„Ruşii Andrei Lugovoi şi Dmitri Kovtun l-au otrăvit cu poloniu pe Litvinenko“, afirmă raportul judecătorului britanic Sir Robert Owen, care mai arată că operaţiunea FSB (noul nume al KGB) a fost probabil aprobată de Patruşev (Nikolai Patruşev, atunci şef al FSB) şi de preşedintele Putin. Owen concluzionează: „Pot spune că, în general, membrii Administraţiei Putin, inclusiv preşedintele însuşi, şi FSB au avut motive să acţioneze împotriva lui Litvinenko şi chiar să-l ucidă la finele anului 2006”.

Autorităţile britanice au reacţionat imediat după publicarea raportului, dar, confruntat cu solicitările impunerii de noi sancţiuni Rusiei, premierul Cameron a declarat că „raportul e extrem de preocupant“, precizând că guvernul are în vedere alte sancţiuni în contextul necesităţii conlucrării cu Rusia în lupta contra Statului Islamic. Ministrul de Interne, Theresa May, a anunţat convocarea ambasadorului rus la Foreign Office pentru a i se transmite protestele guvernului britanic în această afacere. De asemenea, a anunţat îngheţarea averilor celor două persoane considerate de Owen că au contaminat cu Poloniu-210 ceaiul lui Litvinenko.

May a mai declarat că Rusia a devenit „mai autoritară, agresivă şi naţionalistă“, o ameninţare pentru securitatea europeană. Concluzia că statul rus a fost probabil implicat în asasinarea lui Litvinenko (cetăţean britanic), pe solul britanic, este extrem de îngrijorătoare, „o violare flagrantă a regulilor fundamentale ale dreptului internaţional”. Nu este o surpriză – a adăugat May – având în vedere comportamentul Rusiei.

Opozant al lui Putin, Litvinenko a fugit din Rusia şi s-a instalat în Marea Britanie în 1999. El a fost otrăvit cu poloniu radioactiv în 2006, la Londra, şi pe patul morţii l-a acuzat pe preşedintele Putin că a comandat uciderea sa. Guvernul britanic a deschis o anchetă pentru elucidarea afacerii, ale cărei concluzii au fost publicate joi, iar Rusia a reacţionat imediat, denunţând o anchetă „orientată politic“ şi lipsită de transparenţă.

O altă anchetă de anul trecut relevase deja implicarea a doi foşti agenţi ruşi în moartea lui Litvinenko şi declarase asasinarea cu poloniu a fostului agent KGB „un act fără precedent de terorism de stat”. La 1 noiembrie 2006, Alexandr Litvinenko, 43 de ani, a avut o întâlnire la Millenium Hotel, în centrul Londrei, cu doi foşti agenţi ruşi – Andrei Lugovoi (astăzi deputat, în Duma Rusiei, al unui partid naţionalist) şi omul de afaceri Dmitri Kovtun – cu care a băut un ceai. În realitate, cei doi erau asasini plătiţi, aflaţi în solda Moscovei. În aceeaşi seară s-a simţit rău şi, trei săptămâni mai târziu, a murit într-un spital londonez. S-a dovedit că fusese contaminat cu Poloniu-210, substanţă radioactivă deosebit de toxică şi aproape nedetectabilă. Într-o scrisoare scrisă pe patul de spital, fostul agent rus l-a acuzat pe preşedintele Vladimir Putin că a comandat uciderea sa, ceea ce Moscova a negat mereu.

Concluziile anchetei morţii lui Litvinenko, fostul agent KGB autoexilat în Marea Britanie, riscă să realimenteze tensiunile cu Moscova. Diplomaţii britanici cer insistent premierului David Cameron să dea dovadă de reţinere şi să nu lanseze noi sancţiuni economice împotriva Rusiei, deşi raportul subliniază responsabilitatea statului rus în moartea lui Litvinenko, agentul care obţinuse cetăţenia britanică. Potrivit The Guardian, înalţi diplomaţi au evidenţiat interesele mai largi ale relaţiilor anglo-ruse care cer o anume reţinere, dar membrii Cabinetului din umbră vor face apel pentru impunerea de sancţiuni suplimentare Rusiei.

Semn al presiunii politice la care este supus Cameron privind sancţionarea Rusiei, liderul liber-democrat Tim Farron susţine că responsabilii ruşi ar trebui supuşi unei interdicţii de a intra în Marea Britanie şi excluşi din sistemul bancar britanic. Farron face apel pentru o lege britanică de tip Magnitsky, echivalentul legii americane care a impus interdicţii de călătorie în SUA pentru responsabilii morţii lui Serghei Magnitsky, un avocat anticorupţie care a decedat într-o închisoare rusească, în noiembrie 2009, în urma relelor tratamente. „Otrăvind un om de-al lor pe solul britanic, guvernul rus a ignorat complet statul de drept atât în Marea Britanie, cât şi la scară internaţională”, a mai subliniat Farron.

Preşedintele şi mafia rusă

The Guardian precizează că, în momentul morţii, Litvinenko lucra pentru MI6, agenţia britanică de spionaj, în calitate de consultant, şi furnizase agenţilor britanici şi omologilor lor spanioli informaţii sensibile asupra mafiei ruse din Spania. Mafie care avea numeroase contacte cu înalţi responsabili politici ruşi. Totul ducea spre Cabinetul preşedintelui şi data din anii 1990, când Vladimir Putin, adjunctul primarului din Sankt-Petersburg, Anatoli Sobceak, lucra în strânsă legătură cu gangsterii. Într-o săptămână sau două, Litvinenko urma să depună mărturie în faţa unui procuror spaniol. În consecinţă, Kremlinul ar fi depus eforturi frenetice pentru a-l ucide.

Oamenii Moscovei i-au dat lui Kovtun „o otravă foarte costisitoare“, despre care, aşa cum îi declarase unui prieten, ştia foarte puţine lucruri. Era vorba de Poloniu-210, izotop radioactiv rar, minuscul, invizibil, nedetectabil. Ingerat, este fatal. Poloniul luase naştere într-un reactor nuclear din Urali şi într-o linie de producţie din oraşul Sarov. Un laborator secret al FSB, „institut de cercetare“ al agenţiei de spionaj.

Ca ofiţer KGB în anii 1990, Litvinenko a fost şocat să descopere în ce măsură crima organizată penetrase organele de securitate ale Rusiei. Opinia sa era că ideologia criminală înlocuise ideologia comunistă. A fost primul care a descris Rusia lui Putin ca un „stat mafiot“, în care rolurile guvernului, crimei organizate şi agenţiilor de spionaj crescuseră fără discernământ.

Litvinenko, fugit din Moscova în 2000 şi autoexilat în Marea Britanie, a devenit criticul cel mai virulent al lui Putin. Scriitor şi jurnalist, din 2003 a fost angajat al MI6 ca expert în crima organizată rusă.