Fire optimistă, luna septembrie și sărbătoarea Ziua Profesorului o umplu de tristețe pe protagonista noastră. În aceste zile mai mult ca oricând îi lipsește activitatea la școală. Primește felicitări și urări de sănătate din partea foștilor elevi cu care păstrează legătura, iar unele din ele o fac chiar să plângă.

Inițial, s-au stabilit în Italia sora Tatianei, Rodica, și fratele Andrei. A călătorit în repetate rânduri în această țară. Credea că este pregătită moral să renunțe la ceea ce a făcut o viață și să accepte provocarea de a munci departe de casă și prieteni. În realitate, procesul de adaptare s-a dovedit a fi mult mai dificil. „Mi-a venit greu să mă adaptez, căci, cu toate că am rude în Italia, când începi lucrul, rămâi singur. Mă așteptam: fac ce mi se cere, închei luna, am salariu. Realitatea însă e alta. Angajatorii nu văd în tine o persoană cu studii, inteligentă, au nevoie doar de brațe de muncă. Își pot permite să ridice vocea, și chiar să te insulte”, observă Tatiana.

„Unii te văd ca personalitate, alții – doar ca menajeră”

S-a angajat pentru cinci ore, să aibă grijă de o femeie de 94 de ani. Pensionara era sănătoasă, dar se temea să stea singură.

În discuție cu copiii acesteia, Tatiana le-a spus că are studii și experiență în domeniul pedagogic. Fiica bătrânei este profesoară. S-a mirat că Tatiana a putut să lase cariera de dascăl și să plece. Dar la fel de mirată a fost să audă și ce salarii au profesorii în R. Moldova. Au rugat-o s-o ajute pe fiica lor, liceană, la matematică. „Manualul de matematică la italieni mi s-a părut pe alocuri chiar mai ușor ca la noi. Fetița era în clasa a 9-a. Ne-am descurcat de minune. Nu poți spune despre italieni că ar fi toți buni ori răi. Depinde de gradul de cultură al familiei care te angajează. Unii te văd ca pe o personalitate, alții – doar cu mătura în mână”.

Deşi avea un contract de muncă de cinci ore pe zi, Tatiana era nevoită să muncească toată ziua, până când angajaţii de la sindicate au informat-o că în celălalt timp este liberă: „Dacă ai un contract de 30 de ore pe săptămână, angajatorul achită la stat un impozit de aproape 400 de euro pe trimestru, dar cu 54 de ore săptămânal, aproape 700 de euro şi, din această cauză, multora le convine să-ţi facă un contract cu mai puţine ore. Foarte multe femei nu sunt informate şi astfel le sunt încălcate drepturile”.

Sacrificiul din spatele remitențelor

În parcul unde se plimbă în orele libere, Tatiana a auzit numeroase istorii ale moldovencelor nevoite să muncească 24 din 24 de ore, ca să-și poată ajuta familia, copiii ori părinții bolnavi rămași la baștină. Consideră că e un mare sacrificiu din partea lor. Unele femei sunt nevoite să stea zi și noapte lângă un bătrân, uneori – chiar fără contract de muncă. „Dacă te îmbolnăvești, nu au treabă cu tine, te pot scoate în stradă. Unde sunt bărbați, sunt cazuri că își bat joc de ele, riscă să rămână fără loc de muncă când stăpâna observă ce face acesta. Sunt foarte puțini norocoși care ajung într-o familie bună și receptivă.”

