În timp ce acest loc nu poate fi un portal către Iad, oamenii de ştiinţă au propriile lor idei despre crater şi despre sunetele pe care le provoacă. Ei consideră că gaura imensă s-a format din cauza topirii stratului de permafrost care a reacţionat la schimbările climatice. Iar sunetele monstruoase sunt probabil produse prin căderea solului. Localnicii sunt îngrijoraţi că tăietura este în continuă expansiune.

Pentru oamenii de ştiinţă, acest eveniment natural oferă o perspectivă asupra condiţiilor anterioare şi viitoare ale Pământului. Enormul crater se află în apropierea satului Batagai, în regiunea Verhoiansk. Acesta ajunge la o adâncime de mai mult de 90 de metri. Această regiune este una dintre cele mai reci locuri din lume. O expediţie recentă a arătat că solul îngheţat cândva în permafrost are o vârstă de circa 200.000 de ani.

Cercetătorii au clasificat acum craterul Batagaika ca fiind un megaslump (megacădere) - un gol imens în interior creat ca rezultat al topirii permafrostului. În timp ce prăbuşirile sunt destul de comune în Arctica, unii oameni de ştiinţă consideră craterul Batagaika o anomalie. Julian Murton, de la Universitatea din Sussex, este unul dintre puţinii oameni care studiază situl. Ea consideră că acest crater, cel mai probabil, va continua să crească.

În ultimele decenii, numeroase cratere similare s-au deschis în Siberia, iar mulţi oameni de ştiinţă cred că acest lucru este un rezultat al temperaturilor înalte cauzate de schimbările climatice la nivel global.

Craterul Batagaika a început să se formeze după defrişarea terenurilor forestiere, prin anii 1960. Temperaturile aflate în continuă creştere au accelerat procesul, provocând straturile de sol de la suprafaţă şi dedesubt să se scufunde în permafrostul topit.

În 2008, inundaţiile majore au făcut depresia chiar mai mare. Murton a vizitat carterul Batagaika în 2009, când lucra în parteneriat cu Institutul de Ecologie Aplicată din Nord de la Universitatea Federală Nord-Est din Iakutsk. Cercetătorii au găsit rămăşiţele ale bizonilor vechi, cailor, elanilor, mamuţilor şi renilor, dintre care unele datau cu 4.400 de ani în urmă.

Cercetătorii vor examina straturile de permafrost şi cele sedimentare pentru a înţelege schimbările antice din peisaj şi implicaţiile acestora pentru viitor.