Dar experţii scot în evidenţă subfinanţarea serviciilor de informaţii, greoaia birocraţie administrativă, toleranţa relativă faţă de predicatorii fundamentalişti şi existenţa unei înfloritoare pieţe negre a armelor pentru a prezenta Belgia ca fiind una din ţările europene cele mai vulnerabile ameninţării jihadiste.

Potrivit unui înalt responsabil din guvernul federal american, atentatele de marţi demonstrează că autorităţile belgiene "nu şi-au făcut încă mâna" în partida violentă care se joacă împotriva jihadiştilor.

Serviciile de informaţii belgiene nu au decât 600 de agenţi, de trei ori mai puţin decât Olanda. În plus, Belgia este principala ţară furnizoare de jihadişti străini în Siria şi în Irak. Brice de Ruyver, profesor de drept penal şi criminologie la Gand, fost responsabil cu securitatea al premierului belgian, Guy Verhofstad, se apăra de aceste acuzaţii în noiembrie în Liberation. "În pofida faptului că serviciile noastre de informaţii nu au foarte mulţi agenţi, între 600 şi 700 de persoane, ele sunt foarte bine organizate. Înainte, este adevărat că serviciul nostru de informaţii a fost un pic neglijat: noi am reparat situaţia şi ne-am modernizat mijloacele", spunea el.
Potrivit lui Alain Bauer, criminolog şi specialist în informaţii, falia este calitativă, nu cantitativă.

Or, pentru a supraveghea un singur suspect 24 de ore din 24, fără a risca să fie detectate, agenţiile de informaţii trebuie să mobilizeze până la 36 de agenţi, observă responsabili americani şi europeni ai serviciilor de informaţii. Acest raport face ca aceleaşi agenţii, dotate în efective ca MI5 britanic, să nu poată urmări decât un număr limitat de suspecţi la un moment dat. Potrivit lui Alain Winants, care a condus serviciul belgian de informaţii între 2006 şi 2014, Belgia este una dintre ultimele ţări în Europa ca dotare a tehnicilor moderne de colectare a informaţiilor şi de interceptare.

Premierul belgian Charles Michel a recunoscut deja că trebuia făcut mai mult. Or, dacă securizarea totală a ţintelor vulnerabile ca gările şi aeroporturile este o misiune cvasi imposibilă în orice ţară, specificitatea instituţională belgiană face sarcina şi mai complicată. Belgia este o ţară divizată, cu şase parlamente regionale (Flandra, Valonia, Bruxelles) şi comunităţi lingvistice. Existenţa a 193 de forţe locale de poliţie şi pentru Bruxelles şi pentru 19 comune autonome, între care Molenbeek şi Schaerbeek, nu favorizează accesul comun la informaţii.

„Belgia este un stat federal şi aceasta a fost întotdeauna un avantaj pentru terorişti", observa recent Edwin Bakker, profesor la Centrul de studii ale terorismului şi antiterorismului de la Universitatea olandeză din Leiden. „În Olanda, o ţară centralizată, este mult mai dificil pentru grupuri să dispară de pe radar, deplasându-se chiar şi 10 km", adaugă el. "Complexitatea instituţiilor politice belgiene frânează astfel adaptarea legislaţiei. În urmărirea lui Salah Abdeslam, care a durat patru luni, poliţia belgiană a trebuit să dezmintă că l-a ratat pe fugar pentru că legea nu-i permite să facă percheziţii în cursul nopţii", mai spune acesta.