De două-trei zile, zeci de mii de sirieni se tot adună la frontiera cu Turcia în speranţa de a o putea trece. Pentru moment, în zadar cu toate că duminică seara preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan promisese că « vom deschide porţile frontierei dacă acest lucru este necesar ». Nimic concret însă până acum, notează corespondentul RFI la Istanbul care reaminteşte că Turcia găzduieşte deja aproape 3 milioane de exilaţi.

Greu de afirmat câţi refugiaţi sunt adunaţi acum la frontiera turco-siriană. 30 de mii cum spun autorităţile de la Ankara , organizaţiile non-guvernamentale şi jurnaliştii ? Sau 70 de mii cum anunţă guvernatorul regiunii ?

Întrebarea care se pune este dacă Turcia va crea acolo o nouă zonă tampon sau va deschide complet graniţa. O singură certitudine, chiar şi pentru autorităţile turce : oamenii masaţi acolo nu au unde să meargă în altă parte. In aşteptarea deschiderii frontierei, criza umanitară mocneşte. ONG-urile se tem în particular de temperaturile foarte scăzute înregistrate în acest anotimp în timpul nopţilor.

Ce aşteaptă Turcia ca să deschidă graniţa ?

Turcii trag de timp cât pot încercând să gestioneze urgenţa din afară, adică ajutându-i pe refugiaţi dinspre partea siriană a frontierei. In paralel, Ankara cere din nou comunităţii internaţionale – cum o face de luni de zile deja – să creeze în nordul Siriei, de-a lungul frontierei cu Turcia, o aşa-zisă « zonă de securitate » în care să fie regrupaţi toţi cei care fug de război. « Turcia nu va suporta singură toată povara primirii refugiaţilor » a repetat luni premierul Ahmet Davutoglu.

Ce (presiuni) pot face europenii ?

Ankara este prinsă între ciocan şi nicovală. Pe de o parte, Turcia este luată cu asalt de refugiaţi. Pe de altă parte, europenii îi cer să-i reţină pe cât mai mulţi pe teritoriul ei pe aceşti migranţi. Turcia are deci de jucat un rol hotărâtor în rezolvarea crizei migranţilor. E şi motivul pentru care cancelara germană Angela Merkel a mers acum la Ankara ca să abordeze spinoasa chestiune cu Erdogan şi cu premierul său. In urma discuţiilor purtate, cele două ţări au convenit să ceară un ajutor NATO, o eventuală implicare a forţelor Alianţei nord-atlantice în supravegherea apelor din Mediterană alături de agenţia europeană Frontex şi de grănicerii turci. Nu s-au dat însă detalii cu privire la ce se va cere NATO la o reuniune a miniştrilor programată miercuri şi joi la Bruxelles. Uniunea europeană şi-a dat deja încă de săptămâna trecută avizul favorabil deblocării a trei miliarde de euro. Bani alocaţi Turciei ca să-i combată pe traficanţi şi să le amelioreze condiţiile de viaţă milioanelor de refugiaţi aflaţi pe teritoriul turcesc.

De cealaltă parte a frontierei, regimul de la Damasc recâştigă teren

Bătălia de la Alep, cea de care fug actualmente zeci de mii de refugiaţi, ar putea fi decisivă pentru urmarea conflictului sirian. Armata oficială siriană progresează pe teren fiind sprijinită în acest sens de aviaţia rusă care bombardează masiv trupele rebele. Căderea, capitularea oraşului Alep, al doilea din Siria, divizat în două din 2012 încoace, ar da pe viitor un net avantaj forţelor de la Damasc. Evident că ofensiva regimului sirian este denunţată de statele care-i sprijină pe rebeli – precum Turcia şi Arabia saudită. In lipsa unui consens privind o eventuală intervenţie la sol contra trupelor lui al-Assad, dictatorul de la Damasc continuă să câştige teren tot mai mult.