Tatiana revine o dată pe an acasă. Actualmente, este în R. Moldova. Observă că a crescut numărul de mașini luxoase pe străzile Chișinăului. Există mai multe șantiere de construcții, fapt care demonstrează că oamenii continuă să investească în apartamente. Dar prețurile la unele produse, haine sunt mai pipărate ca în Italia. Detergenții, de o calitate dubioasă, sunt mai scumpi ca în statele europene. „Am fost în satul de baștină, Mașcăuți, și m-am speriat. În mahalaua noastră au rămas doar două pensionare. Restul au plecat. Sunt decisă să revin acasă și mă întreb ce mă așteaptă pe mine aici peste doi, trei ani?…”

Regretă că nu poate merge la mormintele părinților de Paștele Blajinilor, când toată lumea se duce și când „poate este așteptată acolo”, ci abia toamna, când are vacanță. „În pofida greutăților, totuşi Italia mi-a arătat ce înseamnă odihna. Îți poți permite, chiar și pentru o zi, să te duci la munte, la un lac, să-ți permiți o pizza, fără să-ți faci griji că, dacă azi mănânci pizza, mâine rămâi fără bani. Îmi lipsește însă foarte mult comunicarea cu prietenii”.

Dascălii din Italia, respectați și apreciați

Salariul de profesoară al fiicei bătrânei la care lucrează este incomparabil mai mare ca cel al profesorilor din RM. A observat că, spre deosebire de dascălii de acasă, cei din Italia își pot permite vara o vacanță la mare, iar întorși de la mare, pleacă la munte. Totodată profesorii din Italia când ies la pensie sunt asigurați. Pot călători. Nu trăiesc având grija zilei de mâine ca cei din Moldova, care abia pot lega tei de curmei ca să supraviețuiască cu 50-100 de euro.

„Profesorii din Italia nu prea discută pe teme politice. Acolo nu e ca la noi ca profesorii să convingă elevii claselor a 12-a, să le spună părinților pe cine să voteze. Așa ceva nu se pomenește în Italia. Școala nu se implică defel în politică. M-am întâlnit cu profesori de la noi care, cu lacrimi în ochi, mi-au spus cum au fost duși la protestul PD la Chișinău. Au fost obligaţi să meargă și așa mi s-a făcut greu pe suflet. M-am bucurat că nu sunt în școală că aș fi fost şi eu printre ei”, remarcă profesoara.

Voce activă a diasporei din Padova

Urmărește cu atenție situația social-politică de acasă. A supărat-o ultima decizie a PD-PSRM-PCRM de a nu vota modificarea sintagmei „limba moldovenească” cu noțiunea „limba română” în art. 13 din Constituție. Consideră că e un joc făcut în interesul Rusiei în Parlament.

În 2016, la alegerile prezidențiale, s-a deplasat la Milano ca să voteze. E de părerea că dacă li s-ar fi oferit posibilitatea atunci să voteze tuturor moldovenilor care au mers la urne, azi nu l-am fi avut pe Dodon președinte. „Dacă ar fi fost mai activi și tinerii de acasă, ar fi câștigat Maia Sandu, singura care a reuşit să facă o reformă utilă şi necesară în domeniul educaţiei. Schimbarea nu poate fi făcută stând fiecare în propria găoace. Guvernarea aceasta își bate joc de noi. Avem nevoie de politicieni oneşti, cu adevărat proeuropeni, care să dezrădăcineze corupția. Eu cred într-o schimbare, de aceea mă implic.”

Tatiana a participat la protestul de la Padova alături de Alexandru Marcinschi, președintele Asociației „Baștina”. Acolo a făcut cunoștință cu fosta deputată Valentina Cușnir, păstrează legătura cu Mihai Druță, ex-deputat în primul Parlament, o voce activă a diasporei. Speră să ajungă la Torino, la mitingul de protest împotriva concertelor cu iz electoral ale lui Şor. „Conaționalii noștri demonstrează că nu e chiar atât de ușor să-i duci de nas. Am mers la proteste, am făcut pancarte, am îndemnat lumea să iasă la vot. Chiar dacă în sate au rămas puțini oameni, cei de la guvernare încep să lupte deja pentru fiecare vot al lor sperând să-i mintă cu un kg de hrișcă. Noi, cei mai tineri, trebuie să-i convingem să voteze conștient. Să dea posibilitate celor plecați să revină acasă”, conchide Tatiana.

Jurnal de Chișinău