Catastrofa naturală produsă la 11 martie 2011 a declanşat incendii, alunecări de teren şi un val seismic de circa 14 metri, care a măturat oraşe şi sate întregi pe întreaga coastă pacifică a regiunii Tohoku (nord-est, în apropierea oraşului japonez Sendai), care asigură aproximativ 8 la sută din PIB-ul celei de-a treia economii a lumii. A devastat terenuri agricole, locuinţe, culturi agricole, vehicule.

Un vapor cu 100 de persoane la bord a fost „măturat” de un tsunami în prefectura Miyagi (nord-estul Japoniei). Un incendiu de proporţii s-a declanşat la rafinăria Chiba, în apropiere de Tokyo. Curentul electric a fost întrerupt în patru milioane de locuinţe în capitală şi în jurul acesteia. Multe secţiuni de pe tronsonul feroviar al „Tohoku expressway”, din nordul ţării, au fost afectate. Trenurile de mare viteză spre nordul ţării au fost oprite. Aeroportul Narita din Tokyo a fost închis, zborurile oprite şi pasagerii evacuaţi. În Tokyo, circulaţia cu metroul a fost, de asemenea, oprită.

Dezastrul, ce a devastat coasta de nord-est a arhipelagului nipon, a provocat o înlănţuire de accidente la centrala nucleară Fukushima Daiichi, situată la 220 kilometri nord-est de Tokyo, care au fost însoţite de explozii, incendii şi scurgeri de radiaţii la instalaţiile nucleare, ca urmare a ieşirii din uz a sistemelor de răcire. Patru din cele şase reactoare au fost avariate. Aceasta a fost cea mai gravă criză nucleară după cea de la Cernobîl, în 1986. Peste 90.000 de persoane au fost evacuate din zona devastată şi din împrejurimile centralei Fukushima I.

Dezastrul nuclear a lăsat urme greu de şters. Nivelul de radioactivitate în zonă rămâne ridicat. Zeci de mii de oameni nu se pot întoarce nici azi la casele lor, din cauza radiaţiilor.