge mințile. Pentru că nimeni nu a uitat materialele din presă și investigațiile jurnalistice cu privire la Plahotniuc și oamenii săi, bazate pe dovezi și intens mediatizate la acea vreme. Or, dacă numai Harunjen nu a atras atenția la ele, se vede că nici nu-l interesau.

„Dvs. sunteți convins că eu eram procuror general atunci? Toate informațiile din presă, care trezeau interes pentru procurori, îmi erau aduse în fiecare dimineață de serviciul de presă. Eu le trimiteam spre examinare diferitor subdiviziuni sau procuraturilor teritoriale. Nu-mi amintesc, dar sunt sigur că toate investigațiile care au fost publicate în acea perioadă au fost transmise pentru a fi examinate”, a subliniat fostul procuror general, deși în acei ani procurorii ignorau cu desăvârșite toate mass-media incomode guvernării PD.

Foarte multe întrebări ale foarte multor juriști despre foarte multe dosare

Referindu-se la perioada în care procuror general a fost Alexandr Stoianoglo, Harunjen și-a dat cu părerea că atunci multe dosare ar fi fost clasate neîntemeiat.

„Sunt foarte multe întrebări și la acea perioadă. Nu știu dacă s-a urmărit de a mulțumi publicului sau politicului, dar știu că foarte multe dosare au fost încetate nefondat. Am foarte multe exemple, dar nu vreau acum să vorbesc. Pe aceste situații trebuie de făcut analize profesioniste. Asta e o suspiciune a mea și a foarte multor juriști din societate, și a foarte multor procurori.”

Harunjen a dat asigurări că are în vedere dosarele politice intentate pe vremea sa și încetate de către succesorul său și ne-a dat un singur exemplu:

„Sunt dosare cu interese foarte enorme, inclusiv foarte multe dosare economice. Trebuie de verificat atent ce a stat la baza încetării lor. Nici azi nu înțeleg de ce a fost încetat unicul dosar probat în istoria R. Moldova de corupere a deputaților, cu persoane condamnate, care și-au recunoscut vinovăția în deplină măsură, cu sute de mii de euro și dolari scoși de la ei și puși în bugetul de stat, iar apoi reîntorși infractorilor.”

Destăinuirea: „Așa cazuri au fost de când e lumea, înțelegeți?”

Evident că Eduard Harunjen fuge de întrebări, îndeosebi când se preface că nu a știut că unii procurori de-ai săi fabricau dosare la comandă și persecutau persoane incomode PD-ului. L-am rugat să ne vorbească măcar ceva despre legăturile lui Plahotniuc cu Nicolae Chitoroagă, fostul șef al PCCOCS - procuratură care instrumenta atunci la greu dosare politice și din cele prin care se preluau ilicit afaceri. Iată ce ne-a spus:

„Am văzut că dl Chitoroagă a fost scuturat penal din plin, a fost închis în izolator, dar i s-a incriminat ceva cu un iaz și o căsuță de pe malul iazului. Tot ce a fost pe el a fost scos la iveală. Eu n-am auzit nici până astăzi că el a lucrat la comanda cuiva. Un procuror se deosebește de un jurnalist prin faptul că se bazează pe probe, nu cum faceți voi – am auzit și hai să publicăm.”

I-am amintit că la PCCOCS erau pornite dosare în temeiul unor probe false, dar Harunjen nu a fost de acord și s-a interesat de ce oamenii care au avut de suferit nu fac declarații. I-am adus aminte iarăși lucruri arhicunoscute, că o mulțime de victime ale sistemului de drept din acei ani s-au plâns atât presei, cât și lui personal, când era procuror-șef, dar el ne-a spus că oricum nu ține minte:

„Dvs. poate aveți cazuri la care ați intrat în esență, v-au interesat. Dacă vă strângeți voi, toată oastea de jurnaliști, mă astupați acuș cu cazuri. Poate și sunt, dar eu nu pot să răspund pentru tot ce se întâmplă în sistemul de drept, că avem câte 37 de mii de dosare pe an.”

În sfârșit, simțind că aici ar putea recunoaște cel puțin lucrurile care se văd cu ochiul liber, l-am anunțat că nu ne vine să credem că nu are habar despre mulțimea de cauze penale abuzive, intentate de regimul Plahotniuc. De data aceasta, Harunjen a părut sincer:

„Dvs. credeți că acum nu se fac așa dosare sau nu s-au făcut până la noi? Nu știți că la noi este așa o tradiție, că guvernele vin și pleacă? O să schimbe alte guverne și apoi altele, și o să apară alți jurnaliști care o să găsească alte abuzuri. Așa cazuri au fost de când e lumea, înțelegeți? Nu eu le-am adus în procuratură.”

Procuror general pe termen foarte scurt

Cel mai probabil, scopul lui Eduard Harunjen este cu totul altul decât de a reveni în funcția pierdută. Mai ales că mandatul său ar fi trebuit să expire în decembrie 2023. Prin urmare, dacă în timpul apropiat se va adresa în instanță și procesul nu se va desfășura în termeni mai restrânși decât altele, Harunjen, chiar dacă va obține câștig de cauză, nu va avea timp să-și salveze colegii „de incertitudine”, după cum afirmă, căci va ocupa acest post doar câteva luni, săptămâni sau zile. Mai mult, ce ar putea schimba, dacă tot el recunoaște că abuzurile în sistemul nostru de drept există întotdeauna?

Singura noutate certă în acest caz ar fi zădărnicirea eventualelor intenții ale lui Alexandr Stoianoglo de a reveni la șefia procuraturii, în cazul în care acesta va fi achitat în dosarele în care este acuzat. Pentru că, dacă Harunjen câștigă în judecată, își va pierde puterea juridică și decretul lui Dodon privind numirea în funcție a procurorului general actualmente suspendat. Atunci și unele dosare intentate pe timpul lui Stoianoglo ar putea fi mai lesne clasate nu neapărat de către Harunjen, iar alte cauze penale încetate ar purea fi repornite cu mai multă ușurință.

Lucrurile ar putea fi și mult mai simple. Nu-i exclus că la mijloc ar sta și unele interese materiale ale fostului procuror general. Deoarece, în cazul în care instanța de judecată va constata că a fost eliberat din funcție nelegitim, el ar putea beneficia de compensații de concediere și despăgubiri pentru perioada de absență forțată de la muncă, dar și pentru repararea prejudiciului moral, în sumă de peste un milion de lei. În orice caz, în situația de criză energetică acută în care se află astăzi R. Moldova, această tentativă de a stoarce bani din bugetul statului ar fi cea mai urâtă pată pe obrazul lui Eduard Harunjen.