În cererea revizuită, care a fost depusă în luna august, au fost incluse zonele de la sud de Creasta Gakkel, zona Podvodniki şi o serie de suprafeţe de pe fundul mării, scrie „Radio Liberty”.

În prezent, aceste zone sunt revendicate atât de Rusia, cât şi de Danemarca, Canada şi Statele Unite ale Americii. Potrivit ministrului rus, ţările petiţionare au fost de acord să nu se împiedice în formularea de cereri către Comisia ONU.

Rezervele potenţiale de hidrocarburi în zonele solicitate de Rusia reprezintă peste 5 miliarde de tone de combustibil convenţional. Examinarea cererii durează între trei şi cinci ani.

Rusia urmăreşte extinderea limitelor regiunii sale arctice încă din 2001. În conformitate cu Convenţia ONU, zona economică a unui stat poate fi prelungită în cazul în care fundul mării reprezintă o extensie naturală a platoului continental.

În martie 2014, ONU a satisfăcut pretenţiile Rusiei în zona Marii Ohotsk, unde Moscova a obţinut o suprafaţă suplimentară de peste 50.000 km pătraţi.