Conflict de mentalități: Cazul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova

Este vorba despre un proiect de lege inițiat de un grup de parlamentari PAS, prin care Blocul doi al Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, situat la intersecția străzilor Bănulescu-Bodoni și 31 August din Chișinău, ar urma să fie transferat cu titlu gratuit Mitropoliei Basarabiei, parte a Bisericii Ortodoxe Române.

Edificiul a fost construit în 1902, pentru învățământ religios. După Unirea de la 1918, a trecut în proprietatea Patriarhiei Române, găzduind Seminarul Teologic. În timpul URSS, clădirea trecuse în folosința Universității tehnice, iar după declararea independenței, a fost atribuită Bibliotecii Naționale a Moldovei (BNRM).

Transmiterea Blocului doi al BNRM către Mitropolia Basarabiei s-a discutat, scrie presa, cu ocazia vizitei președintelui Parlamentului, Igor Grosu, la București, în ianuarie curent, la o întâlnire cu Patriarhul Daniel și cu președintele PSD, Marcel Ciolacu, când s-a pus problema unui sediu adecvat pentru Mitropolia Basarabiei, după ce în locul vechii reședințe - Casa Eparhială distrusă de ruși în timpul războiului - a fost ridicată actuala clădire a guvernului de la Chișinău.

Există o confuzie legată de natura acestui acord. Biserica Română evocă un act de retrocedare. Parlamentarul PAS, istoricul Virgil Pâslariuc, unul din autorii inițiativei, vorbește despre ”un gest de bunăvoință” din partea statului Republica Moldova față de Biserica Ortodoxă Română, care își anunță disponibilitatea de a investi în protecția și îngrijirea acestui monument istoric de însemnătate națională.

Există și un alt echivoc. Mitropolia Basarabia declară că nu intenționează să schimbe funcționalitatea clădirii, care va găzdui în continuare colecțiile BNRM, iar Virgil Pâslariuc susține că statul caută alte spații pentru amplasarea fondurilor de carte, că va fi construită o bibliotecă modernă, adecvată necesităților.

Bocul doi al BNRM găzduiește aproape o jumătate de milion de cărți, colecții de carte veche și rară - un adevărat patrimoniu național scris, începând cu secolul XVI. Sunt piese care au nevoie de condiții speciale de întreținere (temperatură, grad de umiditate etc.). S-au cheltuit mulți bani, s-au făcut reparații costisitoare. Ce se va întâmpla cu aceste fonduri de carte veche și perisabilă, dacă se va decide strămutarea lor? Cum li se va asigura integritatea?

Protestele societății civile

Nu era greu de prevăzut că inițiativa va trezi opinii divergente. Au reacționat intelectuali, artiști, curatori culturali - membri ai societății civile, oameni interesați de soarta clădirii și a colecțiilor de carte. Asociația Bibliotecarilor din Moldova a lansat o petiție în susținerea Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, care a adunat peste o mie de semnături.

Dacă e retrocedare, atunci sunt în drept să-și ceară proprietățile și alte culte religioase, deposedate de comuniști: catolicii, protestanții, evreii, armenii, musulmanii. Dacă e un gest de bunăvoință, cât de justificată legal va fi "înstrăinarea"? Clădirea este inclusă în Registrul monumentelor istorice, face parte din patrimoniul arhitectonic național. O seamă de actori din câmpul cultural s-au întrebat de ce nu ar face actuala guvernare niște gesturi echivalente și în beneficiul unor comunități artistice, spre folosul sectorului independent, care activează în condiții improprii, achită chirii exorbitante, duce lipsă de ateliere, scene de teatru, săli de proiecție, spații de expunere și organizare de evenimente?

