Una dintre marile probleme ale medicilor în ceea ce priveşte transplanturile este lipsa de organe şi reticenţa multor persoane când acest subiect este adus în discuţie. Însă o nouă realizare a unor cercetători din Statele Unite i-ar putea face pe aceştia să spere că, în viitor, nu vor mai fi nevoiţi să apeleze la donatori de fiecare dată. Asta deoarece americanii au reuşit să creeze ţesut cardiac funcţional pe baza unor celule stem, care la rândul lor au fost obţinute din celule epiteliale.

Unul dintre cele mai importante lucruri este că noua tehnică permite construirea ţesutului folosind materialul celulare al primitorului de organ. Asta înseamnă o reducere a riscului ca organismul să respingă transplantul. Desigur, celulele au nevoie şi de un cadru pe care să se dezvolte şi care să le dea formă. Conform declaraţiilor unei persoane implicate în recentul proiect, acest cadru trebuie să suporte funcţia cardiacă, celule cardiace specializate şi un mediu în care celulele să se poată înmulţi.

Cadrul, cunoscut, de asemenea, drept matrix extracelular, nu a fost crescut, ci obţinut de la 73 de inimi considerate insuficient de bune pentru a fi transplantate. Oamenii de ştiinţă au folosit un detergent pentru a înlătura toate celulele vii, inclusiv pe cele care ar putea oferi un răspuns imunologic, păstrând doar matrixul. Pentru repopulare, echipa a folosit, de asemenea, o metodă cu ajutorul căreia celulele epiteliale reveneau la stadiul de celule stem, mai eficientă decât manipularea genetică. Ulterior, celulele stem dădeau naştere unui ţesut muscular cardiac.

Muşchii obţinuţi au fost introduşi în matrixul extracelular, unde s-au dezvoltat şi au dobândit capacitatea de a se contracta. Inima aflată în dezvoltare a fost plasată după aceea într-o soluţie specială, pentru a reproduce condiţiile în care funcţionează organul în mod normal, iar după 14 zile deja apăruseră anumite regiuni care se contractau normal dacă erau stimulate electric.

În prezent, echipa lucrează la crearea unui ţesut care poate înlocui anumite secţiuni ale inimii afectate de un stop cardiac, îmbunătăţind, în acelaşi timp şi metodele prin care pot fi generate mai multe celule. Aceştia sunt, totuşi, conştienţi de faptul că mai au mult de lucru până când vor putea să regenereze un organ întreg.