„Problema reală, desigur, este aceea că jucătorii majori se află în dezacord puternic despre calea de urmat: Statele Unite şi Rusia sunt în dezacord cu privire la viitorul preşedintelui sirian Bashar al-Assad; Arabia Saudită şi Iranul sunt blocate într-un conflict geopolitic şi religios în regiune, având Siria în punctul zero; Rusia şi Turcia sunt într-un dezacord puternic în probleme tactice şi strategice; şi aşa mai departe”, a explicat Stavridis, într-un comentariu apărut în publicaţia Foreign Policy.
Potrivit fostului responsabil NATO, aceasta este o decizie ce comportă multe riscuri, inconveniente şi complicaţii, fiind în general evitată de comunitatea internaţională.
„Unii observatori au aruncat o privire iniţială la o eventuală împărţire, care ar include probabil o regiune alawită în jurul Damascului, mergând până la mare şi condusă de regimul Assad sau de urmaşii săi. Ar cuprinde de asemenea o porţiune centrală care, să sperăm, ar fi condusă de un regim sunnit moderat, în mod evident după înfrângerea Statului Islamic şi a diferitelor facţiuni Al-Qaida. În cele din urmă, iar acesta este aspectul cel mai controversat, ar putea include o enclavă kurdă în est. Evident, abordarea vizând o împărţire ar putea varia de la o dezmembrare totală a ţării (foarte asemănător cu fragmentarea Iugoslaviei după moartea mareşalului Iosip Tito), la un sistem foarte federal precum în Bosnia după Acordurile de la Dayton, sau la un model slab, dar oarecum federativ, precum în Irak”, a mai indicat James Stavridis.
În opinia sa, există inconveniente care trebuie măsurate şi contrapuse potenţialului de ajungere la o soluţie negociată.
„Împărţirile, în general, stabilesc precedente nefaste şi sunt atrăgătoare pentru minorităţile mici, lipsite de drepturi din diverse zone de pe glob, alimentând alte scenarii potenţiale de haos. Ele sunt şi dificil de negociat, necesitând o cunoaştere în detaliu a terenului uman într-un stat eşuat şi stabilind compromisuri complexe care adesea nu mulţumesc pe nimeni şi pot sădi seminţele unor conflicte viitoare”, a subliniat Stavridis.
În pofida aspectelor negative, el consideră totuşi că împărţirile pot fi folosite cu bune rezultate pentru a muta părţi combatante în zone opuse ale câmpului de luptă.
„Pentru o populaţie care este deja în proporţie de aproape 50% strămutată, sincer, nu este mare lucru de pierdut. O împărţire ar putea oferi o şansă de a pleca dintr-o tabără de refugiaţi sau de a evita o călătorie lungă şi periculoasă către un stat de azil; în esenţă, (este vorba despre) crearea „zonelor sigure”, pe care comunitatea internaţională trebuie încă să le instituie", a mai indicat fostul oficial al NATO în Foreign Policy.
Jurnal.md