Restanțe juridice și morale

Spre deosebire de alte țări foste comuniste, inclusiv România, în Republica Moldova nu există o lege privind retrocedările de imobile și terenuri către foștii proprietari interbelici, confiscate în timpul regimului sovietic de ocupație. Nu a fost voință politică. Corupția și influența Moscovei au fost prea puternice. Nici Statul Român, nici foștii proprietari, urmașii basarabenilor refugiați în iunie 1940 și după război, nu au pus această problemă în fața autorităților de la Chișinău. În anii 1990, la spartul colhozurilor, împroprietărirea s-a făcut nu după vechile acte de moștenire, ci după viza de reședință. La oraș, privatizările au luat forma unui jaf de proporții, cărora le-au căzut victime multe monumente și clădiri istorice care au fost demolate contra unor "șpăgi" grase.

Și acum, deodată, fără să fi pregătit terenul, fără consultări cu specialiștii în domeniu, fără să iei pulsul opiniei publice, faci niște promisiuni care provoacă proteste și controverse. Nu aceasta e calea.

Moldova trăiește "vârste istorice" diferite

Proiectul transmiterii blocului doi al BNRM în proprietatea Mitropoliei Basarabiei nu ar fi trezit atâtea reacții indignate în sânul societății civile, dacă ar fi fost la mijloc un hotel, o clădire de birouri, magazine, firme comerciale etc. Este vorba de Biblioteca Națională care servește exact acelorași scopuri pe care le declară Mitropolia Basarabiei: educația și propășirea spirituală a moldovenilor, păstrarea și dezvoltarea culturii române. Doar că este un spațiu laic, deschis tuturor cetățenilor, indiferent de religie, naționalitate și sex (asta apropo de restricțiile ortodoxe legate de prezența femeilor în biserică!).

Cazul Bibliotecii Naționale vine să dezvăluie un conflict de mentalități care a mocnit în acești ani în sânul societății din Moldova. S-a întâmplat că fără să ne fi reglat conturile cu trecutul, fără să fi adoptat reparații față de comunitățile, cultele și concetățenii noștri supuși represaliilor comuniste, fără să fi votat o lege a lustrației, care să despartă tranșant călăii de victime, viața totuși a mers înainte: s-au deschis granițele, au apărut noi generații educate în spiritul valorilor democratice și europene, tineri care și-au apropriat exigențele lumii moderne. Pentru ei, laicitatea statului, fixată în Constituție, e un principiu inalienabil. Acești tineri au votat-o pe Maia Sandu și au votat PAS, alături de tații și buneii lor care au așteptat treizeci de ani să li se facă dreptate și cu limba română, și cu Unirea, și cu Europa, și cu Mitropolia Basarabiei.

Guvernarea trebuie să țină seama de aceste "vârste istorice" diferite care conviețuiesc în Basarabia, să gestioneze traumele trecutului și provocările modernității de o manieră care să ia în considerare noile realități și evoluții, fără a genera resentimente și abuzuri de sens contrar.

În chestiunea Bibliotecii Naționale cea mai bună soluție este să se ia un time-out, pentru reflecție și consultări, încât să nu adăugăm la situația complicată pe care o avem în Moldova niște tensiuni inutile.

O "deconspirare" reușită

România ajută Republica Moldova în aceste timpuri grele și este o chestiune de bun-simț să mulțumești celui care nu-și precupețește banii și eforturile pentru a te salva de înec. Dar cum o faci? Contextul, "obligațiile sufletești" n-ar trebui invocate drept scuză pentru decizii controversate, pe care exponenții partidelor pro-ruse - vajnici apărători ai statalității! - sar să le blameze, țipând în gura mare că PAS "le dă românilor" avuția națională. Tocmai ei să acuze, politicienii filoruși de la Chișinău, care au jefuit Moldova și sunt pregătiți să i-o servească lui Putin pe tavă?!

Nu vociferările previzibile ale socialiștilor ne surprind. Regretabilă este vehemența unor confrați din România, care se grăbesc să-i eticheteze pe semnatarii petiției în sprijinul Bibliotecii Naționale drept mancurți spălați pe creier de propaganda rusă.

Mai lipsea, iată, doar problema Bibliotecii Naționale ca să ne lămurim definitiv cine și ce hram poartă în Moldova. Ce să mai spunem? "Deconspirarea" a reușit!

Vitalie Ciobanu/DW